Podurile: bolti si arce (IX). Bolti din beton armat cu platelaj, executate pana la 1950

(Continuare din numarul 115, iunie 2015)

Istoricul podurilor din Romania, in perioada 1904 – 1914, este strans legat de aparitia si evolutia dezvol­tarii tehnice a betonului armat.

Principalele etape ale evolutiei betonului armat in Romania au fost prezentate de A. Ivanovici in Bule­tinul Societatii Politehnice nr. 10 din Octombrie 1931, cu ocazia aniversarii a 50 de ani de la infiintarea soci­etatii, 1881 – 1931 (Buletin pag. 1212).

Cu aceeasi ocazie, Podurile au fost prezentate de Ion lonescu (Buletin pag. 1230-1278).

Betonul armat, ca material nou pentru constructii, a aparut in anul 1867 in Franta, odata cu brevetul lui Monier, pentru vase de flori executate din beton si armate cu fier.

Pentru constructii, primele brevete au aparut in anul 1869, pentru placi si in anul 1873, pentru poduri.

La inceput, betonul armat a progresat cu neincredere, deoarece lipseau norme de calcul si atestari, urmate de cercetari si incercari.

Romania s-a situat, de la ince­put, printre primele tari care au folosit betonul armat la silozurile de la Braila si Galati in 1889.

Descrierea modului de executie a peretilor de la silozurile din Braila si Galati este facuta de ing. Anghel Saligny, initiatorul solutiei, in Buletinul Societatii Politehnice din anul 1889.

Interesul manifestat de inginerii romani pentru folosirea betonului armat a constituit o preocupare permanenta, prin incercari, studii de laborator si metode de calcul, cu publicarea unor articole in Buletinul Societatii Politehnice.

Se pot mentiona cateva aprecieri facute in perioada ce a urmat:

• In anul 1901, ing. O. Alexandrini expune stadiile cercetarilor, prezinta normele de calcul admise si recomanda mai multa incredere in folosirea pe scara larga a betonului armat.
• In Buletinele anilor 1904 – 1905, ing. Gogu Constantinescu expune o teorie proprie a betonului armat, si anume ipoteza ca, „dupa deformatii, sectiunile plane raman in continuare plane, nu este adevarata, din cauza ca betonul este un marterial neomogen“. Pe baza cercetarilor si a incercarilor efectuate, teoria sectiunilor plane a fost acceptata pentru solicitarile care nu depasesc limita de elasticitate.

Expuneri, teorii cu aprecieri si formule de calcul au mai fost prezentate in Buletinul Societatii Politehnice si in anul 1908 de ing. Cristea Niculescu, in 1909 si 1911 de ing. E. P. Prager, care a facut observatii asupra tabelelor de calcul din manualul Kersten, care contin erori si pentru care face propuneri de corectare; in anul 1915 Stefan Mirea a publicat un studiu pentru calculele coloanelor etc.

Primele poduri din beton armat au fost executate pe Soseaua Tecuci – Vaslui, intre anii 1904 – 1906, cu deschideri pana la 6,00 m, in sistem Vierendeel. Proiectarea lor a fost facuta de inginerii din Serviciul Studii si Constructii din cadrul Ministerului Lucrarilor Publice.

Mai tarziu, primul pod de sosea a fost construit peste raul Bistrita, la Hangu, cu patru deschideri in lun­gime totala de 115 m si fundatii din chesoane cu aer comprimat. Lucra­rea a fost proiectata de ing. Tiberiu Eremie si executata de Antrepriza C. M. Vasilescu.

In anul 1907 s-a infiintat, la noi, prima societate pentru constructii din beton armat – Societatea Beton si Fier, constituita de inginerii Tiberiu Eremie, Gogu Constantinescu si Gheorghe Dima.

Societatea Beton si Fier a executat o serie de poduri si constructii importante cu fundatii cu chesoane din beton armat, coborate cu aer comprimat, din care mentionam urmatoarele:

• Podurile de la Adjudul Vechi si Racatau, cu cate noua deschideri de 37,50 m, podul peste Barlad, la Tecuci, cu o deschidere de 50,00 m si podul peste Siret, la Rogoaza, cu 6 deschideri de 60,00 m, ceea ce a reprezentat cel mai mare pod din Romania realizat pana in prezent in aceasta solutie.

Dupa sistemul Melan, cu armatura rigida, s-a executat numai pasajul Ploiesti peste 6 linii de cale ferata.

In aceeasi perioada s-au executat poduri din beton armat pe grinzi: podul peste Prahova, de la Campina, cel din Moldova, la Tupilati s.a.m.d.

In continuare sunt prezentate elementele caracteristice ale principalelor poduri executate in perioada 1904-1914 si 1925-1950, in solutia cu bolti din beton armat cu platelaj.

• Podul peste raul Olt, la Izbiceni, judetul Olt, cu patru deschideri de 60,00 m (fig. 1), bolti dublu incastrate si platelaj la partea superioara, in prezent dezafectat, dupa executia amenajarii hidroenergetice de la Izbiceni – foto 1 – 4.

Pe baza unor imagini foto facute in perioada de exploatare a podului de la Izbiceni si a unui releveu sumar de la podul Rogoaza, s-a reusit elaborarea unui releveu cu elemente suficiente pentru a face o apreciere mai exacta a lucrarii (fig. 1 – elevatii si fig. 3 – sectiuni transversale).

Aceeasi solutie, cu elemente ca­racteristice apropiate, a fost adoptata si la podul peste raul Siret, la Rogoaza – foto 5, cu sase des­chideri de 60,00 m, dezafectat, de asemenea, ca urmare a amenajarii hidroenergetice de pe Siret, in zona Sascut (fig 2 – elevatii si fig. 3 – sectiuni transversale).

Suprastructurile podurilor au avut deschideri de 60 m, bolti dublu incastrate, cu latime de 5,00 m, raportul f/L = 8/60, grosime la nasteri 1,30 m, cu 1,00 m la cheie si platelaj din beton armat, pe cate trei stalpi in sectiune transversala la intervale de 2,50 m, cu boltisoare la partea superioara.

Partea carosabila a podurilor a fost de 5,00 m, cu trotuare de 0,90 m.

La podul peste Siret de la Rogoaza, la racordarea cu terasamentele, stalpii de sustinere ai platelajului au fost realizati cu bolti de cca. 6,00 m deschidere – fig. 2.

Infrastructurile podurilor s-au executat cu fundatii directe, din chesoane cu aer comprimat la adancime de cca. 10 m, cu o pila culee la mijloc, cu dimensiuni de 10,00 m – 12,50 m – foto 6 – publicata in Buletinul Societatii Politehnice nr. 10, din octombrie 1931 (singura marturie prezenta a existentei podului peste raul Siret la Rogoaza).

In foto 7 se poate vedea platelajul podului vechi peste Olt, la Izbi­ceni, la anumite nivele ale lacului de acumulare fara rampe de acces, scos din circulatie.

Ca observatie generala, se poate afirma ca la constructia amenajarilor hidrotehnice de pe rauri, de obicei, este ignorata prezenta podurilor la stabilirea amplasamentelor si nu se iau in calcul situatiile in care aceste lucrari ar putea fi pastrate. In majoritatea cazurilor, asemenea lucrari fac parte din patrimoniul national si reprezinta etape importante in domeniul lucrarilor de constructii, cu un loc prioritar in cel al podurilor. 

• Poduri peste raul Siret, la Adjudu Vechi – foto 8 si la Raca­ciuni (Racatau) – foto 9, bolti dublu incastrate cu cate noua deschideri de 37,50 m si platelajul din beton armat la partea superioara.

In aceeasi solutie a fost executat si Podul peste Siret, la Rocna, judetul Neamt, cu patru deschideri de 37,50 m.

Proiectele au fost facute de Serviciul de Studii si Constructii din cadrul Directiei Generale de Poduri si Sosele. Podurile au fost calculate la incarcarea cu un compresor de 23 t, pe lungime de 5,00 m si incarcari uniform distribuite de 500 kg/m2, cu oameni pe trotuare si de 400 kg/m2 pe partea carosabila, care pot fi asimilate cu incarcarile actuale din clasa l S60 A13.

Podul de la Adjudu Vechi, judetul Vrancea, a fost executat in anul 1912.

De mentionat preocuparea rea­lizarii de constructii cat mai econo­mice pentru podurile mentionate peste Siret. S-au elaborat proiecte pentru deschideri de 26 – 30 m si pentru deschideri de 37,50 m, cu un grad mare de refolosire, de tipul Proiec­telor tip de mai tarziu.

Pentru aceste lucrari s-a adoptat solutia cu deschideri de 37,50 m, toate podurile fiind executate de Societatea Beton si Fier, incepand cu anul 1907.

Proiectele, cu toate detaliile de cofraj si armare, sunt publicate in Buleti­nele anuale ale Societatii Politehnice.

In fig. 4 sunt prezentate date pentru Suprastructura iar in fig. 5, 6 si 7 date pentru infrastructuri, culee si pile – extrase din proiectele publicate.

Dintre lucrarile mentionate, a mai ramas in exploatare podul peste Siret, la Adjudu Vechi – foto 10, 11, 12 si 12a. Podul peste Siret, la Raca­ciuni, a fost dezafectat cu ocazia executarii amenajarii hidrotehnice de la Racaciuni. De asemenea, podul peste Siret, de la Rocna, cu patru deschideri de 37,50 m, a fost distrus in timpul razboiului. La podul peste Siret de la Racaciuni se putea lua in considerare si posibilitatea menti­nerii lui in exploatare, tinand seama de etapa cand a fost executat si de valoarea lui istorica, corelat cu amplasarea amenajarii hidrotehnice.

In prezent, podul peste Siret de la Adjudu Vechi a fost reabilitat prin largirea partii carosabile la 7,80 m si trotuare de 1,00 m, consolidarea fundatiilor de la pile – foto 11, racordarea cu terasamentele – foto 12 si lucrari de consolidare a malurilor cu anrocamente – foto 9 si 10.

La largirea partii carosabile, la placa de suprabetonare din zona consolelor, s-au executat grinzi transversale intre pereti, incastrate in lonjeroane marginale, marimea consolelor fiind de 2,25 m – foto 12a.

Podul a fost atestat pentru clasa E de incarcare.

La podurile proiectate dupa anul 1950, pilele culei au fost proiectate cu marirea dimensiunilor fundatiilor la nivelul coeficientului de siguranta la rasturnare, in cazul unor distrugeri partiale. Exemple: Viaductul Poiana Teiului si podul peste Siret de la Hoit.

In anul 1944, la sfarsitul razboiului, trei deschideri spre Adjud au fost distruse, ramanand in stare buna numai sase deschideri. Refacerea deschiderilor distruse s-a facut in aceeasi solutie, cu bolti dublu incastrate cu calea sus, cu deschideri de 37,50 m, dupa proiectul elaborat de catre D.S.A.P.C. Bacau – Sef proiect ing. Jan Dumitrescu, Constructor ICP Bucuresti – Santierul Focsani – director Gh. Vasilescu.

La nivelul apelor scazute s-a constatat ca pila 3, limita suprastructurii distruse, are o fundatie diferita, alcatuita din fundatia principala cu dimensiunile normale si o fundatie suplimentara spre deschiderea 4, de forma lamelara, cu radier din beton armat si elevatie excentrica.

Se apreciaza ca a fost adoptata aceasta solutie din cauza unei amplasari gresite a fundatiei, care a impus modificarea solutiei pentru suprastructura.

Modificarea fundatiei la pila 3 a avut avantajul realizarii unei pile-culei, care a oprit degradarea supra­structurii pe trei deschideri.

Solutia cu pile – culei amplasate in zona centrala s-a adoptat la toate podurile cu peste patru deschideri. Cu siguranta si la podul Adjudu Vechi, pila centrala are dimensiuni sporite, care limiteaza efectul distrugerilor in cazuri fortuite. Exemplu: Siret la Rogoaza, Olt la Izbiceni, Arges la lonesti etc.

• Podul peste Siret, la Rocna, cu patru deschideri de 37 m, a fost executat in aceeasi perioada si in aceeasi solutie cu podurile peste Siret de la Adjudu Vechi si Racaciuni – foto 13.

Podul a fost distrus, probabil, in jurul anului 1944. De la podul vechi se mai gasesc culeea mal stang, fundatia, elevatia si sterea boltii – foto 14.

(Din vol. Podurile: Bolti si arce, autor Gh. Rudi Buzuloiu)

(Va urma) 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 119 – octombrie 2015, pag. 78