In actualitate: MONITORIZAREA COMPORTARII IN SITU A CONSTRUCTIILOR

Viata noastra, a tuturor, se desfasoara, volens-nolens, in stricta dependenta de existenta constructiilor create de noi, fie pentru a ne oferi adapost pentru diversele noastre activitati si aparare impotriva intemperiilor naturii si vrajmasiilor semenilor nostri, fie pentru a fi suport unor activitati generatoare de energii si bunuri materiale si spirituale, necesare dezvoltarii noastre sociale.

In felul acesta, au aparut, pe de o parte, cladirile care ofera adapost unor activitati umane (locuinte, birouri, sanatorii, spitale, scoli, teatre, biserici, sinagogi, moschei, biblioteci, restaurante, hoteluri, cinematografe, fabrici, grajduri etc.), cuprinse, in general, in grupa ”constructii civile, industriale si agrozootehnice” (CCIA), si, pe de alta parte, constructiile speciale ce constituie suportul unor activitati, precum sunt caile de transport si comunicatie (drumuri, poduri, cai ferate, tuneluri, viaducte, funiculare, aerodroame, cosmodroame s.a.), cele hidrotehnice (baraje, diguri, canale, conducte, castele de apa, decantoare, cheuri s.a.), energetice (centrale termoelectrice, hidroelectrice, mareemotrice, eoliene, nucleare s.a.), cele subterane (miniere, puturi, galerii, depozite s.a.), cele de telecomunicatii (telefonie, telegrafie, televiziune, radar s.a.), cele cultural-artistice, sportive si de divertisment (monumente, mausolee, stadioane, bazine de inot, parcuri de distractie etc.) si inca multe, multe altele prezente si viitoare.

Suntem inconjurati de constructii de toate felurile si de toate destinatiile, cu atat mai complexe si mai sofisticate cu cat ne situam pe o treapta mai inalta de civilizatie; de fapt, suntem nu numai obisnuiti sa le avem in preajma si sa le folosim, dar, in mod cert, am devenit chiar dependenti de aceste creatii ale noastre, constructiile. Ne bi­zu­im pe ele si fara ele nu stim ce ne-am face, decat ca ne-am intoarce in salbaticie.

O caracteristica importanta a constructiilor noastre contemporane este soliditatea si durabilitatea lor diferita, bine adaptata nevoilor noastre, de la constructiile usoare, temporare, facute din materiale usor degra­dabile (lemn, stuf, argila, pamant, carton etc.), cu durate de serviciu de luni sau cativa ani, pana la constructiile solide, din materiale rezistente (piatra, cara­mida arsa, beton, fonta, otel, sticla etc.), cu durate de serviciu de zeci, sute si chiar mii de ani (dovada stau catedralele medievale, viaductele romane, pira­midele egiptene s.a.). Datorita acestei durabilitati recunoscute pentru constructiile realizate din materiale greu distructibile a aparut parerea gresita ca ele ar fi si indestructibile si prin urmare, odata reali­zate, ele se vor pastra neschimbate o intreaga vesnicie, sau cel putin o perioada foarte lunga de timp.

Din pacate, constructiile nu sunt indestructibile, ci sunt supuse, ca toate cele din lumea asta a noastra, degra­darii continue, lente, rapide sau accidentale, cu un sfarsit inexorabil: distrugerea, ruinarea, disparitia prin transformare in materie, pur si simplu. Ne aflam in fata unor fenomene naturale, supuse legilor dialectice ale evolutiei si transformarii in care ”nimic nu se creeaza, nimic nu se pierde, totul se transforma” si care suna a fatalitate. Da, asa suna, dar nu este chiar asa!

Omul, aceasta fiinta aflata pe cea mai inalta treapta de dezvoltare a vietii pe acest Pamant, a gasit mijloacele necesare de a interveni in calea fata­litatii si de a incetini, daca nu a opri, aceasta evolutie. Curiozitatea sa nativa si inteligenta scormonitoare in aflarea si descifrarea misterelor lumii noastre l-au ajutat sa inteleaga treptat legile dupa care lumea evolueaza si se transforma si caile prin care putem sa intervenim. Astfel au fost descoperite mecanismele dupa care se produc fenomenele de degradare fizica, chimi­ca si biologica din cauza interactiunii constructiilor cu mediul ambiant, natural si tehnologic si s-au gasit si inventat masuri de contracarare si incetinire a dezvoltarii lor.

Fenomene ca: eroziunea, coroziunea, cavitatia, eflorescenta, atacul biologic, trepidatiile, incalzirea / focul, racirea / inghetul, suprasolicitarea, deformarea, fisura­rea, ruperea, tasa­rea, umezirea s.a.m.d., toate aceste fenomene urmare a interactiunii cu mediul ambiant, nu fac altceva decat sa slabeasca si sa reduca rezistenta si stabilitatea constructiilor si odata cu aceasta, aptitudinea lor pentru ex­ploatare, respectiv pentru satisfa­ce­rea cerintelor noastre de siguranta, confort si economie. In schimb, daca sesizam din timp aceste fenomene, prin urmarirea comportarii in situ (adica in amplasament) a constructiilor noastre, putem lua unele masuri de interventie precum cele de mente­nanta si reabilitare, care sa le redea calitatile utilitare pierdute prin degra­dare.

Interventiile de intretinere si repa­rare din cadrul mentenantei constructiilor se fac pentru mentinerea calitatilor acestora fara schimbarea aspectului si alcatuirii lor (curatenie, refacere zugra­veli, vopsitorii, inlocuire geamuri, becuri, piese armaturi, echipamente tehnologice cu altele de acelasi fel; refacerea straturilor de uzura ale drumurilor si soselelor, refacerea protec­tiilor de suprafata, a hidro si termo­izolatiilor etc.). In schimb, interventiile de renovare si restructurare din cadrul reabilitarii construc­tiilor se fac pentru imbunatatirea calitatilor acestora, prin modificari de aspect (schimbarea finisajelor, echipamen­telor, geamurilor etc., cu altele mai performante), sau de alcatuire structurala (plansee din beton in locul celor din lemn, acoperis in sarpanta in loc de terasa, recompartimentarea, supra­etajarea, extinderea cladirilor, schimbarea infrastructurii drumurilor sau podurilor, schimbarea echipamentelor barajelor etc.).

Toate aceste masuri nu sunt la indemana oricui, ci se cere o anumita pregatire profesionala, pentru a recunoaste necesitatile si a sti care sunt cele mai potrivite masuri de luat, o masura gresit luata si aplicata putand produce necazuri mari, uneori chiar dezastre (de exemplu la poduri, baraje, centrale electrice s.a.). Daca, in general, cladirile de locuit unifami­liale, de mici dimensiuni, neetajate, cum sunt marea majoritate a acestui tip de constructii in mediul rural, dar si cel mai numeros in tara noastra, nu ridica probleme deosebite in monito­rizarea comportarii lor (urmarire si interventii), aceasta fiind in grija proprietarilor lor, ca o activitate de bun gospodar direct si total interesat in mentinerea starii lor tehnice-func­tionale, cu totul alta este situatia celorlalte tipuri de cladiri si constructii speciale. Pentru aceste constructii, care se afla in proprietate privata sau publica, responsabilitatea monitorizarii comportarii lor revine, de cele mai multe ori, ca sarcina de serviciu unor administratori salariati, fara a fi fost pregatiti in prealabil si atestati drept competenti pentru aceasta activitate.

Chiar daca in domenii precum cel al producerii de energie termo, hidro, sau nuclear-electrica, ori al cailor de comunicatie si transport, precum drumuri, poduri, cai ferate, domenii cu o anumita importanta strategica, sistemul de monitorizare a comportarii in situ a constructiilor a prins o oarecare forma organizatorica si chiar functio­neaza, cei ce practica aceasta activitate nu sunt pregatiti in mod special pentru ea si nici nu au, decat rareori, competenta atestata pentru exercitarea ei. De altfel, aceasta activitate nici nu este tratata, in prezent, ca putand ge­nera ocupatii bine definite si remune­rate ca atare in mod corespunzator. O situatie si mai confuza exista in domeniul cladirilor civile, industriale si agrozootehnice. De exemplu, in cazul blocurilor de locuinte, administratorii au si sarcina de a descoperi, constata, semnala si lua (sau propune), masuri de interventie in cazul aparitiei unor fenomene de comportament anormale, posibil periculoase pentru inte­gritatea si functionarea cladirii. Ori, cine sunt acesti administratori? In ma­joritatea cazurilor, pensionari, mai rar activi, cu meserii fara nicio legatura cu comportarea constructiilor (gospodine, contabili, avocati, medici, meseriasi etc.) si carora nu li se dau, cu ocazia instructajului de la primarie, nici macar notiunile elementare din domeniul constructiilor, necesare inde­plinirii si a acestei misiuni. Rezultatul? Cad pereti, cad balcoane, cad copertine, cad plafoane, se darama cladiri. Si de ce? Pentru ca nu a avut cine sa observe aparitia primelor semne (de exemplu primele fisuri, primele infiltratii, primele semne de ruginire, de tasare, de deformare etc.), sau nu a stiut sa aprecieze periculozitatea lor si sa dea alarma, din timp, pentru a se putea lua masurile de interventie necesare.

Primii interesati si in acelasi timpsi primii direct responsabili pentru interventiile necesare in caz de pericol de degradare/accident sunt proprietariiconstructiilor respective, neluarea, din timp, a unor asemenea masuri rasfrangandu-se direct asupra cheltuielilor cu interventiile tardive, respectiv asupra costului global al investitiei. Mai exista, insa, si o alta responsabilitate, cea a statului, responsabilitate majora care se refera atat la siguranta publica in raport cu posibilele accidente de constructie in urma degradarii lor, sau a poluarii mediului ambiant prin exploatarea/utilizarea constructiilor, cat si la prezervarea fondului construit existent, avutia cea mai importanta si durabila a cetatenilor tarii, expresia creativitatii poporului nostru, mostenirea lasata, ca rezultat al muncii generatiilor anterioare, a parintilor, bunicilor, in general a stramosilor nostri.

Si mai este ceva: monitorizarea comportarii in situ a constructiilor, prin urmarire si interventii asupra lor, constituie cea mai la indemana sursa de inspiratie pentru idei novatoare, de progres, in domeniul constructiilor, oferind, totodata, si cea mai veridica posibilitate de verificare a viabilitatii acestora in practica, fiind folosita cu succes in cercetarea si reglementarea din domeniu pe plan national.

Daca tinem cont de faptul ca toate activitatile privind realizarea si utilizarea constructiilor au ca unic scop final asigurarea aptitudinii lor pentru exploatare, adica asigurarea existentei ansamblului de calitati necesare satisfacerii cerintelor de siguranta, confort si economie ale beneficiarilor acestora, derivate din destinatia lor functionala, o sa intelegem, pe deplin, importanta mentinerii si refacerii acestor calitati pe durata de serviciu prevazuta a constructiilor noastre.

Aceasta intelegere profunda a rostului activitatilor din domeniul constructiilor a constituit fundalul aparitiei Comisiei Nationale Comportarea in situ a Constructiilor in 1994, cu radacini inca din 1984. Scopul acti­vitatii acestei asociatii de protectie a constructiilor este orientat spre promovarea ideii de necesitate a prezervarii fondului construit existent, pe baza cunoasterii compor­tarii in situ a constructiilor componente si a interventiilor necesare asigurarii aptitudinii lor pentru exploatare si a prelungirii duratei lor de serviciu.

Ne propunem sa inoculam in constiinta semenilor nostri necesitatea protejarii constructiilor pe care le-am creat, prin prevenirea degradarii lor premature si prin interventiile de refacere a calitatilor pierdute in caz de necesitate, astfel incat sa ne putem servi de ele un timp cat mai indelungat. Ne propunem sa convingem autoritatile publice ca aceasta actiune nu este numai in grija proprietarilor de constructii, publici sau privati, ci ca este o datorie a statului, o datorie patriotica, uneori chiar de aparare a sigurantei nationale.

Dumneavoastra, cei ce cititi aceste randuri, sunteti chemati sa ne sprijiniti in aceasta actiune, sustinand promovarea ideilor noastre si introdu­cerea, in practica, a sistemului nati­onal de monitorizare a comportarii in situ a constructiilor,prin masuri le­gislative si guvernamentale. De altfel, exista premisele unei astfel de masuri inca din 1977, de dupa cutremurul din 4 martie, cand prin Legea nr. 9 privind siguranta, durabilitate, functionalitatea si calitatea constructiilor s-a prevazut obligativitatea urmaririi comportarii constructiilor si a interventiilor pe acestea. Evenimen­tele din decembrie 1989 au intrerupt dezvoltarea acestei activitati, pecizata dealtfel prin Normativul republican P 180/1978, dar a fost readusa in actualitate prin Regulamentul din 1992, transformat in Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii si prin noua versiune a Normativului P 180, in ultima sa forma din 1999. Cu toate acestea, Legea nr. 10/1995 si Normativul P 180/1999 nu rezolva problema reala, prevederile lor dove­dindu-se caduce, neadaptate noilor conditii social-economice ale capitalismului modern, in care motorul, stimulentul tuturor activi­tatilor, este ”domnia-sa banul”. Orice activitate se plateste in raport cu complexitatea ei si cu competenta celui ce o practica, ”trasarea sarcinilor de serviciu” trebuie sustinuta cu o remuneratie corespunzatoare.

Un inceput exista si in aceasta directie: au fost introduse in Clasificarea ocupatiilor din Romania, COR, trei noi ocupatii derivate din activitatea de monitorizare a comportarii in situ a constructiilor, respectiv cea de “res­ponsabil tehnic cu urmarirea curenta a comportarii constructiilor”, cea de ”specialist in urmarirea comportarii constructiilor” si cea de ”expert in monitorizarea comportarii construc­tiilor”. Astfel, urmarirea curenta, efectuata de responsabilul tehnic se face pe baza unor instructiuni de urmarire curenta elaborate de catre un proiectant (de preferinta proiec­tantul constructiei) si implica constatarea, semnalarea, eventual marcarea si consemnarea aparitiei si evolutiei unor fenomene de degradare pe baza de observare si eventual masurare cu mijloace curente, obisnuite (lupa, binoclu, metru, martori, creta s.a.), precum si luarea unor masuri de mentenantaadecvate (intretinere si reparatii curente); urmarirea speciala, efectuata de specialist, implica, in plus, stabilirea unui diagnostic privind cauzele feno­menelor constatate cu propuneri de remediere adecvate, elaborand, in acest scop, un proiect de urmarire speciala ce cuprinde obiectivele de urmarit si mijloacele tehnice specia­lizate, necesare precizarii proprietatilor factorilor ce interactioneaza in situatia data (aparate topografice, dinamometre, torsiometre, nivelmetre, deformetre, manometre, luxmetre, anemometre, tensometre, radare, penetrometre, hidrometre, batimetre, sonometre etc.), ca si inregistrarii si prelucrarii datelor culese (deflectograf, oscilograf, osciloscript, calculator s.a.). In sfarsit, monitorizarea efectuata de catre expert, implica in plus si realizarea masurilor preconizate pentru remedierea deficientelor constatate si diagnosticate pe baza unui proiect de interventie adecvat.

Este clar ca activitatile desfasurate in cadrul celor trei ocupatii necesita nivele diferite de competenta, adica de calificare si experienta si anume: daca responsabil tehnic poate fi orice persoana cu o pregatire scolara cel putin medie, capabila sa-si insu­seasca un instructaj adecvat categoriei de constructie in cauza (cartea tehnica a constructiei, notiuni privind degradarea constructiilor, fenomenele de observat si masu­rat), specialistul trebuie sa fie licentiat al unei facultati de constructii cu o anumita specialitate, cunoscator expe­rimentat al mijloacelor tehnice moderne de observare, masurare, inregistrare si prelucrare a datelor, iar expertul trebuie sa aiba in plus si experienta intocmirii unor proiecte de reabilitare a constructiilor.

Problema care se pune, in prezent, este ca nu exista niciun act legislativ sau normativ care sa precizeze modalitatile si conditiile de obtinere a unui atestat pentru exercitarea uneia din cele trei ocupatii si nici nu este prevazut modul de salarizare aferent. Comisia noastra, initiatoarea introducerii in COR a acestor ocupatii, a detaliat, in actul de fundamentare a propunerii, conditiile si criteriile de evaluare pentru obti­nerea atestarii, dar acestea nu au fost transformate intr-un standard ocupational, iar Guvernul nu a dat nicio hotarire/ordonanta privind modul de constituire si functionare a comisiilor de atestare si modul de retribuire a celor atestati. In consecinta, asociatia noastra propune Guvernului Romaniei emiterea unei Ordonante de urgenta prin care sa se instituie comisii de atestare pentru candidatii la cele trei ocupatii astfel:

• pentru ocupatia de responsabil tehnic cu urmarirea curenta a comportarii constructiilor, la primaria ora­selor, in cadrul compartimentului arhitect sef, al sectiei de urbanism sau al serviciului avize construire, ori similare, avand in componenta cel putin un inginer constructor, cu experienta de cel putin trei ani in specialitatea afe­renta categoriei de constructie pentru care se cere atestarea, ca presedinte, 2-3 ingineri sau tehnicieni constructori, un reprezentant al primariei, un reprezentant al beneficiarului;

• pentru ocupatia de specialist in urmarirea comportarii constructiilor, la primaria municipiilor capitala de judet in cadrul acelorasi compartimente, avand in componenta, ca presedinte, pe seful Inspectoratului de stat judetean, un delegat cadru didactic universitar cu rang de profesor, cate un delegat din partea primariei si a consiliului judetean, un delegat al asociatiei profesionale de ingineri constructori si un delegat al patronatelor din constructii, un delegat din partea beneficiarului, cu totii specialisti in ca­tegoria de constructii pentru care se cere atestarea;

• pentru ocupatia de expert in monitorizarea comportarii construc­tiilor, la comisia de atestare / acre­di­tare / consultanta tehnica existenta la Comisia Nationala Comportarea in situ a Constructiilor, a carei componenta se completeaza cu delegati de specialitatea corespunzatoare cazului din partea Inspectoratului de Stat in Constructii, a asociatiilor profesionale si patronale, a facultatilor de constructii si a beneficiarilor de constructii. Pro­punem, de asemenea, Guvernului sa elaboreze normele de salarizare pentru practicantii celor trei ocupatii din activitatea de monitorizare a comportarii in situ a constructiilor. In vi­ziu­nea noastra aceste salarii ar urma sa varieze intre urmatoarele limite, in functie de amploarea, importanta si complexitatea obiectivului in cauza:

• responsabilul tehnic cu urmarirea curenta a comportarii constructiilor: 1.500 – 3.000 lei;

• specialistul in urmarirea comportarii constructiilor: 3.000 – 20.000 lei;

• expertul in monitorizarea comportarii constructiilor: 5.000 – 100.000 lei.

Derivat din problema atestarii profesionistilor din activitatea de monitori­zare a comportarii in situ constructiilor, apare problema agentilor economici care doresc sa se implice in aceasta activitate. Pe plan mondial, asemenea agenti se gasesc sub diferite forme de organizare, de la asociatii familiale cu doi-trei membri, pana la companii transnationale si transcontinentale, cu zeci si sute de mii de angajati. Activitatea acestor societati este sprijinita, in tarile de origine, prin acordarea de facilitati, atat de catre autoritatile administratiei de stat, cat si de catre bancile de credit, care inteleg bine avantajele ce decurg din sprijinirea acestei activitati.

In primele numere ale buletinului nostru informativ ”CisC” din 1997, s-au prezentat cateva exemple printre care societatile VERITAS si SOCOTEC din Franta, care sunt reprezentate si la noi, dar ele pot fi gasite usor si pe Internet. De altfel, frecventa mare a informatiilor privind activitatea de mo­nitorizare a comportarii in situ a constructiilor, ce apare pe Internet, constituie o dovada elocventa a interesului economic major care se acorda acestei activitati in toata lumea civilizata, sub aspectul economisirii de resurse materiale si energetice. Ar fi timpul ca si in tara noastra sa apara asemenea societati / intreprinderi. O conditie obligatorie ar fi, insa, prezenta pe piata muncii a unor profesionisti atestati pentru cele trei ocupatii specifice, care sa poata fi angajati, garantand, astfel, calitatea rezultatelor.

O alta problema legata de con­stientizarea necesitatii si profitabilitatii promovarii activitatii de monitorizare a comportarii in situ a constructiilor o constituie aspectul educational, institutional si civic general. Este de neinteles de ce in sistemul nostru educational, de la gradinita si pana la facul­tate, nu exista o preocupare pentru asimilarea de cunostinte privind constructiile si comportarea lor, desi suntem inconjurati de ele si le folosim tot timpul, fie ca adapost, fie ca suport al tuturor activitatilor noastre. Ar trebui ca in scolile noastre de toate gradele sa se prezinte copiilor de gradinita, scolarilor, elevilor si studentilor, notiuni cu privire la alcatuirea diferitelor tipuri de constructii si la comportarea lor in raport cu agentii de mediu. Ar trebui sa li se inoculeze respectul pentru constructiile in/pe/cu care sunt in contact zilnic, sa li se explice necesitatea protejarii acestora impotriva agresivi­tatilor mediului ambiant, natural si tehnologic, ele fiind, din pacate, vulnerabile si distructibile. In acelasi timp, daca pe plan de educatie civica societatea civila are organizatii de protectia consumatorului, de protectia mediului, de protectia animalelor, de protectia dizabilitatilor, de protectia monumentelor de arhitectura si istorice, de protectie a siturilor arheologice etc., nu este de inteles dezinteresul si nepasarea pentru protectia constructiilor de care ne folosim zi de zi.

Comisia Nationala Comportarea in situ a Constructiilor a sesizat aceasta situatie si si-a dedicat activitatea protectiei constructiilor existente, prin activitati de consti­entizare a populatiei si a autori­tatilor publice ale statului, privind pericolul neglijarii acestor aspecte si necesitatea prezervarii fondului construit national, cea mai de pret si durabila bogatie a noastra, a tuturor, luati ca indivizi sau colectivitate.

Dar, ca orice activitate din societatea noastra actuala, desfasurarea ei necesita bani. Chiar si voluntarii, inca foarte rari la noi, necesita bani pentru sustinerea activitatii lor. Asociatiile de tipul nostru isi bazeaza activitatea pe forme ale sprijinului social ca donatiile, sponsorizarile, subventiile din partea unor semeni de-ai nostri mai luminati la minte, mai avuti si mai darnici. Adevarat ca asemenea gesturi au uneori si un iz promotional, de reclama de brand, de dorinta de notorietate, dar acesta este acceptat in vi­ziunea posibilitatilor oferite prin acceptarea lor pentru promovarea scopului asocia­tiilor de tipul nostru, considerate a fi de interes public. Credem cu tarie, si speram sa fie asa, ca sponsorii echipelor sportive, ale ansamblurilor artistice, ale ziditorilor de lacase de cult, ale organizatiilor de binefacere si ale altora, vor intelege importanta sprijinirii activitatii de monitorizare a comportarii in situ a constructiilor, pro­movata de asociatia noastra, pentru protectia constructiilor folosite de toti acestia.

Cu aceasta credinta si speranta se infiinteaza si Fundatia “dr. ing. Hann Felician Eduard Ioan”, care isi pro­pune sa obtina fonduri pentru asigurarea activitatii Comisiei Nationale Comportarea in situ a Constructiilor. Aceasta activitate a comisiei consta, in principal, din organizarea bianuala (primavara si toamna) de intalniri cu dezbateri tehnice si vizite la obiective specifice locatiilor alese, din organizarea (odata la doi ani) a Conferintei Nationale cu participare internationala ”Comportarea in situ a Constructiilor”, din editarea de materiale documentare si promotionale precum Colectia ”Comentarii si recomandari CNCisC”, buletinul informativ ”CisC”, comunicarile conferintelor nationale, articole in reviste de specialtate, cartea ”Comportarea in situ a constructiilor si aptitudinea lor pentru exploatare” (4 Volume, 1.000 pag.) distribuita gratuit si on-line s.a.

Facem apel, in primul rand, la constructori, creatorii acestor obiecte si obiective atat de utile tuturor cetatenilor acestei tari, la asociatiile profesionale, patronale si la sindicatele din constructii, la cadrele didactice din invatamantul primar, secundar, universitar si postuniversitar, la Academia Romana, Parlament, Presedintie si Guvernul Romaniei, la autoritatile publice locale, de fapt la intreaga populatie a Tarii, sa ni se alature in realizarea scopului propus, pe cat de pragmatic, pe atat de nobil.

Informatii complete despre Comisia Nationala Comportarea in situ a Constructiilor (CNCisC) puteti afla accesand site-ul nostru www.cncisc.ro. Daca doriti informatii despre domeniul nostru de activitate, puteti solicita cartea “Comportarea in situ a constructiilor si aptitudinea lor pentru exploatare”, autor dr. ing. Hann Felician Eduard Ioan, pe care o puteti primi gratis, online, din partea autorului, la cerere pe adresa e-mail: hannfelician10@yahoo.com.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 104 – iunie 2014, pag. 30

Autor:
dr. ing. Felician Eduard Ioan Hann – presedinte de onoare al Comisiei Nationale Comportarea in situ a Constructiilor