Nu, nu-i vorba despre artistii si animalele exotice care defilau odinioara prin orasele noastre, pentru a atrage si invita in arena circurilor cat mai multi amatori de astfel de spectacole. Nu, este vorba despre “circarii postdecembristi” care s-au perindat, se perinda si aproape sigur se vor perinda pe la treburile tarii, fie ca sunt politicieni sau alesi ai natiunii.
Noii circari despre care vorbim sunt domni si doamne la “patru ace”, care mai de care etalandu-si in campaniile electorale talentele manageriale, politice, juridice si desigur si umane, cu care sunt ei “inzestrati” pentru a ocupa functii importante, de pe locurile carora sa emane lansarea Romaniei in tumultuoasa viata occidentala.
Ca una zic si alta fac nu mai trebuie demonstrat pentru ca la ce am asistat dupa 1990 ne este suficient de clar si edificator, deviza lor a fost si este, dupa cum s-a vazut, dominata de sloganul “ce-i al meu este al meu, ce-i al tau este tot al meu”. Nu trebuie, in acest sens, decat sa vezi de fapt cum au aparut ca din pamant nababii si ciocoii vremurilor noastre.
De ce am zis „circ la drumul mare”? Pur si simplu pentru ca, desi mai este putin timp pana la alegerile propriu-zise, locul central il ocupa „personajele” circului electoral si nu programele concrete si realiste ca lucrurile se vor schimba in viitor in bine. Sau sunt foarte vag exprimate. Si pentru ca treburile sa fie cat mai populare si, bineanteles, tentante, sa vedeti ca va domina „bogata” oferta de galeti pentru apa, traditionalii mici insotiti de bere, ba chiar si sicrie in mediul rural, precum si orice „momeala” care sa te imbie pentru a vota unul sau altul dintre „catindatii” noilor vremuri care ne asteapta.
Spuneam, asadar, despre planuri realiste pentru o perioada cat mai lunga, programe care sa contureze odata si pentru multa vreme ce avem de facut pentru a „iesi” din rapa in care ne aflam de aproape 26 de ani. Si, desi se stie de multa lume ca principala cale de reusita sunt investitiile si deci, constructiile, acestea hiberneaza intr-o ceata greu de deslusit in mintea si asa incetosata a politicienilor si asa-zisilor tehnocrati.
Ei bine, ce fac constructorii in acest timp? Pai, ce sa faca si ei?! Firmele mai mari lucreaza, in general, la realizarea investitiilor aflate in derulare sau finalizare iar cele de dimensiuni medii sau mici „misuna”, care pe unde poate sa apuce orice gen de lucrari pentru a-si trage sufletul de la o zi la alta. Sigur, nu este nici pe departe ceva normal dar nevoia te sileste daca vrei sa mai activezi drept constructor. Cu toate ca se stie si se vede de mai multi ani o asemenea situatie, acest lucru nu deranjeaza, din pacate, pe nimeni dintre cei care ar trebui sa amelioreze o asemenea stare de lucruri.
De ce oare nu ia nimeni dintre cei indreptatiti masurile de redresare a situatiei din constructii si mai ales de recuperare a unor sume uriase blocate, fara ca acestea sa se regaseasca in obiective concrete? Cu deosebire in zona infrastructurii rutiere si utilitare, unde nimeni nu da vreo explicatie pentru sumele irosite pe apa sambetei sau furate ca-n codru?
Si-atunci? Atunci, fiecare face cum il duce capul, sau cand il duce, sa fure de oriunde pentru „alimentarea” nejustificata a averii personale.
Iar circul la drumul mare isi continua existenta si chiar se dezvolta pentru ca se pare ca el convine multora, atata vreme cat nu raspunde efectiv nimeni si pentru nimic.
Pana cand o asemenea situatie? Cred ca nimeni nu stie, in ciuda faptului ca legea in acest caz ar trebui urmarita daca este respectata ad literam. In rest, ce putem spune, decat ca n-ar fi rau sa fie bine!
Autor:
Ciprian Enache
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 125 – mai 2016, pag. 3
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns