Auzim tot mai des spunandu-se ca tara noastra nu mai are specialisti. Ba mai mult, ni se spune ca ar veni investitorii straini, dar noi nu mai avem specialisti. Oare de ce fel de specialisti au nevoie acesti investitori?!
Imi aduc bine aminte ca, dupa 1990, se afirma “sus si tare”, pe la toate televiziunile, ca tara are prea multi ingineri (adica specialisti de care au nevoie acum investitorii si nu numai), dar nu avem suficienti avocati si economisti.
Desigur ca, la aceste afirmatii, societatea a raspuns prompt. S-a marit numarul de locuri la institutiile unde se pregateau aceste profesii, s-au infiintat altele noi mult mai ademenitoare. Pe scurt, s-a pregatit terenul pentru o mutatie sociala radicala dinspre domeniul productiv catre domeniul umanist.
Tinerii si-au indreptat si ei privirea catre acest domeniu, mai ales ca e mult mai comod sa absolvi o facultate umanista decat una de inginerie.
Concomitent au inceput sa dispara obiectele muncii pentru acei ce „umpleau tara”, adica pentru ingineri. Rand pe rand au inceput sa dispara fabrici si uzine de mare valoare prin asa numita „privatizare”, total negandita si nereusita.
Specialistii care existau din plin si care se formasera cu multa greutate s-au reorientat si ei catre alte activitati, de regula comerciale, iar cei mai buni au plecat peste hotare, contribuind cu succes la cresterea PIB-ului altor tari.
Dar nu numai industria a fost distrusa in mod irational, ci si agricultura, care, desi mai schiopata, asigura, totusi, hrana sanatoasa a societatii. Prin reimproprietarirea, mai mult sau mai putin onesta, a taranilor, concomitent cu deposedarea de mijloacele mecanizate de lucru a ogoarelor, desfiintandu-se uzinele de tractoare si de masini agricole, acestia au fost pusi in fata unei situatii inedite, pe care nu stiau si nu aveau cum sa o rezolve. Evident ca, in asemenea situatii, au disparut si specialistii din agricultura, in acelasi fel ca si cei din industrie.
Dar cea mai grava actiune care s-a petrecut dupa 1990 a fost instrainarea aproape totala a economiei strategice (exploatarea si distribuirea gazelor si a petrolului, siderurgia si metalurgia, energia electrica, telefonia, exploatarea apelor si padurilor si altele).
Urmeaza instrainarea aurului si a celorlalte minerale pretioase si suntem total deposedati de tot ceea ce ar contribui la bunul trai al societatii.
Totul s-a facut sub ideea gresita ca noi nu am avea mijloace pentru modernizarea lor si nici oameni competenti sa le conduca.
Nimic mai fals si mai eronat!
Imi aduc bine aminte ca, atunci cand mi-am inceput activitatea profesionala cu cca o jumatatea de veac in urma, in institutia in care am fost repartizat sa lucrez era o adevarata emulatie, o efervescenta permanenta la toti angajatii de a se intrece unii pe altii si de a raspunde cat mai bine sarcinilor care le erau incredintate.
Institutia in care lucrau peste 1.200 de salariati era condusa doar de un director (si nu director general, cum ar fi sa fie acum), ajutat de un director tehnic. Directorul era responsabil cu bunul mers al intregii activitati a institutiei, avand grija de orice detaliu pentru ca rezultatele activitatii sa fie cat mai bune si in continua evolutie. Directorul tehnic era atent la calitatea lucrarilor si la organizarea institutiei, astfel incat aceasta sa fie asigurata.
De fapt, atunci se formau adevaratii specialisti dupa ce s-a vazut ca marile erori ale comunismului, intre care si eliminarea specialistilor pe motiv ca ar fi servit regimul trecut, au contribuit la un mare esec.
Sper sa nu se inteleaga cumva ca, la varsta mea, as face apologia comunismului in care am trait si activat o mare parte a vietii mele. Nicidecum, mai ales ca, avand o „origine sociala nesanatoasa”, am fost un defavorizat al acelui regim. Dar am muncit cu tragere de inima si cu pasiune si am trecut cu vederea problema cu originea sociala.
Trebuie sa recunosc ca a fost perioada cea mai fructuoasa din viata mea si aceasta mi-a dat adevarata multumire. Trebuie, de asemenea, sa recunosc ca imi este dor de acele vremuri cand ma gandesc cate obiective de maxima anvergura s-au realizat numai cu mintea si cu munca oamenilor nostri, iar acum aud ca nu mai avem specialisti.
Daca ma gandesc numai la construirea metroului bucurestean intr-o perioada de timp care acum pare de necrezut cu toate progresele tehnice existente; la canalele navigabile Dunare – Marea Neagra si Poarta Alba – Midia Navodari; la modernizarea albiei Dambovitei in zona centrala a Capitalei; la podurile peste Dunare de la Giurgeni – Vadu Oii si de la Fetesti si Cernavoda; la nenumaratele cvartale de locuinte si edificii social – culturale, amintind doar Circul de Stat, Sala Palatului, Expozitia Nationala, Casa Presei si Casa Poporului, dar si multe, multe altele, concepute si executate numai de specialisti romani, este suficient sa demonstrez capacitatea de conceptie si de creatie a acestora. Iar acum aflam ca nu mai avem specialisti!?
Scriu aceste randuri cu mare dezamagire, in loc sa-mi vad linistit de zilele pe care mi le-a mai fi harazit Cel de Sus, dar simt ca ceva s-a trezit la poporul nostru si poate, poate incepe sa mearga pe calea cea buna.
Am mai scris, dar evident ca nu tine nimeni cont de ceea ce spun eu, insa niciodata nu se stie daca nu cumva cineva, care trebuie, citeste si aceste randuri.
Noi inca mai avem specialisti, dar acestia trebuie cautati iar daca nu sunt suficienti, atunci trebuie formati.
Numai cu specialisti tara poate iesi din marasm.
Tara trebuie sa produca, trebuie sa construiasca.
Natiunea trebuie sa devina preponderent productiva si nu consumatoare.
Poporul roman este muncitor, creativ si productiv, dar trebuie folosite aceste calitati.
Toti oamenii trebuie sa aiba de lucru si sa nu mai fie tinuti in somaj. Dar se poate pune intrebarea: de unde atatia bani?
Daca se produce, vor fi si bani! Totul este sa reusim ca sfera productiva sa predomine fata de cea de consum.
Cu siguranta ca, in aceste conditii, se vor intoarce si multi dintre specialistii nostri plecati peste hotare, completand, astfel, lacuna care s-a produs.
Autor:
Victor Popa – Presedinte CNCisC, Membru corespondent ASTR
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 127 – iulie 2016, pag. 8
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns