L-am cunoscut pe profesorul Mircea Mihailescu, cu multi ani in urma, in activitatea mea de ziarist. Era pasionat de „invelitorile subtiri si de structurile spatiale”, inspirandu-se si incercand sa transpuna in constructiile proiectate de dansul ceea ce natura „a construit”, mult mai bine decat noi, in milioane de ani.
Imi amintesc ca, de fiecare data cand incerca sa-mi demonstreze ca, printr-o anumita forma si nu neaparat prin grosime poti asigura rezistenta unei structuri, dadea exemplul coajei de ou care, in ciuda subtirimii ei, este foarte rezistenta datorita formei pe care o are.
Iata, de altfel, cateva secvente dintr-un interviu pe care ni l-a acordat cu putin timp inainte de a parasi aceasta lume, profesorul Mircea Mihailescu, cel care poate fi numit, fara a gresi, „fondatorul scolii de beton armat” de la Universitatea Tehnica de Constructii din Cluj-Napoca.
Ionel Cristea
Mircea Mihailescu: „Fondator“ este mult spus; mai de graba, rolul meu a fost de „promotor“ al unui stil propriu de abordare a pregatirii inginerilor constructori la Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca.
Imi recunosc meritul de a fi reusit sa dezvolt disciplina de constructii din beton armat, care la venirea mea la Cluj, in 1964, avea numai doua cadre permanente, pentru ca in 1974, sa dispuna de sapte cadre didactice permanente si zece specialisti in cercetare.
Prin cercetari de laborator si elaborari de proiecte, in paralel cu orele de curs si seminar, am cautat sa promovez un mod dinamic de invatatura: studentii condusi de profesor, si impreuna cu el, urmarind convergent dobandirea cunoasterii si totodata, exercitiul permanent al creatiei. Intr-un asemenea spirit s-au proiectat obiective de importanta nationala: Gara din Predeal, Sala de box si lupte, Piata agroalimentara din Onesti, depozitele mari de ingrasaminte din Complexul Chimic Bacau si Fagaras, decantoarele statiilor de epurare de la Navodari, Onesti, Timisoara, Pitesti, Complexul Expozitional Cluj, Fabrica de Medicamente Targu Mures, douasprezece blocuri in Parc Cetate Alba lulia, zece blocuri in municipiul Sfantu Gheorghe etc. Constructiile mentionate au fost proiectate in colaborare cu studentii si executate la standardele europene avansate, folosind conceptele structurilor spatiale si ale invelitorilor subtiri, coroborate cu tehnica de punere in opera, prin prefabricare si pre-comprimare (pretensionare). Mare parte dintre studenti, deveniti ingineri, au sustinut teze de doctorat cu subiecte aprofundate, legate de obiectivele citate anterior.
Rep.: Cea mai mare parte a activitatii dumneavoastra profesionale a fost dedicata constructiilor cu tehnologia betonului in panze subtiri. Ce v-a atras atat de mult la un asemenea tip de constructii?
M.M.: Panzele subtiri, pe care eu le denumesc „invelitori subtiri” (in traducere stricta: „thin shells”, „coques minces”, ar fi „coji subtiri”), reprezinta clasa structurala cea mai avansata, din punct de vedere al performantei constructive.
Invelitorile subtiri – dupa modelele cojilor de ou, de nuca, a scoicii… – sunt structuri de forma lamelara ale caror calitati primordiale de rezistenta si rigiditate sunt asigurate prin curbura formei materiale. Proiectarea lor corecta implica serioase cunostinte de geometrie diferentiala si analiza matematica, pe langa cele de mecanica a corpului solid.
Economia acestor structuri provine din reducerea volumului de energie de deformatie inmagazinat, rezultat din punerea in coincidenta a suprafetei lor mediane cu suprafata de presiune data de actiunile exterioare. In consecinta, materialul structural este solicitat preponderent la eforturi axiale. Preocuparea pentru economie este evident importanta, ea conditioneaza vectorul spre progres al omenirii. In mod special, insa, m-a atras frumusetea pura (de substanta) a invelitorilor subtiri, expresie directa si obiectiva a logicii mecanice care guverneaza natura.
Azi, cand in fuga de banalitate se forteaza cautarea cu orice pret a originalitatii, invelitorile subtiri ofera o excelenta modalitate de creatie integrata (holistica) functionala si impresionanta in acelasi timp.
Rep.: Care este deosebirea intre constructiile cu betoane in panze subtiri si constructiile obisnuite? Ce avantaje prezinta acest tip de constructii?
M.M.: invelitorile subtiri sunt mai economice din punct de vedere al consumului de materiale structurale si mult mai expresive, ca imagine plastica, fata de structurile traditionale. De mentionat, insa, exigentele sporite legate de conceperea si executia lor (competenta superioara in proiectare si rigoare tehnologica deosebita la punerea in opera).
Rep.: Ce viitor considerati ca au aceste tipuri de constructii in Romania?
M.M.: Cred in calitatile creative si de rafinament ale constructorilor romani, care, avand in vedere proprietatea de a se mula pe orice forma a betonului armat, pot vedea in domeniul invelitorilor subtiri executate din acest material un camp practic nelimitat pentru afirmarea ingeniozitatii lor.
Rep.: Ce parere aveti despre modul cum se construieste astazi?
M.M.: In Occidentul avansat tehnologic, unde exista o stare de normalitate, lumea activa (inclusiv tehnicienii) lucreaza cu toata atentia, priceperea si constiinta de care sunt capabili, produsul efortului lor fiind singura sursa de castig in viata. Acolo, societatea isi asuma raspunderea de a inlatura elementele neproductive, incurajand obtinerea unui randament maxim pe seama energiei depuse si rasplatind echitabil reusitele.
Integrarea noastra intr-o asemenea normalitate, la nivelul nostru de inteligenta, este imediat accesibila, daca subscriem fiecare la schimbarea de mentalitate, dupa care obiectivul comun se situeaza mai presus de interesul individual.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 123 – martie 2016, pag. 53
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns