Metoda elementului finit (FEM) care foloseste coeficientul de rigiditate (prezentata mai jos), reprezinta, in momentul de fata, metoda cea mai eficienta si rationala pentru analiza si proiectarea peretilor de sustinere.
Metoda se poate aplica in cazul peretilor de sustinere nesprijiniti sau sprijiniti ai excavatiilor. Ea determina diagrama deplasarilor laterale, presiunile pasive asupra nodurilor, momentele de incovoiere si solicitarile asupra ancorajelor.
Se pot considera ancoraje multiple, dispuse pe mai multe nivele si se poate efectua un studiu parametric pentru optimizarea pozitiei ancorajului. Prin intermediul analizei se determina pozitia centrului de presiune, considerand mecanismul rezistent efectiv care depinde de interactiunea dintre teren si perete, in loc sa se introduca ipoteze arbitrare cu privire la presiunea pasiva, asa cum se procedeaza in cazul metodelor clasice. In metoda clasica a echilibrului limita, se determina adancimea de incastrare apeland la consideratii de statica a corpului, folosind calcule relativ complicate si momentele de incovoiere.
La inceputul anilor ’50 s-a observat ca momentele de incovoiere astfel obtinute erau prea mari, asa incat Rowe (1952) a propus metode pentru reducerea valorii in functie de un teren nisipos sau argilos.
Metoda coeficientului de rigiditate furnizeaza direct momentele reduse, care se obtin cu ajutorul procedeului propus de Rowe.
Se opereaza cu ecuatiile:
P = A × F | e = AT × X | F = S × e
Inlocuind, se obtine:
F = S × AT × X | P = A × S × AT × X
din care se determina X = (ASAT)-1P, ce reprezinta vectorul deplasarilor generalizate ale peretelui de sustinere (translatii si rotatii). Cunoscand deplasarile in fiecare nod, momentele si reactiile nodale (fortele arcurilor elastice) se pot calcula astfel:
F = S × AT × X
In figura 1 este ilustrata conventia de numerotare a gradelor de libertate (X), precum si fortele interne (F) si externe (P) care actioneaza asupra elementelor.
STUDIU DE CAZ
Interventie de sprijinire a unei excavatii pentru construirea unui centru comercial in Valle d’Aosta, Italia
In urmatorul studiu de caz s-a realizat verificarea la stari limita ultime ULS (Ultimate Limit State), conform Eurocode 7-8, a unui perete de sprijinire a unei excavatii, ale carui caracteristici geometrice se regasesc in figura 2.
Stratigrafia este compusa din doua strate cu interfata la cota -4.0 m, cu parametrii geotehnici caracteristici afisati in tabelul 1.
Unghiul de frecare teren – perete: parte activa dak = 160, parte pasiva dpk = 120. Nivel freatic: amonte -1 m, aval -5,4 m.
Structura este realizata dintr-un profil de otel (Frodingham 3N), cu urmatoarele caracteristici:
- Modul elastic de rezistenta, Wel = 1.688 cm3/m;
- Modul plastic de rezistenta, Wpl = 1.900 cm3/m;
- Otel tip S355 GP cu limita de curgere 355 MPa.
Analiza palplansei a fost efectuata folosind programul de calcul SPW produs de GeoStru Software. Principalele rezultate de calcul sunt afisate in tabelele 2 si 3.
Programul SPW permite un input rapid, procesare eficienta a datelor si rezultate sigure pentru o proiectare performanta, de cea mai buna calitate.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 109 – noiembrie 2014, pag. 26
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns