Starea de urgenta pre-seism, calendarul tectonic si calendarul consolidarilor

Finalul anului 2015, odata cu incendiul si dezastrul de la Clubul „Colectiv”, a condus la consecinte nebanuite, de la schimbarea guvernului pana la inchiderea Arenei Nationale din Bucuresti precum si o noua ofensiva in privinta cladirilor cu „bulina rosie”. Opinia publica a „descoperit” cat de multe pericole ne pot pandi si cate legi si reglementari nu sunt respectate. In fine, ne-am reamintit ca traim intr-o zona seismica si avem cladiri vulnerabile… 

Anul 2015 si redescoperirea riscurilor

La 17 noiembrie 2015, presedintele Klaus Iohannis a promulgat legea ce interzice orice activitati in cladiri cu risc seismic care prezinta pericol public: este vorba despre spatii publice cu alta destinatie decat cea de locuinta, implicand aglome­rari de persoane.

In Bucuresti, 162 de imobile sunt afectate de Legea pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 20/1994, privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente, utilizatorii fiind notificati sa-si incete­ze activitatea in 24 de ore, in caz contrar urmand a fi sanctionati cu amenzi. Au fost inchise teatrele, cine­matografele, barurile, restaurantele, bancile, magazinele, institutiile publice etc. ce functioneaza in astfel de cladiri vulnerabile.

Legea a surprins, desi era in lucru de ceva timp, fiind votata de Parlament pe 26 octombrie, astfel incat incendiul pare ca doar a grabit intrarea sa in vigoare. Din cauza termenelor imperative si imediate, a fost primita cu destula retinere, unele opinii ajungand pana la indignare, desi nu trecusera nici 3 saptamani de la acel soc social…

Paradoxal, locatarii din cele 162 de cladiri nu au fost evacuati si vor ramane expusi aceluiasi risc pentru care alte functiuni publice au fost interzise la aceeasi adresa, pana se vor consolida aceste proprietati.

In 2016, un nou program guvernamental se refera la consolidarea a 80 de cladiri. Sunt prevazute lucrari la 29 cladiri din Bucuresti si 4 in alte orase, iar la alte 33 din Bucuresti si 14 din tara se va trece la proiectarea lucrarilor de consolidare.

Programul actual, initiat, de fapt, la finalul lui 2015, este o continuare a finantarilor de pana acum din bugetul de stat, de la Guvern, prin MDRAP, catre autoritatile locale, pentru aplicarea Ordonantei nr. 20/1994, cu accent pe consolidarea cladirilor din clasa I de risc seismic care prezinta pericol public.

De la risc la „starea speciala de urgenta pre-seism”

Riscul seismic este o sintagma cu care toata lumea s-a obisnuit, fiind scrisa cu alb pe rosu pe celebrele „buline”. Stiintific, riscul seismic reprezinta asteptarea aparitiei de avarii sau pierderi, exprimata in termeni probabilistici in raport cu performanta unui sistem (in cazul de fata sistem construit), pe o anumita durata de serviciu, sub impactul actiunii seismice. Factorii de care depinde riscul sunt hazardul, vulne­rabilitatea si expunerea.

Este evident ca, daca oamenii s-au „obisnuit” cu riscul, au devenit cumva toleranti si pasivi, poate ca fara sa o stie.

De aceea, daca vrem sa facem un pas inainte ar trebui schimbat ceva.

Ca specialist in cercetarea din ingi­neria seismica, apreciez ca trebuie pornit de la urmatoarele principii:

• Romania are, ca stat de drept si ca tara membra UE, responsabilitatea morala, sociala, legala si tehnico-stiintifica pentru siguranta vietii unui mare numar de locuitori din cladiri deja evaluate ca fiind la risc; in acest scop, Romania are Constitutie, legislatie de drept civil si penal, ca si legislatie tehnica, reglementari si coduri in constructii, arhitectura si urbanism;
• Siguranta vietii se refera la cea proprie, a familiilor proprietarilor, apartinatorilor si prietenilor care ii viziteaza, ca si la situatia oricarei persoane, din interior sau din raza de prabusire, care poate sa isi piarda viata sau sa fie ranita in cazul unei avarieri sau prabusiri;
• In Romania ar trebui declarata o „stare speciala de urgenta pre-seism”, pe o durata intre 5 si 15 ani, si sa se ia masuri concrete, prin prevederi speciale, in primul rand printr-un program de consolidare a cladirilor celor mai vulnerabile, din clasa I de risc seismic, potrivit expertizelor si proiectelor existente, cu subventii pe termen lung din bugetul public central sau local;
• Cetatenii-proprietari trebuie convinsi si la nevoie obligati, cu instrumente legale, prin efectul interpretarii corecte a legilor existente si prin doctrina drepturilor colective si interesului public, sa participe, sa nu blocheze si sa permita consolidarea cladirilor; ei trebuie sa stie ca sunt responsabili legal, civil sau penal de consecintele avarierii sau prabusirii proprietatii lor, indiferent de interventia statului;
• Proprietarii trebuie sa fie instiin­tati, pe cale legala, de aceste raspunderi, cu argumente convingatoare, care sa permita aplicarea legii in interesul sigurantei vietii cetatenilor, in cadrul masurilor de educare antiseismica a populatiei, prevazuta de art 4 (7) b din Ordonanta nr. 20/1994;
• Acest program ar trebui sa fie prioritar pentru Bucuresti, deoarece ar salva atat un foarte mare numar de vieti cat si activitatea din constructii, printr-o relansare si specializare pe 5-10 ani pentru clasa I de risc si 10-20 de ani pentru celelalte clase de risc; in acest mod, am fi pregatiti logistic si pentru o interventie coerenta dupa viitorul seism, care nu va putea sa lase fara avarii multe categorii de structuri pre-1977;
• Deoarece locuintele sunt numai unul dintre sectoarele social-economice importante, programe similare de evaluare si reducere a riscurilor ar trebui considerate pentru toate cladirile publice, dotarile industriale si retelele de infrastructuri.

Ce ne spun datele seismologice?

Din cand in cand riscul este readus in discutie de micile seisme care induc teama, justificata, ca va veni curand un seism de o magnitudine similara celor din 1940 sau 1977… Marimea nu inseamna neaparat si un dezastru, daca ai redus anticipat riscurile. Daca nu…

Cele mai cunoscute date simplificate ne spun ca un seism de Vrancea, dintre cele distructive, ar reveni la o perioada medie de 35-40 de ani. Din 1977 au trecut deja 39… Un cutre­mur poate sa se produca, insa, oricand. Poate ca aceste seisme sunt precursorii acelui cutre­mur care ne va marca din nou.

Calculele probabilistice, mai greu de inteles, arata ca un seism de Vrancea ar putea avea urmatoarele perioade medii de revenire (Sandi et al, 1995):

• la o magnitudine Gutenberg-Richter de 7,2, ca in 1977, perioada medie de revenire ar fi de 46 de ani;
• la o magnitudine Gutenberg-Richter de 7,4, ca in 1940, perioada medie de revenire ar fi de 82 de ani;
• la o magnitudine Gutenberg-Richter de 7,5, ca in 1802 (?), perioada medie de revenire ar fi de 126 de ani.

Atragem atentia ca pentru seismul din 1802, considerat cel mai mare ca magnitudine din istoria noastra, seismologii au atribuit magnitudini Gutenberg-Richter de 7,4…7,6 (Shebalin, Radu), pana la 7,8 (Marza) iar in magnitudini de tip moment seismic Moldoveanu si Panza au estimat Mw 7,9.

Cei care cauta sa ne dea sperante nu apeleaza la medii ci iau exemplele de intervale cat mai lungi dintre marile seisme din istoria noastra: 74 de ani de la 1516 la 1590, 64 de ani de la 1738 la 1802.

Incorect, unii au pus pe calendar acele perioade medii si vazand ca exact la 35 de ani dupa 1977 nu a fost nimic s-au linistit; mai au teama doar de ce ar putea fi la 40 de ani, in 2017! Sau, poate, la 46 de ani, in 2023… Daca nu vine nici atunci…am scapat… Nu ne trebuie matematica voastra, lasati-ne sa ne vedem de alte treburi…! Vorbim peste 80 sau 100 de ani…! Oare cutremurul este un accelerat care, dupa ce a trecut de gara, cu sau fara intarziere, se duce si l-am pierdut in zare…?

Oricum, cutremurele de Vrancea au distrus ce au gasit vulnerabil sau avariat de alt seism. Intotdeauna a fost asa. Oare am uitat constructiile care ne marcau istoria si ne-au aratat ce s-a petrecut? A fost vreo mare biserica „iertata” si sa nu isi piarda turla la cutremure de cateva ori in peste o mie de ani de date scrise?

Activitati necesare

In secolul XXI, noi presupunem ca vom fi terminat de dres ce este vulnerabil, la multe decenii de la seismul din 1977. Indiferent ce rationament am face, suntem in urma fata de „calendarul tectonic” din Vrancea, astfel incat viteza consolidarilor ar trebui mult marita. In Bucuresti, sunt 355 de cladiri din in clasa I de risc seismic si care pre­zinta pericol public, cumulate cu cele din clasa I de risc seismic. Pentru ca un viitor mare seism sa nu devina mare dezastru, ar fi necesara o marire de patru ori a numarului de lucrari terminate pe an, cca. 70 ca medie, sau cca. 350 cladiri consolidate in 5 ani. Dupa aceea, va trebui sa se continue cu consolidari la celelalte clase de risc, inca 10 ani cel putin.

In acest context, programul cu cele 80 de cladiri este binevenit iar reactivarea Comisiei Nationale de Inginerie Seismica, prevazuta in O.G. Nr. 20/1994, este o actiune care repune in drepturi specialistii, ca factor determinant in aplicarea legislatiei existente. Comisia poate sa dispuna revizuiri de continut sau incadrare in clase de risc ale expertizelor vechi, acolo unde exista „suspiciuni rezonabile”; de exemplu, in cazurile in care s-au modificat substantial unele coduri asociate evalu­arii, sau daca expertii sau proiectantii nu au respectat litera sau spiritul codurilor, nu mai sunt activi sau nu mai sunt in viata. De asemenea, Comisia ar trebui sa dea un acord actualizat solutiilor tehnice si tehnologice din proiectele de consolidare, pentru a preveni efecte contrare celor scontate. Dar declasarea de la o clasa de risc la alta ar trebui sa fie o exceptie si nu o regula.

Comisia Nationala de Inginerie Seismica ar trebui sa propuna MDRAP finantarea de cercetari si teste privind noi solutii de consolidare si reparatii pentru cazurile redate in coduri dar pentru care nu exista experienta si date comparative, cum ar fi compatibilitatea materialelor vechi si noi. Sa ne amintim ca, in anii 1970, cercetarea teoretica si experimentala din INCERC si filalele sale din Iasi, Cluj-Napoca si Timisoara, au jucat un rol major in testarea unor elemente si imbinari de structuri, fiind finantata adecvat pentru interese publice majore si evidente, inclusiv pentru elaborarea de reglementari. Asa s-a explicat rezistenta la cutremurul din 1977 a unor constructii, chiar daca erau proiectate la forte destul de reduse.

Actualul INCD URBAN-INCERC poate sa asigure experimentari, studii, strategii si politici publice pentru programele prioritare de redu­cere a riscului seismic.

Nu as exclude o triere si o separare a cladirilor individuale mai mici din unele liste, pentru a suferi interventii gestionate de proprietari, sub indrumare publica, mai ales in pri­vinta reducerii sau evitarii pericolelor din vecinatatea acestora (calcane, cosuri, ornamente), cu subventii din bugetele locale.

Inceperea si derularea consoli­darilor trebuie asociata cu asigurarea unui spatiu de relocare a proprietarilor; conditie ce poate fi eludata doar in cazul in care expertii, proiectantii si executantii cad de acord ca, pe durata lucrarilor, nu se va mari riscul, iar proprietarii accepta sa locuiasca in cladire, eliberand camerele pe rand, in perioada interventiei.

Procesul de atribuire a lucrarilor sa aiba in vedere criterii de performanta tehnica, existenta tehnologiei si numarului de personal calificat, pe toata durata lucrarilor, cu incadrarea intr-un termen maxim, si nu neapa­rat licitatia cu pretul minim.

Urmarirea si controlul lucrarilor s-ar face de catre Primaria Generala si/sau primariile de sector, cu un  cadru legal adus la zi, care sa previna deficientele de gestionare ce s-au manifestat in cazul reabilitarilor termice. Inspectoratul de Stat in Constructii ar trebui sa actioneze pro-activ, si preventiv. In acest scop ar trebui restructurate si asigurate cu suficienti specialisti compartimentele tehnice de investitii de la primarii. In mod specific, se va asigura controlul de catre o terta parte, persoana fi­zica autorizata sau persoana juridica, cu asistenta unei institutii publice de tip INCD sau universitate, cu contract, toate numite prin tragere la sorti de autoritatea contractanta. Fiecare cladire va fi asignata unui ONG, ziar si/sau post TV pentru a fi monitorizata cu imagini pe etapele determinante.

Deoarece Companiile Nationale s-au dovedit neviabile, nu as opta pentru centralizarea lucrarilor. Daca s-ar acorda Comisiei Nationale de Inginerie Seismica atributiile tehnice de avizare generala iar cele legale si de management unui corp de profesionisti angajati de MDRAP pentru acest program, si care sa controleze la fata locului ce fac autoritatile locale si executantii, toti specialistii fiind retribuiti dupa sistemul UIP de la proiectele Bancii Mondiale, poate ca am prinde din urma calendarul.

Autor:
ing. Emil – Sever GEORGESCU 

– Director al ECBR (Centrul European pentru Reabilitarea Cladirilor), operat in INCD URBAN-INCERC in cadrul Acordului EUROPA – ACORDUL EUROPEAN SI MEDITERANEAN „EUROPA RISCURI MAJORE” 

– Cercetator Stiintific I in Laboratorul de cercetare si incercari Reteaua Nationala Seismica – Evalu­area Riscului Seismic si Actiuni in Constructii (RNERC), Sucursala INCERC Bucuresti, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Constructii, Urbanism si Dezvoltare Teritoriala Durabila URBAN-INCERC 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 124 – aprilie 2016, pag. 56