Personalitati romanesti in constructii – Mihai COJOCAR (1941 – 2015)

Disparuti, dar cu… „urme”! 

De obicei, in folclorul nostru exista expresia “disparuti fara urma”, prin aceasta a se intelege ca unii dintre noi nu au lasat in existenta lor pamanteana ceva de referinta.

In cazul personalitatilor in constructii, rubrica avand caracter permanent in publicatia noastra de specia­litate, sunt inlaturate sensurile expresiei de la inceputul acestor randuri, pentru ca in cazul care urmeaza un om, un constructor veritabil prin datele cv-ului sau, confirma faptul ca nu a fost un simplu “trecator” prin aceasta lume. Este vorba despre inginerul Mihai Cojocar, cel care a creionat in paginile Revistei Constructiilor articole despre SC Hidroconstructia SA, locul unde si-a desfasurat activitatea pana in ultimele clipe ale vietii sale.

Asadar, ing. Mihai Cojocar s-a nascut la 21 octombrie 1941, in satul Lisaura, comuna Ipotesti, judetul Suceava.

Dupa absolvirea Liceului “August Treboniu Laurian” din Botosani, a urmat cursurile Facultatii de Constructii, sectia Constructii Civile, Industriale si Agricole din cadrul Institutului Politehnic Iasi, promotia 1965.

Desi repartitia il trimite in muni­cipiul Galati, se angajeaza, la cerere, in iulie 1965, ca inginer stagiar pe santierul SHEN Portile de Fier I pe Dunare, la Turnu Severin.

Parcurge, in 29 de ani pe san­tiere, toate treptele ierarhice, de la inginer stagiar la cea de inginer sef de Grup de Santiere, dupa care in 1994 se stabileste in Bucuresti la sediul central al firmei Hidroconstructia, unde a ocupat, pana in anul 2010, pe rand, functia de Sef Serviciu Productie, Sef Serviciu Urmarire Derulare Contracte, Consilier, res­pec­tiv Consilier al Directorului General.

A fost un autor perseverent in culegerea de date, lucru dovedit prin publicarea, in anul 2005, a unui inventar imagistic de identificare a societatii Hidroconstructia si o prezentare a tuturor lucrarilor hidro­energetice realizate de aceasta, lucrari care au capatat o amprenta indescriptibila si care vor constitui un termen de comparatie in timp.

In anul 2008, succesul si epui­zarea tirajului din editia mentionata a dus la completarea si reeditarea, in 436 de pagini, a volumului amintit, urmat de tiparirea in anul 2010 a volumului al II-lea al trilogiei Hidroconstructia in care prezinta alte cate­gorii de constructii, in afara celor care, tehnologic, fac obiectul amenajarilor hidroenergetice. In volumul al III-lea al seriei Hidroconstructia “Fauritorii de baraje“ prezinta cadrele tehnice din conducerea societatii si a subunitatilor din teritoriu, persoane care si-au incheiat acti­vitatea in cadrul firmei prin pensi­onare si alte cateva care au avut realizari de mare anvergura.

Prin monografiile, pliantele, bro­surile informative, materialele de prezentare intocmite cu diverse ocazii, ing. Mihai Cojocar a lasat generatiilor urmatoare de angajati ai Hidroconstructia si familiilor lor, care si-au trait un important segment de viata in coloniile din organizarea de santier, un reper de aducere aminte, de rememorare a realizarilor perso­nale ale fiecaruia, care impreuna formeaza traditia firmei.

Volumele scrise de Mihai Cojocar constituie o adevarata sursa de do­cumentare pentru toti cei interesati si pasionati de domeniul constructiilor, de la studenti, ingineri, pana la persoane care doresc sa-si formeze o idee despre marile lucrari hidro­tehnice si hidroenergetice ale tarii.

Pe langa preocuparile ingineresti si scrierea de monografii, Mihai Cojocar a facut o pasiune in domeniul filateliei. Incepand cu anul 1990 colaboreaza cu László Erös la intocmirea primului „Catalog al timbrelor fiscale romanesti” (Emisiuni Ministeriale si Departamentale) care a aparut la Cluj, in 1993. Acel catalog inventaria un numar de 820 de timbre fiscale si cateva intreguri. Ca rezultat al multor ani de cercetari personale, in anul 2000 editeaza, sub nume propriu, un nou catalog care, dezvoltat si completat, a fost reeditat in 2006 cu ocazia implinirii a 150 de ani de la aparitia primului timbru fiscal romanesc.

Participa cu aceste cataloage si alte exponate fiscale la mai multe expozitii interne si internationale, obtinand diplome si medalii din partea organizatorilor. Alaturi de László Erös poate fi considerat un pionier al fiscaloteliei romanesti.

A fost modest, discret, a scris mult despre altii, dar nimic despre el.

Singurele referiri la ceea ce a fost si ceea ce a facut, scrise de Mihai Cojocar, le-am gasit in cartea “40 de ani de la inaugurarea SHEN Portile de Fier I“ – Hidroconstructia, Bucuresti, 2012:

“La terminarea facultatii, in 1965, am avut repartitie guvernamentala in Galati. Un bazdac juvenil m-a facut sa renunt la un oras ravnit de multi dintre colegi si sa ma angajez, pentru un castig in plus si pentru vreo 5 ani, la Portile de Fier I. Se fac 47 de ani de atunci si deocamdata, nu imi pare rau. Nu toti 47 la Portile de Fier I, 7 acolo, 5 la Cerna, 17 la Portile de Fier II, in cadrul aceluiasi Grup / Antrepriza / Sucursala, dar si restul in sfera constructiilor hidro­ener­getice si daca fizic, doar 24 de ani am fost pe santierele dunarene, moral si psihic am fost tot timpul acolo. Nu stiu ce mecanisme sau fenomene, cunoscute sau necunoscute isi pun amprenta pe mentalul unui individ, dar constat ca nu mai pot iesi de sub vraja lor. Nu trebuie sa fii unul dintre conducatorii conceptiei sau executiei unor astfel de monumente. Ajunge doar sa fi participat la realizarea lor si, asemenea copilului tau, ajunge doar sa-l vezi ca sa traiesti momente de caldura interioara, de multumire, de satisfactie, de euforie, care nu pot fi comunicate sau exteriorizate. Si cred ca toti oamenii care au trecut pe acolo, mai sensibili sau mai putin sensibili, traiesc astfel de simtaminte“.

In cartea “O istorie neromantata a Portilor de Fier, 2015“, a lui Felix Scortov, cu aceeasi modestie declara:

“Eu personal nu am participat in miezul problemelor de decizie ale santierelor de pe Dunare, dar am avut curajul sa ma amestec si sa contribui, in numele societatii Hidroconstructia si in limita posibilitatilor mele, la administrarea si finalizarea editoriala a acestor pagini, fiindca am participat timp de 24 de ani la executia acestor obiective, dar si urmatorii ani, pana la 50, tot in domeniul si in mijlocul constructorilor de hidrocentrale. Domeniul nu mi-a fost strain, chiar mi-a placut si cred ca am fost indreptatit si sper sa fi fost si util.”

De-a lungul intregii sale activitati, inginerul Mihai Cojocar s-a remarcat prin perseverenta, capacitate de sinteza, onestitate, modestie, fiind foarte apreciat de colaboratori pentru cali­tatile sale.

Acesta a fost, deci, inginerul si omul Mihai Cojocar, care prin acti­vitatea desfasurata merita sa fie inscris intre personalitatile romanesti in constructii.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 122 – ianuarie-februarie 2016, pag. 54