DEDAL BAHAMAT: Istorie si constructii – Mausoleul eroilor de la Marasesti

Finantare: Programul operational regional Sud-Est REGIO
Beneficiar: Unitatea Administrativ Teritoriala a Judetului Vrancea
Executant: Asocierea – lider: SC DEDAL BAHAMAT SRL, – asociati: SC NS CONSART ’96 SRL, SC AG GRUPINSTAL SRL
PROIECTANT: Asocierea – SC ABRAL ARTPRODUCT SRL, SC LUDOCRIS SRL si SC INTERGROUP ENGINEERING SRL
Perioada derularii lucrarilor: iunie 2009 – noiembrie 2013

Al doilea obiectiv din cadrul proiectului „Drumul de Glorie al Armatei Romane in Primul Razboi Mondial” este restaurarea, consolidarea si punerea in valoare a cladirii Mausoleului eroilor de la Marasesti si reamenajarea si revitalizarea zonei subordonate acestuia, incepand cu parcajul auto, continuand cu Muzeul Armelor si terminand cu amenajarea incintei.

Mausoleul eroilor de la Marasesti este amplasat la marginea localitatii cu acelasi nume si a fost construit pe terenul fostei vii a mosierului G. Negropontes. Mausoleul s-a construit in perioada 1923 – 1938, din initiativa Societatii Ortodoxe Nati­onale a Femeilor Romane, condusa de Alexandrina Cantacuzino.

In 1921, Georges Ulise Negropontes semneaza actul de donatie a terenului pe care inginerul Tiberiu Eremia urma sa ridice edificiul. Proiectul a fost castigat prin concurs si elaborat ulterior de arhitectii George Cristinel si Constantin Pomponiu.

La 6 august 1923 a fost pusa piatra de temelie iar in vara anului 1924 a inceput reinhumarea in criptele mausoleului a osemintelor ostasilor cazuti pe campul de lupta. In 29 august 1924 s-au depus osemintele generalului Eremia Grigorescu, comandantul Armatei I-a Romane in timpul luptelor de la Marasesti.

Basoreliefurile exterioare „Cupolei Gloriei“ au fost realizate de Cornel Medrea si Ion Jalea, iar pictura interioara de pictorul Eduard Saulescu.

Inaugurarea oficiala s-a facut pe 18 septembrie 1938, in prezenta regelui Carol al II-lea.

Sunt consemnate, in documentatiile anterioare, o serie de interven­tii pentru protejarea monumentului, in special la umiditate. Mai importante sunt cele din perioada 1973 – 1975, ale vechii Directii a Monumentelor Istorice, din perioada 1982 – 1983 ale I.S.L.G.C., care a propus canalul perimetral de ventilare a zidurilor si executarea unei hidroizolatii din tabla de plumb intre doua straturi de panza bituminoasa.

In 1982 – 1983, intreprinderea Mar­mura Bucuresti a propus refacerea cu granit a pavimentelor degradate din trahit si andezit de Deva. C.P.J. Vrancea a propus, la randul sau, stemuirea cu plumb si franghie gudro­nata a rosturilor verticale dintre moloanele de piatra. Dupa 1990 s-au intreprins lucrari de reparatii locale ale hidroizolatiei.

In 1988 s-a executat, in vecinatatea mausoleului, cladirea Muzeului Armelor, pentru a depozita si expune atat o serie de documente legate de evenimentele Primului Razboi Mondial, cat si echipament si armament din epoca.

Cladirea mausoleului are o structura din beton armat, care, la momen­tul inceperii lucrarilor, se prezenta in conditii foarte bune, fisurile aparute la nivelul zidariei de caramida fiind nesemnificative. In zona luminatoarelor de pe culoarul central erau infiltratii ale apelor meteorice din terase. Pictura din Cupola Gloriei era afectata serios de infiltratiile care s-au produs prin ferestrele de la partea superioara a cupolei. Aceste ferestre au acum si rol de ventilare (refulare).

Instalatia electrica de iluminat interior era total depasita. La fel si instalatia de iluminat exterior cu cele doua vechi reflectoare de iluminat fatada. Acestea au fost refacute la standardele actuale.

Avand in vedere conditiile clima­tice ale zonei, cu diferente foarte mari intre vara si iarna, noapte si zi, in situatii in care, in anumite peri­oade toride, temperatura pavimentului teraselor mausoleului poate ajunge la 60 0C, hidroizolatiile exterioare, pe baza de bitum, nu au rezis­tat in timp. S-au constatat zone in care erau rascoapte, deformate si au dislocat placajele de piatra (plinte). La nivelul teraselor, in rosturile acestora, dar si la nivelul placajelor verticale, chiar si in rosturile basoreliefurilor, se putea observa o gama variata de chituri din diferite perioade in care s-au efectuat mici reparatii, pe cat de neeficiente pe atat de inestetice. Sub nivelul terasei principale (cota +3,96), prin rosturile moloanelor de andezit erau zone prin care bitumul a iesit din izolari si a patat piatra. Piatra de andezit se prezenta bine, insa cu depuneri de licheni pe parapeti si de saruri in zonele de scurgere a apelor meteorice.

Pavimentul de granit, executat de Marmura Bucuresti in 1983, pe terasa de la cota + 6,70, in afara faptului ca nu facea parte din spiritul constructiei, era fisurat in proportie insemnata din cauza unui montaj defectuos.

Toate casutele de ventilatie cu luminatoare din caramida de sticla de pe terasa aveau grile de ventilatie lipsa si caramizi de sticla sparte, deoarece nu au fost de calitate.

La cladirea Muzeului Armelor fi­ni­sajul exterior din tencuiala pe rabitz mozaicata era compromis in totalitate, nerezistand la scurgerea ape­lor, avand in vedere faptul ca peretele exterior (anvelopa sub forma de trunchi de con) era foarte expus. Hidroizolatia de sub aceasta tencuiala era deteriorata. La fel si hidroizolatia terasei inclinate care acoperea cladirea prezenta degra­dari cu zone de infiltrare a umiditatii.

Cladirea nu era incalzita si nu avea un sistem de iluminare adecvat. Vitrinele de expunere erau si ele depasite.

Parcajul auto din dale de beton de la intrarea in incinta era in stare proasta, cu denivelari, cu multe dale sparte si iluminat nepotrivit.

Placajul din marmura alba al soclurilor esplanadei de statui (busturi ale ofiterilor si subofiterilor din perioada primului razboi mondial, cate cinci pe fiecare latura, amenajate in alveole sapate in taluzurile laterale) prezenta desprinderi si placi fisurate.

Deoarece mausoleul are, intre cotele +3,96 si +6,70, terase circulabile gradenate, executate din pavimente si masive din piatra la gradene si trepte, pentru a mari durata de viata a hidroizolatiei acestora, s-a mers pe principiul teraselor inverse, in care termoizolatia este montata peste hidroizolatie. S-a luat in considerare hidroizolatia existenta, care continea un strat de tabla de plumb de 1 mm grosime, astfel incat nivelul  peste care s-a realizat noua hidroizolatie sa nu afecteze in niciun fel tabla de plumb. S-a plecat cu repararea (scli­visirea) sapei de protectie a hidroizolatiei existente, dupa inlaturarea celorlalte straturi. Dupa aceea, sapa a fost amorsata cu o solutie de bitum, peste care s-a montat noua hidroizolatie, cu membrana dubla tip Pluvitec.

Termoizolatia s-a realizat din placi de sticla celulara, de 4 cm grosime, montate prin lipire cu adezivi bituminosi pe hidroizolatie, astfel incat intre placi sa ramana rosturi de scurgere de »1 cm. Dupa  montarea  stratului de geotextil, s-a executat stratul drenant din pietris, ca pat de montare a dalelor de piatra de andezit. In felul acesta, s-a rea­lizat un sistem de scurgere rapida a apelor meteorice, pentru a evita stationarea lor si imbibarea sapei, care, pe perioada de inghet, ar fi dus la deformari si desprinderi.

Continuitatea hidroizolatiei de la peretele etajului, cota +6,77, pana la scurgerile de la +3,96, a impus desfacerea integrala a pavimentelor, a pietrelor gradenelor si a treptelor masive de piatra. Inainte de desfacere s-a numerotat fiecare piatra. Lucrarea, executata pe tronsoane late de 3 – 4 m, de jos pana sus, cu acoperis provizoriu de protectie, a presupus un efort deosebit, cu implicarea unui numar mare de muncitori si o coordonare precisa. S-a acordat o atentie deosebita racordarii hidro­izolatiei la pereti, parapeti si la garguiele existente din piatra. Rostuirea s-a executat cu mor­tare speciale, cu continut scazut de alcalii.

Tot pavimentul din dale de granit, montat in 1982 – 1983 pe terasa, a fost demontat cu recuperare pentru a fi montat la aleea catre muzeu. Acest paviment a fost inlocuit cu dale de andezit de culoare gri.

Capacele cu caramida de sticla de la casutele-luminator si de ventilare au fost refacute astfel incat sa reziste la dilatarile diferite ale materialului si la socuri mecanice si in acelasi timp, pentru a avea caracte­risticile necesare de impermeabilitate. La aceste casute au fost montate grile de ventilare cu deflexie simpla.

La interior, una dintre principalele lucrari a fost spalarea resturilor de huma de la tencuiala mozaicata buceardata din zona centrala, chitui­rea cu material identic si hidrofobizarea acesteia, pentru a pre­intampina absorbtia umiditatii in profunzime, in special in perioadele in care se formeaza condens.

Tencuiala gradenata in campuri patrate din celelalte zone a fost, de asemenea, spalata de huma si reparata acolo unde s-au facut interventii de injectare. Luminatoarele interioare, patrate sau rotunde, de pe culoarul central au fost reparate si vopsite. S-au inlocuit geamurile ornament.

Pardoseala din dale de mozaic de diferite culori a fost restaurata.

In sala Cupola Gloriei de la etaj, cota +6,50, principala lucrare a fost restaurarea picturii murale, restaurare executata cu firme specializate in domeniu (pictor specialist MCC – Ion Chiriac). Golurile de ventilare de la baza cupolei, prin care a patruns, in decursul timpului, umiditatea care a dus la degradarea picturii murale, au fost inchise cu tamplarie metalica cu fante de ventilare. Tamplaria este prevazuta cu fanta de colectare a umiditatii dintre geamuri si gauri de eliminare a acesteia in exterior.

Lucrarile de reparatii si reamenajare a muzeului s-au rezumat la:

• Refacerea hidroizolatiilor exterioare ale invelitoarei in terasa si de pe peretii inclinati;
• Imbracarea peretilor exteriori in panouri tip Alucobond;
• Amenajarea centralei termice proprii pe motorina si a instalatiei de incalzire;
• Iluminarea muzeistica si execu­tarea instalatiei de alarma la efractie;
• Inlocuirea tamplariei simple metalice cu tamplarie din aluminiu cu geam termopan;
• Izolarea termica a elementelor din beton (stalpi, grinzi);
• Inlocuirea pardoselii din parchet uzate cu pardoseala din dale de piatra de Baschioi;
• Amenajarea de vitrine in pere­tele curb opus celui cu ferestre;
• Incalzirea salii muzeului cu ventiloconvectoare tip caseta, montate in plafonul suspendat din gips-carton, pe care s-au montat si barele cu corpuri de iluminat pe lateralele plafonului, dupa modul de dispunere a vitrinelor de expunere.

S-a montat ecranul LCD pentru redarea filmelor si documentelor legate de luptele din primul razboi mondial.

Cat priveste aleile din dale de beton din fata platformelor mauso­leului, acestea au fost marite pentru a raspunde cerintelor impuse de evenimentele militare care au loc aici.

Avand in vedere complexitarea lucrarilor de la acest obiectiv si diversitatea problemelor aparute pe parcursul executiei, putem afirma ca finalizarea lucrarilor in doar patru ani de la inceperea lor a insemnat o performanta.

Autor:
Dumitru Bahamat – director DEDAL BAHAMAT Galati 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 112 – martie 2015, pag. 72