SOLETANCHE BACHY FUNDATII: Pereti mulati – o alta abordare

In perioada actuala, in zonele urbane se construiesc cladiri de birouri si de locuinte intr-un ritm sustinut, avand – conform reglementarilor in vigoare – cel putin doua sau trei subsoluri, cu functiune de parcare subte­rana si spatiu de depozitare / tehnic.

In conditiile in care nivelul hidrostatic este interceptat, de regula, la adancimi de aprox. 3,0 m … 8,0 m – inevitabil deasupra cotei de fundare – iar constructiile sunt in imediata vecinatate a unor cladiri sau strazi cu circulatie intensa, alegerea solutiei de sprijinire a incintei, in timpul excavatiilor, capata o importanta deosebita. Practica uzuala consta in executia unui perete perimetral din piloti secanti sau pereti mulati, dublat, in interior, de un perete structural, cei doi pereti fiind despartiti de un strat de hidroizolatie. Prin urmare, pentru faza de exploatare, peretele interior este dimensionat sa preia toate sarcinile laterale (impingerea pamantului si a apei subterane, actiunea seismica), iar impermeabilizarea laterala este asigurata de stratul de hidroizolatie. Astfel, peretele de incinta isi pierde orice rol in faza de exploatare.

Comportarea independenta a celor doua ansamble structurale – peretele de incinta, respectiv structura de rezistenta a cladirii – in special in ceea ce priveste tasarea lor, este cunoscuta si controlabila, insa implica lucrari costisitoare, utilizate doar in faza de constructie a incintei.

Peretele mulat, proiectat si conceput ca perete perimetral definitiv, ofera o serie de avantaje, cele mai importante fiind:

• eliminarea peretelui structural perimetral;

• eliminarea stratului de hidroizolatie laterala;

• posibilitatea utilizarii peretelui mulat ca fundatie pentru stalpii si peretii perimetrali ai structurii.

In acelasi timp, solutia prezinta unele provocari, atat pentru proiectantul geotehnician, cat si pentru proiectantul de structura si beneficiarul lucrarii:

• verificarea adecvata a incintei la actiunea seismica, din motive tehnologice ramanand zone nearmate de 50-60 cm intre carcasele de armatura ale peretelui mulat;

• realizarea conexiunii radier – perete mulat si modelarea conlucrarii dintre cele doua elemente;

• integritatea hidroizolatiei rostului radier – perete mulat;

• controlul infiltratiilor in timpul exploatarii.

Prezentul articol analizeaza proble­­ma controlului infiltratiilor din timpul exploa­tarii, tratand trei as­pecte: infiltratiile prin baza incintei, prin corpul peretelui mulat, respectiv prin rosturile tehnologice dintre panourile peretelui mulat.

Primul aspect, cel al controlului infiltratiilor prin baza incintei este o problema de proiectare geo­tehnica, ce depinde, in principiu, de conditiile geo­tehnice din ampla­sament, de barierele naturale sau artificiale in calea apei, respectiv de adancimea structurii de sprijin.

In ceea ce priveste infiltratiile prin corpul peretelui mulat, anume defi­nirea etanseitatii si reglemen­tarea conditiilor si tolerantelor de etanseitate pentru perete mulat avand caracter de perete definitiv, lipseste mediul legislativ. Documen­tul cel mai des folosit in discutiile referitoare la impermeabilitatea peretilor mulati este ghidul austriac „Richtlinie Dichte Schlitzwände“ (Ghid Tehnic privind Impermeabilitatea Peretilor Mulati), editia 2002, care ofera detalii calitative si cantitative pentru stabilirea gradului de impermeabilitate al peretilor mulati definitivi.

Documentul defineste 5 clase de impermeabilitate, fiecare prevazuta cu metode explicite de verificare a impermeabilitatii si o limitare precisa a cantitatilor de apa infiltrata, denumite A1 (preponderent uscat), A2 (putin umed), A3 (umed), A4 (foarte umed), respectiv, o clasa speciala As (complet uscat).

Pentru parcari subterane se recomanda clasele A2 si A3, care sunt de­finite conform tabelului 1.

Pe langa aceasta categorisire, documentul introduce patru clase de structura a peretilor mulati: „S Kon₁“, „S Kon₂“, „S Kon₃“ si o clasa speciala „S Kon_s“, iar pentru fiecare dintre aceste clase se definesc criterii constructive, de ex. grosime minima, li­mi­tarea deschiderii fisurilor, latimea maxima a rostului tehnologic.

Clasa „S Kon_s“ este cea mai res­trictiva, in timp ce „S Kon₃“ este cea mai permisiva.

Conform graficului din figura 1 (redactat pe baza fig. 3/1 din documen­tul citat), pentru o anumita presiune a apei si a clasei de imper­meabilitate cerute, se precizeaza clasa de structura cea mai permisiva pentru care lucrarea se poate executa in conditii de calitate corespunzatoare.

O configuratie aplicabila, de ex. pentru o cladire cu trei subsoluri, cu o diferenta de 6 m intre nivelul hidrostatic liber si nivelul coborat al apei din incinta, clasa de cerinta A3 si clasa structurala „S Kon₂“, este utilizarea peretilor mulati cu grosimea de 60 cm, care poate fi o solutie viabila in multe situatii de proiectare.

Ultimul aspect legat de controlul infiltratiilor din timpul exploatarii se refera la impermeabilitatea in dreptul rosturilor dintre panouri.

Sistemul de etansare CWS® (Continuous Water Stop), brevetat de Soletanche Bachy, raspunde la pro­blemele nerezolvate de forma tradi­tionala a rosturilor tehnologice.

Datorita faptului ca, in timpul exca­vatiei, grinda CWS protejeaza betonul panoului anterior, calitatea si geometria rostului sunt excelente. Cel mai des folosit dispozitiv de etansare intre panouri este banda water stop, care permite indeplinirea necesitatilor de etansare.

Dupa finalizarea unui panou curent, grinda CWS este lasata in pozitie pana cand panoul urmator este excavat. Astfel, prin utilizarea sa ca ghidaj al excavatiei panoului urmator, se asigura continuitatea geometrica a peretelui. In timpul fazei de excavare, bena graiferului se conecteaza de grinda CWS la intervale regulate de timp, asigurand, astfel, corectia imediata a oricarei tendinte de deviere. In aceste conditii verticalitatea panourilor poate fi limitata la 0,5% din adancime, atat in directie transversala cat si in cea longitudinala, fata de 1%, cat este valoarea tolerantei stabilita in standardele de executie aferente (SR EN 1536:2011).

Betonarea unui panou poate fi rea­lizata total independent de organizarea si planingul santierului. Grinda CWS, ca element de cofraj, nu este extrasa inainte de intarirea betonului; este lasata in pozitie pana cand panoul adiacent este excavat in totalitate. Realizarea rostului devine, astfel, independenta de necesitatile rezultate din operatia de betonare. Importanta inovatiei consta in faptul ca elementul de rost este extras orizontal si nu vertical, ca in metoda clasica. Astfel, banda water stop ramane inglobata in beto­nul panoului precedent, in zona rostului, iar dupa betonarea panoului curent va impiedica infiltratia apei prin rost.

In concluzie, prin folosirea unor dis­pozitive moderne in zona rosturilor tehnologice ale peretilor mulati (CWS®), impreuna cu o conformare structurala adecvata (inclusiv considerarea cat mai realista a interactiunilor complexe intre substructura – perete mulat – teren de fundare), peretii mulati pot fi o solutie viabila, ca pereti definitivi ai subsolurilor cladirilor rezidentiale si de birouri in zone urbane.

Peretii mulati definitivi prezinta avantaje economice considerabile, totusi, nu trebuie uitate doua lucruri: atat impermeabilitatea lor cat si fini­sajul „natural“ al suprafetelor vizibile ale acestora nu sunt perfecte. Prin urmare trebuie studiate foarte atent toate implicatiile acestei alegeri, in special cele referitoare la ventilarea adecvata a subsolurilor si – in unele cazuri – la colec­tarea si evacuarea apelor rezultate din infiltratii.

Autori:
ing. Árpád SZERZO – proiectant, SBR Soletanche Bachy Fundatii
ing. Lóránd SATA – director tehnic, SBR Soletanche Bachy Fundatii 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 107 – septembrie 2014, pag. 14