In afara de politica ne mai sta gandul si la altceva? De fapt, nu noua, celor multi, ci acelora dintre noi care dupa 1990 s-au „trezit” nici una, nici doua „mari si competenti” oameni politici capabili sa reformeze, pe baze noi, societatea si mai ales, economia fosta socialista. Un ideal care ar fi insemnat mult daca s-ar fi realizat pentru a intra si noi in randul statelor civilizate.
Realitatea este, insa, alta, de ea bucurandu-se o mana de „baieti destepti”, destepti in vorbe aiurea fara un corespondent practic si mai ales, economic pentru oameni si tara.
Se stie de cand lumea, deci nu-i ceva conjunctural faptul ca orice prefacere economica are la baza punerea dezvoltarii pe baze concurentiale de piata.
Ajungem, astfel, la rolul investitiilor ca fiind hotarator in tot ceea ce inseamna o economie dinamica furnizoare de bunuri materiale si financiare necesare intregii societati.
Sigur, orice investitie inseamna inteligenta si fonduri alocate cu prioritate sectorului de constructii care are menirea punerii in opera a tuturor planurilor vizand procesul de dezvoltare economica. Simtind acest lucru ca fiind necesar, dupa 1990 multi investitori au vazut ca exista un camp nelimitat de actiune pe fondul trecerii de la economia fost socialista la cea moderna, capitalista.
Puzderia de firme cu activitati legate de constructii care au aparut, a reusit sa demonstreze ca se pot realiza constructii noi pentru o paleta diversificata de cerinte. Numai ca, pe parcurs, pana in zilele noastre a avut loc o „triere” spectaculoasa a acestor firme din care au ramas cele performante ca realizari si eficienta. Sunt, deci, mai putine, dar care este prezentul si viitorul lor in activitatea pe care o desfasoara?
In primul rand investitorii, mai putin cei cu intentii legate de sectorul comercial, nu stiu in ce directii economice de dezvoltare merge Romania intr-o perioada medie sau de lunga durata. De aici si ezitarile pentru a investi cu prioritate in sectorul productiv sau cel de infrastructura de orice fel. Si a mai aparut pe parcurs un fenomen de viata si de moarte pentru o firma, adica insolventa si falimentul, fenomene generate de derularea inconstanta a decontarilor financiare pentru lucrarile executate. Din pacate, o asemenea situatie daunatoare este generata in primul rand de banii neachitati de institutiile statului abilitate pentru domeniul investitional.
Firmele de constructii si-au vazut totusi de treaba utilizand fondurile financiare proprii fara sa banuiasca faptul ca vor ajunge in situatia de insolventa, desi au avut contracte privind realizarea diverselor constructii. Nemaivorbind de unii constructori care au vazut in insolventa „colacul de salvare” in urma incompetentei lor.
La orice intrebare a constructorilor pe aceasta hotaratoare tema, raspunsul a constat in amanari sine-die ale decontarilor, pentru ca platitorii (cu precadere cei ai statului) se feresc ca dracul de tamaie sa semneze sau sa vireze sumele datorate pentru lucrarile executate, din cauza „fricii” cercetarilor penale declansate ulterior de procurori, mai ales cele pe criterii politice.
Si-atunci ce fac constructorii si ceilalti participanti la constructii? Stau cu sufletul la gura nestiind ce le va oferi viitorul. Nu mai punem la socoteala faptul ca disputele politice interminabile dauneaza hotarator sortii constructiilor, pentru ca pe politicieni ii intereseaza puterea si nu ceea ce trebuie sa faca odata cu preluarea ei. Din acest punct de vedere soarta constructiilor de dupa 2008 este un exemplu de politica neconcludenta privind proiectele de dezvoltare economica.
Tevatura politica a ultimilor ani ne arata, insa, de ce batem pasul pe loc si de ce „unii” nu s-au saturat de politica si vor, in continuare, nimic altceva, decat puterea pentru a putea… sa fure!
Autor:
Ciprian Enache
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 116 – iulie 2015, pag. 3
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns