Memoria unui popor retine cu osebire mari personalitati literare, politicieni care au facut fala natiei prin deosebitele realizari, uneori international-conjuncturale, creatori in domeniul artelor vizuale sau interpretative, lasand catre un uneori nemeritat final pe scara valorilor marile personalitati ce au generat un important “salt inainte” al progresului tehnic si tehnologic al unei natii.
Una dintre personalitatile de seama ale ingineriei romanesti, pe care mereu ne face placere sa o readucem in atentia celor tineri pentru a le indica repere, modele demne de urmat, este cea a profesorului Dorin Pavel.
Nascut la 31 mai 1900 in Lancram, jud. Alba, devine un stralucit absolvent al Politehnicii Federale din Zürich, in specialitatea electromecanica. In anul 1922 este singurul laureat al premiului “Studio Labori” cu diploma si 500 franci aur, al Universitatii, pentru lucrarea “Reglarea mecanica a turbinelor de apa – evaluare si analiza critica”. Rezultatelor deosebite din perioada studiilor li se adauga, in mod firesc, solicitarea conducerii Universitatii de a-si continua activitatea in cadrul acesteia.
In acea perioada, Ministerul Instructiunii Publice infiinteaza o comisie care sa studieze chestiunea Scolilor Superioare Tehnice, independente de Universitati, dupa modelul franco-german, si care sa formeze aptitudinile tehnice ale viitorilor ingineri romani. Din Comisie faceau parte Anghel Saligny, Gheorghe Titeica, G. Ionescu-Sisesti, Stefan Mina Minovici, Vintila Bratianu, Constantin Busila si altii.
Profesorul Constantin Busila il contacteaza la Zürich pe proaspatul membru al corpului didactic al Politehnicii Helvete, propunandu-i revenirea in tara. Intoarcerea in tara are loc in anul 1925 insa ii provoaca o prima dezamagire, salariul de la Societatea Electrica Anonima Romana fiind inferior celui din Elvetia, precum si celui promis.
Incearca, fara succes, sa acceada in randurile corpului didactic al Politehnicii Bucuresti, cerc foarte bine inchis in acea perioada.
In anul 1929 devine director adjunct al santierului Hidrocentralei Dobresti, iar din 18 iunie 1930, ziua punerii acesteia in functiune, pana la sfarsitul anului 1932, director de exploatare, perioada caracterizata de el insusi ca fiind “cea mai fericita perioada din viata mea si a familiei mele”.
Supervizeaza in continuare construirea liniei de 60 kV Dobresti-Targoviste, legatura cu linia de 60 kV de la Golesti si continuarea pe 6 conductori pana la Bucuresti (Grozavesti).
Finantarea lucrarilor a fost asigurata de Primaria Bucuresti.
Uzina, de tip semiautomat, echipata cu 4 turbine Pelton furnizate de Voith, la care se adauga inca una “de casa” pentru necesarul de servicii interne, are puterea instalata de 16 MW si a fost cea mai mare centrala hidroelectrica din tara pana in anul 1960, atunci cand a fost detronata de Centrala Bicaz. Sistemul de automatizare, furnizat de concernul Voith-Brown-Boveri, a permis utilizarea unei scheme cu numai 16 angajati, incluzand operarea si paza pentru centrala, linii si statii. Generatoarele, de fabricatie Brown-Boveri, functioneaza si astazi cu interventii minime si fara modificari.
In anul 1933 apare monumentala lucrare “Plan général d’aménagement des forces hydrauliques en Roumanie” al carei autor este, continand schemele a 567 hidrocentrale in Romania si constituind, pana in ziua de astazi, baza proiectelor hidroenergetice realizate si in curs de realizare.
Profesorul Dorin Pavel a incercat si a reusit sa ofere o serie de solutii legate de alimentarea cu apa a Bucurestilor, precum si solutii de asanare a baltilor Colentinei, oferindu-ne pentru perioada 1935-1939 lucrarea “Salba de lacuri a Bucurestilor”. A avansat ideea colectarii unei parti din debitul raului Ialomita pentru alimentarea Colentinei, solutii de dezvoltare a lacurilor pe locul fostelor mlastini si de legare a acestora prin lucrari de ecluzare, folosind diferenta naturala de panta.
Tot din seria realizarilor teoretice ale acestuia, aleg sa fac vizibil interesul lui pentru organizarea unor studii sistematice de masurare a debitelor pe raurile interioare si Dunare, cu aplicabilitate imediata in proiectarea lucrarilor de regularizari, alimentare cu apa, asanari si irigatii, fluviul ocupand o pozitie aparte in preocuparile sale.
Spirit vizionar, a admis in memoriile sale ca „s-a nascut cu un sfert de veac prea devreme”. Pentru noi a creat, insa, pentru o jumatate de secol in avans.
A oferit solutii alternative traseului Canalului Dunare – Marea Neagra, initiat intre Cernavoda si Tasaul, demonstrand fragilitatea solutiilor impuse de neprofesionisti. Timpul i-a dat dreptate, lucrarea fiind intrerupta in anul 1953.
Nascut intr-o familie de dascali, era normal sa fie atras cu toata fiinta de invatamant si sa incerce permanent sa-si intregeasca vocatia, din anul 1935 pana in anul 1970 devenind titular al mai multor cursuri, din care amintesc: Masini hidraulice, Hidroenergetica, Statii de pompare si Retele de transport hidraulic la Facultatea de Constructii Bucuresti si Politehnica Bucuresti, ex- catedrae publicand peste 150 de articole si 22 de cursuri. Activitatea publicistica a fost completata de numeroase conferinte si articole in presa.
Devine membru al Academiei de Stiinte in anul 1934, Profesor Emerit in anul 1964, de doua ori laureat al Premiului de Stat, de doua ori laureat al Ordinului Muncii si o data Steaua Romaniei, fiind premiat si de autoritatile iugoslave pentru contributia adusa la edificarea SE Portile de Fier.
Isi incheie activitatea odata cu trecerea sa in nefiinta, la 6 iulie 1979, lasand aproape terminat volumul de memorii “Arhitectura Apelor”, cu o ultima propozitie ca un epitaf…
“Curm amintirile, lasandu-le neterminate. Fie ca aceasta carte a vietii mele sa apara ca Simfonia Neterminata a lui Schubert, un apus frumos si trist, pe care nu-ti vine sa-l parasesti niciodata”.
BIBLIOGRAFIE
- Prof. Univ. Dr. Ing. Florin Teodor Tanasescu – A X-a Conferinta Internationala Multidisciplinara “Profesorul Dorin Pavel, fondatorul hidroenergeticii romanesti” – Sebes, 2010;
- Prof. Radu CarpiniSianu – Revista Fundatiei “Dacoromania”
- Ac. Prof. Univ. Dr. Doc. Ing. Ioan Anton, Universitatea Politehnica Timisoara – Revista AGIR;
- Prof. Univ. Dr. Ing. Mihai Popescu si Ing. Stefan Constantin – Comunicare Universitatea Ovidius Constanta, 2002;
- Ing. Stefan Constantin – Articole din seria “Mari Romani”.
Autor:
ing. Stefan Constantin – SC HIDROCONSTRUCTIA SA
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 125 – mai 2016, pag. 18
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns