Ce ne facem, Doamnelor si Domnilor, pentru ca zanganitul catuselor a devenit ceva foarte banal incat lumea a inceput sa se plictiseasca de un asemenea spectacol fara sfarsit, cu toate ca exista legi bune sau proaste care ar trebui sa guverneze aceasta tara. Suspectii, cercetati de luni sau ani de zile stau si „lancezesc” acasa sau in celulele politiei, fara a fi judecati pentru faptele lor.
Procurorii au „mormane” de dosare inca nefinalizate sau scoase la vedere. Instantele de judecata joaca „sarba” tot pe loc, pe loc, adica fara luarea hotararilor legale in functie de caz.
Mergand mai departe, pe plan economic si administrativ plictiseala este la fel de generalizata. Singurul care mai semneaza ceva este Premierul guvernului, toti ceilalti pe „orizontala sau verticala” fug de semnaturi ca… de tamaie.
Este bine, este rau? Mai toti cei intervievati pe aceasta tema au acelasi invariabil raspuns: „vrei sa ajung pe mana procurorilor?“
Si uite asa ne facem cu brio planul la expresia plictiseala. Economia tarii merge si ea cum merge datorita Guvernului, care a reusit sa recupereze in buna parte „daunele” vechilor guvernari si sa-si asigure resurse pentru „indulcirea” vietii locuitorilor tarii.
Acest lucru a fost si este posibil pentru ca investitorii privati, cunoscandu-si interesele, fac tot posibilul sa-si creeze profit pentru recuperarea banilor folositi in afacerile lor si sa contribuie, astfel, prin taxe si impozite la bugetul statului.
Sectorul de stat, restrans considerabil dupa cum se stie, merge si el taras-grapis ca sa nu capoteze.
Plictiseala, la fel de paguboasa este si in domeniul investitiilor, al constructiilor, deci. In mare, singurele lucrari unde se construieste si parca nu se mai termina, sunt cele din infrastructura, cu precadere in domeniul rutier.
Autostrazile promise de unii sau altii avanseaza cu viteza… melcului, iar altele nici dupa „lupte seculare” (vezi Comarnic – Brasov) nu apuca sa inceapa. Despre alte santiere nu avem cunostinta sa existe incat sa „sufoce” constructorii nostri. Cei care au mai ramas in viata se lupta de ani si ani sa-si recupereze banii pe lucrarile executate, intrand in insolventa sau, mai rau, in faliment.
Nu mai este nevoie de constructii si, deci, de constructori? Noi zicem ca este nevoie plecand de la faptul ca, in afara de mall-uri si big-uri comerciale, aceasta tara duce o nevoie acuta de spitale, scoli si gradinite, spatii de locuit sau zone de agrement care sa valorifice frumusetile naturii de care beneficiaza Romania. Ca sa nu mai spunem despre resursele balneare atat de solicitate nu numai de straini dar si de concetatenii nostri.
Un loc aparte pentru lumea constructorilor este si refacerea si aducerea la stadii normale de functionare a spatiilor vechi sau a celor afectate de seisme. Poate ca, in acest sens, constructorilor romani si chiar straini ar trebui sa li se sugereze dar sa li se si asigure unele posibilitati pentru a se „incumeta” si la astfel de lucrari.
Sunt sigur ca exista numeroase alte domenii in care constructorii angrenati la treaba ar fi primii care ne vor scapa de… plictiseala amintita pana acum.
Punem pariu in acest sens?
Multa lume ar avea de castigat! Mai ales pentru faptul ca mai, luna in care ne aflam, chiar daca ne aminteste de trecutul apropiat, incepea cu ziua muncii si nu a plictiselii si trandaviei.
Autor:
Ciprian Enache
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 114 – mai 2015, pag. 3
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns