Iata ca timpul trece iar pentru unii responsabili de soarta din constructii leafa merge…!
Ce ne facem, insa, cu cei care trebuie, sau ar trebui sa aiba front de lucru, intr-o tara ca a noastra unde fenomenul investitional sufera crunt de ani buni incoace?
Din pacate, suspinele celor din acest sector, cu implicatii directe pentru „cresterea economica”, au devenit doar lacrimi pe obraz si nu posibilitatea concreta de a avea de lucru.
Situatia a devenit critica cel putin din cateva puncte de vedere.
In primul rand, inainte de 1990, bune sau rele, existau niste proiecte si programe de dezvoltare economica, pe perioade medii sau lungi, la nivel national. Aceasta situatie putea sa orienteze mersul investitiilor creatoare de locuri de munca, produse si servicii benefice intregii economii.
Sigur, dupa aceasta data, economia romaneasca functioneaza pe principiile concurentiale create de sectorul privat si exigentele economiei de piata. Dar asta nu scuza inexistenta unor linii orientative privind viitorul tarii in ansamblul ei.
Cineva ar trebui sa creioneze prezentul si viitorul tarii pentru a avea baza necesara declansarii unor afaceri concrete si profitabile pentru toti cei care participa la realizarea unor obiective.
Desi exista suficiente firme din sectorul constructiilor care vor sa lucreze, oferta de investitii este minora si insuficienta aducand in stare de insolventa si chiar faliment multi constructori, ca sa nu mai vorbim de arhitecti, proiectanti si producatori de materiale si instalatii pentru constructii, care sunt parti componente ale fiecarei investitii.
Si mai este ceva! Multe firme au lucrat, cat de cat, in perioadele anterioare dar decontarile de la Stat au functionat defectuos. Nu mai vorbim de administratiile locale care tot asteapta banii pentru contravaloarea investitiilor aflate in diferite stadii de executie iar unele chiar finalizate. Aici n-ar trebui sa existe nicio scuza din partea nimanui, pentru ca aceasta este o alta importanta cauza a dereglarii si deci, a distrugerii treptat, treptat a sectorului de care depinde dezvoltarea si eficienta intregii economii precum si existenta, sau nu, a firmelor participante la realizarea constructiilor respective.
Si atunci? Sa facem ceva in ceasul al 12-lea, care de fapt a si trecut, pentru a justifica lefurile uneori burdusite ale celor care ar trebui sa si raspunda de soarta constructiilor si nu doar sa beneficieze nemeritat de ele!
Apropo, de soarta constructiilor se mai ocupa cineva, pentru ca nici in infrastructura rutiera, unde se zice ca sunt programe si se lucreaza, lucrurile nu sunt mai edificatoare?
Autor:
Ciprian Enache
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 105 – iulie 2014, pag. 3
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns