Este bine stiut ca intelepciunea popoarelor se cumuleaza in timp si la un moment dat, pentru a fi transferata generatiilor viitoare, se concentreaza in fraze scurte, pline de esenta pe care le invocam ca fiind vorbe populare, proverbe, pilde sau filozofii etc.
Ma voi opri la una dintre aceste intelepciuni, deosebit de importanta in profesia noastra de constructori, si anume: “Meseria este bratara de aur”.
Cand imbratisam o meserie sau alta, la varsta la care nu ne este foarte clar ce dorim sa facem in viata, poate nici nu ne trece prin minte sa ne gandim la aceasta filozofie, dar, odata cu trecerea timpului si cresterea responsabilitatii noastre in ceea ce facem, ne dam seama de valoarea acestui adevar. Faptul ca, prin meseriile din constructii, se realizeaza edificii de care depinde confortul nostru, al tuturor, in cel mai larg sens si nu numai, ba chiar viata noastra acasa, la serviciu, pe sosea, la spital, la club sau oriunde exista un edificiu, ar trebui sa atraga atentia si sa ne faca sa reflectam indelung la ceea ce inseamna importanta acestor meserii.
Incerc sa aduc in atentia cititorilor revistei acest subiect, pentru ca il consider pe cat de important, pe atat de neglijat de sistemul nostru de invatamant si pregatire profesionala, incat a fost posibila crearea de personaje precum Dorel, personaj care incearca, si reuseste uneori, sa arunce cate o umbra pe activitatea noastra.
Si pentru ca eu apartin unei generatii care a construit foarte mult in tara aceasta, in alte conditii decat cele de azi, nu pot sa nu fac comparatii sau sa ignor unele repere din experienta de odinioara.
Primul indicator la care as face referire este numarul de angajati din acest sector: 800.000 inainte de 1990, cca. 460.000 in perioada de boom imobiliar postdecembrist si cca 250.000 in prezent.
Scaderea interesului pentru investitii din zona resurselor publice, cat si tinerea la distanta a investitiilor private prin nepromovarea Parteneriatului Public – Privat (care in situatia actuala ar fi trebuit sa fie intr-o explozie), ca sa nu mai vorbim despre neaccesarea fondurilor europene, au condus la scaderea dramatica a personalului angajat in constructii.
Dar daca ne-am obisnuit cu ideea ca investitiile in Romania s-au instalat pe o curba permanent descrescatoare, poate ca intr-o zi, o minte luminata va avea curajul sa intoarca aceasta directie si sa ne pozitionam acolo unde ne-ar fi locul, adica la 12-15% din PIB si lucrurile se pot transforma peste noapte.
Mai ramane, insa, o problema care este greu de realizat: calitatea fortei de munca, modul in care pregatim meseriasii.
MESERIA este definita ca fiind „complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, cunostinte necesare pentru executarea anumitor operatii de transformare si prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii.”
Aceasta definitie ne obliga sa ne raportam, neaparat, la scolarizare, care implica sistemul de invatamant, si apoi la practica reala, unde se implica patronatul, prin parghiile pe care le are la dispozitie.
Auzim foarte des intrebarea: de ce s-au desfiintat scolile profesionale?
Poate ca nu as fi ales sa scriu despre aceasta tema daca nu as fi auzit de curand aceasta intrebare pusa la un post de televiziune, chiar de un politician de onoare implicat in sistemul de invatamant. Prin urmare, de ce s-au desfiintat scolile profesionale si ce s-a pus in locul lor?
In acelasi context, cu ceva timp in urma, am fost luata prin surprindere atunci cand un respectabil domn profesor de la Universitatea Tehnica de Constructii m-a intrebat: „Ce ne facem cu acesti absolventi ai Facultatilor de Constructii, care la absolvire nu stiu nimic?“ I-am raspuns surprinsa ca aceasta intrebare trebuia sa vina de la mine spre mediul universitar si nu invers.
Mi-am adus aminte ca nici eu nu stiam mare lucru despre executie in momentul in care am venit cu diploma in mana pe santier dar facusem ceva practica obligatorie pe santier in timpul facultatii iar sistemul oferea o perioada de stagiatura (3 ani pentru inginer si 2 ani pentru subinginer), perioada in care absolventul isi consolida cunostintele si invata cu adevarat meseria.
Sigur ca acest sistem nu mai poate functiona, dar o imbunatatire a situatiei actuale este posibila, iar pentru aceasta exista solutii, trebuie doar sa fim ascultati cu interes. Apropo, media parlamentarilor din Romania cu pregatire profesionala de constructor (inginer constructor, arhitect, inginer de instalatii etc.) este de cca. 30 pe mandat. Ce ramura a economiei mai are o asemenea sustinere? Oare mediul de afaceri nu a stiut sa foloseasca acest lucru sau, odata ajunsi acolo, domnii constructori – parlamentari devin doar politicieni? Pot sa spun ca si una si alta!
Federatia noastra este hotarata sa reia actiunea de introducere pe agenda de lucru a acestor parlamentari, a problemelor specifice activitatii noastre. Cine ni se alatura? Va invit pe toti cei care aveti ceva de spus sa veniti alaturi de noi in demersurile pe care le vom face in acest sens.
Si fara a face o dizertatie in legatura cu frumusetea acestei meserii, intreb, pe buna dreptate, ce alta meserie este la fel de optimista? Desi este o meserie grea, dependenta, in mare masura, de factori ce nu pot fi controlati de om, expusa excesiv privirilor trecatorilor implicati si neimplicati, priceputi si nepriceputi, aceasta profesie trebuie sa-si dezvaluie tainele catre cat mai multi tineri.
Constructorii trebuie sa-si regaseasca „bratara de aur” pe care au aratat-o lumii, atat inainte de 1990, atunci cand erau respectati pe santierele din Germania, Israel, Irak, Libia etc, cat si dupa aceasta data, cand au fost deschizatori de drumuri spre santierele din Europa.
Sa nu uitam ca, in meseria de constructor, nu se accepta produsul numit rebut!
Si acum, va invit la un moment de reflectare: sunt convinsa ca orice om, crestin sau nu, credincios sau ateu a avut curiozitatea sa citeasca in Cartea Sfanta sau macar sa fi auzit spunandu-se: „Cand Dumnezeu a zidit lumea…” sau”… Iubirea lui Dumnezeu este zidirea” si exemplele in care se foloseste cuvantul a zidi sunt numeroase.
Sa constientizam ca practicam o meserie cu mesaj divin si este imperios necesar sa repunem bratara de aur pe bratul constructorului roman.
Autor:
Adriana Iftime – director executiv FPSC
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 109 – noiembrie 2014, pag. 56
FEDERATIA PATRONATELOR SOCIETATILOR DIN CONSTRUCTII
B-dul Unirii, nr. 70, bl. J4, sc. 4, ap. 130, et. 8, C, Sector 3, Bucuresti
Tel./Fax: +4 021.311.95.94, +4 021.311.95.94
E-mail: contact@pptt.ro | Web: www.fed-psc.ro
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns