Importanta conservarii speciilor si habitatelor sensibile s-a materializat, la nivelul tarii noastre, in delimitarea unor suprafete considerate optime pentru conservare, care, prin includerea intr-un program de protectie european, sa asigure sustenabilitatea speciilor si a ecosistemelor, proces finalizat prin declararea ariilor naturale protejate incluse in reteaua ecologica europeana Natura 2000. Insa, dupa declararea acestor arii, a aparut o alta constrangere in realizarea proiectelor de infrastructura, si anume, protejarea rutelor de deplasare ale speciilor si asigurarea conectivitatii intre ariile protejate Natura 2000.
Desi in contextul global al protectiei si conservarii biodiversitatii, protectia speciilor de amfibieni poate parea o sectiune minora, acest aspect este unul extrem de important si frecvent in dezvoltarea proiectelor de infrastructura rutiera.
Cadru general
In Romania au fost identificate 19 specii de amfibieni, toate protejate la nivel national si european, 11 specii strict protejate in conformitate cu directivele europene, iar 8 mentionate in legislatia nationala privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a faunei si florei salbatice.
De asemenea, speciile de amfibieni au un rol important in mentinerea echilibrului ecosistemelor in care traiesc, rol ce le transforma intr-o veriga esentiala, atunci cand vine vorba de conservarea si protectia ecosistemelor.
Pana acum, modul in care sunt afectate rutele de deplasare ale speciilor de amfibieni a fost privit si analizat mai mult la nivel teoretic, neluand intotdeauna in considerare studii specifice privind comportamentul caracteristic si fiziologia speciei.
Faptul in sine este grav, daca ne gandim ca nu exista o baza legala clara privind identificarea, declararea si modul de conservare a rutelor de deplasare, iar amplasarea si caracteristicile solutiilor tehnice de pastrare a conectivitatii sunt elemente extrem de complexe.
La nivel european exista solutii constructive care si-au demonstrat eficienta si au dus la imbunatatirea calitatii ecosistemelor; de aceea, consider ca aceste solutii pot fi implementate cu succes si in proiectele de infrastructura rutiera din Romania, daca sunt cunoscute.
Elemente constructive
In urma studiilor biologice si a investigatiilor ecologice, s-a stabilit ca speciile de amfibieni au nevoie de un tip special de podet de traversare, care sa pastreze elementele primare ale habitatului natural folosit de aceste specii.
Astfel, podetele pentru tranzitul amfibienilor au o caracteristica esentiala si anume, prezenta treptelor umede si uscate, care favorizeaza folosirea acestora de catre speciile de amfibieni si herpeto-fauna, dar si de catre mamiferele de talie mica.
Exista mai multe tipuri de podete pentru protectia amfibienilor (tubulare, casetate, prefabricate etc.) prezentate in foto 1, insa cel mai des utilizat tip de podet pentru amfibieni este cel casetat din elemente prefabricate, cu un canal umed median si trepte laterale uscate cu latimea cuprinsa intre 20 – 40 cm (foto 2).
Acest tip de podet este de forma rectangulara si poate fi prevazut, in partea superioara, cu un gratar mobil, care sa permita accesul ploii, al luminii solare si ventilatia corespunzatoare.
De asemenea, se recomanda amenajarea interioara cu nisip si bolovani, pentru a da un aspect natural structurii si a creste sansele de utilizare.
Peretii laterali, care fac legatura inspre podet, pot fi amplasati la un unghi de 450, pentru a directiona speciile tinta, in timp ce pe taluz, la 75 cm de la baza, se insereaza parapetii de ghidare, din material reciclat, care au o suprafata alunecoasa, astfel incat sa blocheze accesul herpetofaunei pe suprafata carosabila si iesirea amfibienilor in afara zonei de protectie.
In general, parapetii de ghidare se amplaseaza pe o lungime cuprinsa intre 50 m si 100 m, de o parte si de cealalta a podetului.
CONCLUZII
Este foarte important ca solutiile de protectie a speciilor de amfibieni sa fie cunoscute, studiate si analizate inca din primele etape ale proiectarii, mai ales din perspectiva reducerii impactului asupra ecosistemelor afectate direct, dar si a costurilor aferente lucrarilor de protectia mediului din cadrul proiectelor de infrastructura rutiera. Astfel, o abordare eficienta poate determina costuri reduse pentru proiectele de infrastructura rutiera, iar pe termen lung se asigura conservarea reala a speciilor si stabilitatea ecosistemelor.
Adoptarea unor masuri eficiente de protectie si conservare a habitatelor si speciilor sensibile reprezinta baza pentru adoptarea unor solutii durabile in domeniul dezvoltarii proiectelor de infrastructura.
BIBLIOGRAFIE
- Design Manual for Roads and Bridges, volume 10 Environmental Design and Management, Februarie 2001;
- Raportul Grupului de lucru PIARC “Monitorizarea mediului inconjurator”, 2011;
- J. MERROW, Effectiveness of Amphibian Mitigation Measures Along a New Highway, 2007;
4. D. COGALNICEANU, Amfibienii din Romania, Ghid de Teren, 2002.
Autor:
Cristina Maruntu – director Calitate-Mediu SC CONSITRANS SRL, drd. Facultatea de Cai Ferate, Drumuri si Poduri – UTCB
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 107 – septembrie 2014, pag. 28
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns