Personalitati romanesti in constructii – Radu PRISCU

S-a nascut in Brasov, la 22 ia­nuarie 1921, localitate in care a urmat si studiile liceale. S-a inscris, apoi, la Institutul Politehnic Bucuresti – Facultatea de Constructii, pe care a absolvit-o in anul 1944.

Ca inginer proiectant, sef de serviciu, sef de sector, inginer sef, inginer consilier la Institutul de Studii si Proiectari Hidrotehnice Bucuresti, inginer consilier la Institutul pentru Planuri de Amenajare si Constructii Hidrotehnice Bucuresti, a participat la proiectarea si con­struirea a 10 uzine hidroelectrice si 20 de baraje, deosebit de importante. Mentionam cateva dintre acestea: uzinele hidroelectrice Dragan – Remeti, Gureni – Raul Mare, Astileu – Crisul Repede, barajul si aductiunea termocentralei Paroseni; uzina Sadu V; uzina hidroelectrica Poienari – Arges; barajele Vidraru, Baciu, Valsan, Cumpanita din Ba­zinul Arges; barajele Negovanu – Sadu, Secul – Resita, Stramtori – Baia Mare, Rovinari – Jiu, Valea cu Pesti – Jiu, Paltinu Doftana, Poiana Uzului; barajele Valea lui lovan Cerna, Brazi – Runcu, Peci­neagu – Dambovita, Siriu – Buzau, Gura Raului – Cibin etc.

De asemenea, a participat la proiectul tehnic si de executie al barajului de la Portile de Fier, in comisia de specialisti romano-iugoslava si ca vicepresedinte al comisiei de receptie.

Experienta acumulata in domeniul constructiilor de baraje a fost aplicata de profesorul Priscu si la realizarea barajelor Saveh (Iran) si Orontes (Liban), contribuind, astfel, la afirmarea tehnicii romanesti peste hotare.

Activitatea didactica a inceput-o, in anul 1944, ca asistent la Catedra de hidraulica si caderi de apa, la Politehnica Bucuresti, dupa care a devenit conferentiar la cursul de Instalatii si amenajari de fluide la acelasi institut, sef de lucrari la Catedra de constructii hidrotehnice a Institutului de Constructii Bucu­resti, conferentiar la cursul de Con­structii hidrotehnice la Institutul de Constructii Bucuresti – Facultatea de Hidrotehnica si profesor, din anul 1968, la aceeasi disciplina, pe care a predat-o, la un inalt nivel stiintific si tehnic, pana in ziua in care a incetat din viata.

In invatamant, profesorul Priscu a avut si functii de raspundere: seful Catedrei de constructii hidrotehnice, prorector al Institutului de Constructii Bucuresti si rector al aceluiasi institut, contribuind, in mare masura, la largirea bazei materiale a institutului, prin construirea Facultatii de Hidrotehnica, extinderea Facultatii de Cai Ferate, Drumuri si Poduri si a Facultatii de Constructii Civile si Industriale, con­struirea de camine, laboratoare etc.

In calitate de conducator de doctoranzi, a contribuit la formarea a 20 de cadre cu pregatire superioara din tara si de peste hotare.

Profesorul Priscu a avut si o bogata activitate stiintifica, materializata prin numeroase lucrari pu­blicate, comunicari la sesiuni si congrese interne si internationale, aducand contributii originale, in special in domeniul calculului barajelor din beton (de greutate, cu contraforti si arcuite). Aceasta activitate, inceputa in paralel cu cea didactica in anul 1949, ca cercetator stiintific la Institutul de Mecanica Aplicata al Academiei Romane, a continuat-o la nivelul realizarii unor cercetari teoretice de inalta valoare, cu aplicabilitate practica, citate si apreciate si in strainatate.

Profesorul Priscu a publicat peste 100 de lucrari stiintifice, tehnice si didactice, dintre care amintim: Masini si amenajari hidra­ulice, 1947, litografiat (coautor); Curs de constructii hidrotehnice. Partea I, 1961; Baraje de acumulare. Sectiunea X, Manualul ingi­nerului hidrotehnician, Vol. I, 1969 (coautor); Amenajari hidroenerge­tice, Sectiunea XVIII, Manualul inginerului hidrotehnician, Vol. 2, 1970 (coautor); Constructii hidro­tehnice – doua volume, 1974 – lucrare de referinta in literatura tehnica; Metode moderne de calcul static si dinamic al constructiilor hidrotehnice, 1977, litografiat (coau­tor); Curs de inginerie seismica, 1978, litografiat (coautor); Ingineria seismica a constructiilor hidro­tehnice, 1980 (coautor), reeditata in limba engleza de Editura John Willey and Sons.

Lucrarile stiintifice elaborate cuprind, in majoritatea lor, contri­butii originale in domeniul solici­tarilor termice si seismice, al optimizarii formelor si dimensiunilor diverselor tipuri de baraje si al comportarii lor in natura.

A participat, cu comunicari stiintifice, la Simpozionul pentru calculul barajelor in arc, la Universitatea din Southampton si la Congresul al XVIII-lea al marilor baraje, Edinburg (1964); la Congresul al XlX-lea al marilor baraje, Istambul (1967) si al Xl-lea Madrid (1973); la Simpozionul Criteria and Assumption for numerical analysis of Dams, Swansea (1975); la Simpozionul privind metodele numerice in constructii, Milano (1978), precum si la diferite sesiuni stiintifice din tara. De asemenea, a sustinut diferite conferinte privind realizarile hidroenergetice din tara noastra in Belgia, Algeria, Liban, Iran, Bolivia etc.

Ca membru in Comisia de calcul al barajelor, din Comitetul International al Marilor Baraje si expert al Organizatiei Natiunilor Unite in domeniul barajelor, a contribuit la realizarea sau expertizarea unor baraje din strainatate: Saveh (Iran), Orontes (Liban), Rositas, Misi­cuni (Bolivia), consolidarea barajului Manicouagan (Manic-5) – Canada etc.

Pentru lucrarea Sollicitations thermiques exterieures dans les barrages voûtes, Ministerul Inva­tamantului i-a acordat, in anul 1967, premiul I in domeniul constructiilor, iar pentru tratatul de Constructii hidrotehnice, Academia Romana i-a acordat, in anul 1976, premiul Aurel Vlaicu.

De asemenea, in anul 1962, a fost distins cu titlul de Laureat al Premiului de Stat.

Pentru intreaga sa activitate stiintifica, cu totul remarcabila, i s-a conferit in anul 1972 titlul stiintific de doctor docent in stiinte, dupa ce, in anul 1969, obtinuse titlul de doctor inginer cu lucrarea Contributii la calculul termoelastic al barajelor arcuite.

Pentru meritele sale deosebite, Asociatia inginerilor belgieni i-a acordat, in anul 1975, medalia de aur Gustave Trasenster, iar statul roman l-a distins cu Ordinul Mun­cii, Ordinul Meritul Stiintific etc.

Pe toti ne-a ajutat, ne-a inteles, ne-a insufletit in munca si ne-a orientat in viata.

Prin tot ceea ce a facut, Radu Priscu ne-a aratat ca in drumul acesta, fara de intoarcere, pe care il strabatem, de la leagan la mormant, oamenii mai sunt si oameni!

Personalitate de exceptie, ajuns la cea mai inalta treapta a competentei, n-a murit cu totul. A ramas in istoria stiintei si tehnicii roma­nesti in constructii.

Spiritul sau puternic va ramane in constiinta timpului ce va urma.

A incetat din viata la 24 februarie 1987.

(Din vol. Personalitati romanesti in constructii – autor Hristache Popescu) 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 121 – decembrie 2015, pag. 50