In semestrul 1 al anului V de la Facultatea de Arhitectura a Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu“ am propus studentilor rezolvarea unui proiect avand ca tema: STRUCTURI SPECIALE – SARPANTELE.
Ideea acestui proiect a venit de la o serie de constatari privind modul in care se proiecteaza si se construiesc, in continuare, o parte dintre cladirile de locuinte, dar si modul in care se reflecta acest sistem in invatamantul de arhitectura din tara noastra.
Mai precis, despre ce este vorba? Desi doctrina modernista a acoperisurilor plate (in terasa) este inca dominanta in invatamantul de arhitectura, majoritatea cladirilor existente sau nou construite in lume se incapataneaza sa ramana acoperite in sarpanta inclinata.
Sarpanta este deci, prin excelenta, o structura speciala. Desi istoria sa este lunga cat istoria arhitecturii insesi, tehnologia sarpantei nu este in niciun caz „veche“. Dupa momentul modernist si toate influentele sale contemporane, sarpanta a revenit (de fapt nici nu plecase, fusese doar ignorata si, mai rau, nestudiata) si este una dintre cele mai folosite abordari ale arhitecturii contemporane.
In aceste conditii ne-am gandit ca ar fi interesant sa vedem cum vor rezolva studentii o tema care le propune sa proiecteze acoperisuri ale cladirilor in sistem sarpanta.
Iata, de altfel, mai exact, cum arata tema propusa studentilor.
Tematica proiect scurt: STRUCTURI SPECIALE
Tema de atelier: SARPANTE
In cadrul tematicii STRUCTURI SPECIALE, va propunem pentru proiectul scurt din acest semestru configurarea unei structuri din lemn si explorarea valentelor si posibilitatilor acestui material. Scopul este de a intelege cum functioneaza in detaliu acest tip de structura dar si de a explora noi modalitati de expresie. Pentru a putea inova este necesar sa intelegem mai intai cum functioneaza o tehnologie. Vom pleca, deci, de la exemple clasice si vom avansa spre noi forme sau spre reinterpretarea contemporana a unor modele clasice.
Materialul preferat pentru acest studiu va fi lemnul, desi se pot folosi si alte materiale, in functie de ideile care vor aparea. O componenta importanta a studiului va fi lucrul – jocul cu macheta. Invelitoarea va fi discutata dar ne vom concentra atentia pe scheletul structural. Amplasamentul si eventuala functiune sunt la alegere. Macheta, ca obiect principal de studiu, va fi si piesa principala predata, in completare venind detalii de articulatii si prinderi. Piesele predate si scara acestora se vor stabili la atelier.
Alegerea temei a venit in urma observatiei ca studentii studiaza foarte putin aceasta forma particulara de structura, de-a lungul facultatii. Desi in facultate tipul de acoperire in sarpanta este aproape evitat si toate proiectele tind sa adopte acoperirea in terasa, in lumea reala casele se incapataneaza sa fie acoperite cu acoperisuri in panta. Aceasta rupere intre scoala si realitate duce la o deprofesionalizare a arhitectilor care, pur si simplu, nu mai stiu sa proiecteze bine sarpante, desi acestea sunt foarte cerute pe piata. Iar deprofesionalizarea arhitectilor duce la calitatea slaba a fondului nou construit, asa cum observam in jurul nostru.
Desi in cadrul temei, „Structuri Speciale“, studentii sunt, in general, incurajati sa experimenteze tipurile cele mai avangardiste si hi-tech de rezolvari, noi am considerat ca sarpanta este una dintre cele mai, pe nedrept, uitate structuri speciale.
Dupa alegerea temei, ca sa rupem complet cu obiceiurile atelierelor de proiectare, am luat decizia de a desena mai putin si de a lucra, preponderent, pe macheta.
Cum fiecare atelier are o mare libertate in a-si personaliza tema, la noi s-a propus acoperirea unor spatii public/private cu structuri din lemn; de fapt, un proiect de macheta. Desi usor reticenti la inceput, studentii au descoperit de-a lungul proiectului (4 saptamani), o lume de-a dreptul fascinanta a lemnului si tehnicilor de imbinare a acestuia. Aceasta a dus la redescoperirea bucuriei de a lucra direct cu materialul, chiar daca la alta scara. Nu numai laptopul dar si hartia pot fi alienante daca sunt folosite in exces, deoarece rup legatura dintre reprezentare si realitate.
In mod ideal, acest proiect ar fi trebuit sa se termine cu construirea reala, la scara absoluta, a uneia dintre sarpante. Speram ca, in anii viitori, sa gasim mai multe firme interesate sa sustina acest demers si sa reusim sa transpunem, in realitate, proiectul.
Ca demers didactic, ne-am propus sa nu fim foarte stricti tehnic si i-am lasat pe studenti sa descopere bucuria lucrului cu lemnul si structura. Nu ne-am pus decat secundar problema invelitorilor si a detaliilor acestora.
Placerea cu care s-au implicat in proiect se poate vedea in realizarile lor finale. Trebuie sa amintim faptul ca ideile, in urma unor serioase documentari, au fost exclusiv ale studentilor, cadrele didactice de atelier ajutandu-i doar cu sfaturi si documentatii (de la carti de dulgherie din 1885, pana la cele mai noi sisteme de imbinare cu piese metalice).
Alegerea sectiunilor elementelor din lemn, in functie de deschiderile propuse, alegerea intre lemn natur si stratificat, sunt alte zone unde studentii au solicitat indrumare dar rezultatul final este exclusiv al lor.
Am remarcat, in final, si modul in care si-au ales materialele: nu au facut nicio concesie calitatii, aspectului si texturilor (desi unele materiale erau scumpe si cu imbinari dificile la nivel de macheta), rabdarea si placerea cu care au lucrat la numeroasele elemente repetitive.
De asemenea, machetele studentilor au fost subiectul unei expozitii, organizata in sala de conferinte TIAB din strada Pictor Verona nr. 17, Bucuresti, cu ocazia conferintei tehnice DULGHER din 9 martie 2016.
Autori:
prof. dr. arh. Mircea Chira
asist. drd. arh. Serban Marinescu
asist. dr. arh. Dragos Popescu
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 125 – mai 2016, pag. 44
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns