S-a nascut la 15 octombrie 1933 in Braila.
Intre anii 1944-1952 a urmat Liceul Nicolae Balcescu din aceeasi localitate.
Incepand din anul 1952, a frecventat cursurile Facultatii de Constructii Civile si Industriale din Institutul de Constructii Bucuresti, devenind inginer in anul 1957.
Activitatea inginereasca a inceput-o la Santierul Combinatului de celuloza si hartie de la Chiscani, santier care apartinea Trustului de Constructii Hidrotehnice Bucuresti. In anul 1958, a fost transferat la Santierul Arcuda, unde a coordonat executarea unui tronson de 3,5 km din cei 10 km ai conductei de aductiune Arges – Arcuda; subtraversarea raului Ciorogarla, cu subtraversarea a doua dintre vechile decantoare din interiorul statiei Arcuda, o statie de transformare si o centrala termica.
La desfiintarea Trustului de Constructii Hidrotehnice, de care apartinea santierul, a trecut la Directia de constructii a Primariei Capitalei, Intreprinderea de constructii hidrotehnice si foraje, unde a coordonat executarea corpurilor B si C ale condensatorului atmosferic de la Fabrica de lapte din cartierul Militari si o parte din reteaua de termoficare a cartierului. Intre anii 1962-1966, a lucrat la CSCAS – Sectia Inspectia de Stat in Constructii, ca inginer inspector principal, participand la verificarea calitatii proiectelor si executiei unora dintre cele mai importante lucrari de constructii din tara, in acea perioada. A efectuat expertize de accidente la constructiile aflate in executie sau in exploatare si a intreprins studii privind comportarea constructiilor amplasate pe terenuri sensibile la umezire.
Intre anii 1966-1968, s-a transferat la Centrul de Mecanica Solidelor al Academiei Romane, Sectia Mecanica constructiilor.
Activitatea in invatamant a inceput-o in anul 1962 (prin cumul) la Catedra de mecanica I, de la Institutul de Constructii Bucuresti, iar din anul 1968 a devenit asistent cu norma de baza. In invatamant a obtinut toate gradele: sef de lucrari (1969), conferentiar (1977), profesor (2000), predand, la Facultatea de Hidrotehnica, cursurile de Mecanica constructiilor la Sectia de subingineri, Statica constructiilor, Stabilitatea si Dinamica constructiilor, Calculul matriceal al structurilor la Sectia de ingineri si Calculul neliniar al structurilor la Studii aprofundate. A mai predat cursul Calculul structurilor cu ajutorul calculatoarelor la Facultatea de Constructii Civile (3 ani) si Analyse des structures la Departamentul de Inginerie Civila – Sectia franceza (10 ani).
In paralel cu activitatea didactica, prof. Valeriu Banut a desfasurat si o interesanta munca de cercetare stiintifica, in special in domeniul calculului neliniar al structurilor. Rezultatele acestei activitati au fost concretizate in teza de doctorat: Studiul stabilitatii structurilor in domeniul elastic si elasto-plastic, utilizand metoda elementelor finite.
Dintre lucrarile stiintifice elaborate, consideram ca deosebit de importante, in afara tezei de doctorat, cartile: Stabilitatea structurilor elastice, Calculul neliniar al structurilor, Calculul structurilor din beton armat cu stalpi zvelti. De altfel, prof. Valeriu Banut are o insemnata activitate publicistica: 10 carti tiparite, 9 manuale pentru studenti multiplicate si 40 de articole publicate in reviste din tara si strainatate, precum si comunicari la diferite sesiuni stiintifice sau congrese. Dintre acestea mentionam cartile tiparite: Statica constructiilor. Culegere de probleme, Ed. Didactica si Pedagogica, 1968 (coautor); Statica constructiilor, Ed. Didactica si Pedagogica, 1972 (coautor); Stabilitatea structurilor elastice, Ed. Academiei Romane, 1975 (coautor); Indrumator pentru calculul structurilor de hale industriale, Buletinul constructiilor, 1977 (coautor); Calculul structurilor din beton armat cu stalpi zvelti, Ed. Tehnica, 1979 (coautor); Calculul neliniar al structurilor, Ed. Tehnica, 1981; Statica, stabilitatea si dinamica constructiilor, Ed. Didactica si Pedagogica, 1982 (coautor); Statica, stabilitatea si dinamica constructiilor. Calcul practic, vol. l, 1984, vol. 2, 1985, Ed. Dacia (coautor); Statica constructiilor. Aplicatii, vol. 1 si vol. 2, Ed. Matrix, 2003 (coautor); Calculul de ordinul II si de stabilitate al elementelor si structurilor de rezistenta, Ed Conspress, 2005; Dinamica constructiilor – Aplicatii rezolvate, Ed. Matrix, 2007 (coautor); Calculul de ordinul II si de stabilitate – Aplicatii rezolvate, Ed. Matrix, 2007 (coautor).
In anul 1972 (timp de 6 luni) a studiat la Universitatea din Liège domeniul utilizarii calculatoarelor electronice in calculul structurilor prin metoda elementelor finite.
Intre anii 1975-1976, a fost prodecan al Facultatii de Hidrotehnica, intre anii 1975-1989 a fost membru al Comisiei Nationale pentru utilizarea calculului automat in activitatea de proiectare si de cercetare in constructii – comisie subordonata Ministerului Constructiilor Industriale, iar din anul 1992 este conducator de doctoranzi.
Talentul pedagogic il atesta ca pe unul din cei mai buni profesori de Statica constructiilor din tara.
Datorita contributiei aduse, in special la calculul neliniar al structurilor prin metoda elementelor finite, este cunoscut si apreciat ca unul dintre specialistii cu lucrari de valoare din domeniu.
Indragostit de profesia de dascal, prof. Valeriu Banut face parte din familia personalitatilor de seama ale invatamantului universitar in constructii.
(Din. vol. Personalitati romanesti in constructii – autor Hristache Popescu)
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 108 – octombrie 2014, pag. 58
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns