A trebuit sa asteptam 25 de ani ca sa devenim „recordmani” la ceva care atrage atentia nu numai la noi dar si pe plan mondial. Si nu-i nici pe departe o performanta sportiva, stiintifica sau care sa schimbe putin fata lumii in care, vrem – nu vrem, suntem sortiti sa traim.
Zangane la noi peste tot si neincetat melodii inedite si stranii, in acelasi timp, emise nu de diversitatea instrumentelor muzicale ci, mai nou, de metale. Si nu orice fel de metale ci unele alb stralucitoare ridicate la vedere sau ascunse de „bravii nostri urmasi” a ceea ce s-a intamplat dupa decembrie `89, cand mai tot ceea ce a fost al nostru, al tuturor, prin stradania „baietilor destepti” s-a „privatizat” in mana unor borfasi. Da, borfasi. Termenul a fost, este si n-am mai vrea sa fie vreodata actual, pentru ca o astfel de supraproductie de catuse sa aiba un trend descendent. Si aceasta pentru ca 2015 a debutat nu prin revigorarea evidenta a economiei si nici prin supraproductie in sectorul constructiilor, cu precadere in domeniul infrastructurii rutiere, utilitare, edilitar-gospodaresti sau cele atat de necesare in domeniile medical si de educatie.
Norocul, daca el se poate numi asa, a fost ca unii investitori straini au mai facut cate ceva. Dar, atentie! Ei, acesti investitori au incercat si au reusit cu precadere prin ridicarea unor edificii comerciale, financiar-bancare sau alte constructii care le-au permis sa-si „reverse” pe piata romaneasca tot felul de supraproductii din tarile lor.
Cu toate acestea, insa, numarul celor care mai investesc serios in Romania nu este in crestere. Si aceasta pentru ca „rodatii” cum sunt in afaceri si-au dat seama ca in tara noastra nu sunt conditii legislative atractive sau garantii pentru un viitor mai indelungat. Cu toate ca resurse avem suficiente, mai ales forta de munca platita mult sub nivelul similar din tarile din care provin ei. Exemplul cel mai evident si la indemana oricui este sectorul de constructii de la noi, unde este nevoie acuta de investitii si unde exista in acest sens forta calificata de munca. Argumentul zdrobitor in acest sens il reprezinta exodul de constructori romani pe multe santiere din intreaga lume. De ce parasesc ei locurile natale va las pe dumneavoastra sa raspundeti.
Asadar zanganitul de catuse de care aminteam la inceput trebuia sa aiba loc cu foarte mult timp in urma pentru a preveni situatia actuala.
Din varii motive, care imi scapa pe moment, dar pe care dumneavoastra sunt sigur ca le stiti foarte bine, institutiile statului ar trebui sa se trezeasca si sa faca fara prea multa intarziere o reforma economica si cetateneasca menita sa depaseasca lupta acerba, dar absurda, de a accede prin orice mijloace la obtinerea puterii in stat, fara sa aiba habar de ceea ce inseamna treburile reale ale tarii si nu pacostea cu furtul devenit „sport” national.
Autor:
Ciprian Enache
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 113 – aprilie 2015, pag. 3
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns