Daca judecam drept, asa cum in arta exista STELE care-i intruchipeaza pe acei actori, regizori etc., ce prin profesionalismul, talentul si pasiunea cu care s-au dedicat muncii lor lasa poporului roman interpretari de valoare inestimabila, nemuritoare, este corect ca si in stiinta si tehnologie sa numim STELE pe cei care, prin activitatea lor neobosita, prin spiritul de inventie si creativitate au stralucit in crearea de bunuri materiale menite sa contribuie la prosperitatea aceluiasi popor.
Despre aceste stele din urma voi aminti in acest articol, si cu precadere despre cele din domeniul vast al constructiilor, care imi este mult mai cunoscut.
Daca ne gandim numai la cateva nume foarte cunoscute constructorilor, precum academicienii Stefan Balan, Aurel Beles, Cristea Mateescu, Dan Mateescu, Nicolae Profiri, Anghel Saligny, Radu Voinea, Constantin Avram, Gheorghe Filipescu, Ion Ionescu, George (Gogu) Constantinescu, Panaite Mazilu, Elie Radu, deschizatori de drumuri in domeniu si formatori ai scolii romanesti de constructii, dar si fauritori ai unor edificii de mare importanta pentru tara, precum si la nenumaratii profesori, doctori ingineri si ingineri din randul carora nu voi da nume pentru a nu fi nedrept cu cei nementionati din lipsa de spatiu, dar care s-au afirmat prin profesionalismul lor deosebit, prin pasiunea cu care si-au facut datoria, prin ceea ce au infaptuit si au lasat mostenire poporului pe care l-au slujit sau, mai pe scurt, care au stralucit in tot ceea ce au facut, este normal sa ne gandim si la ei ca la niste STELE care merita toata stima, consideratia si aprecierea noastra, omagiindu-i ori de cate ori este cazul, deoarece numai astfel se perpetueaza valoarea in societate, valoare de care este atata nevoie. Din pacate, o parte din aceste stele au disparut rand pe rand si continua inca sa dispara, iar altele apar si vor straluci in activitatea lor, conform unei legi fundamentale a omenirii.
Despre cei care dispar este normal sa ne amintim cu piosenie si sa reliefam, pe cat putem, activitatea lor stralucita. Am mai scris despre astfel de STELE si cu ajutorul Celui de Sus, poate am sa mai scriu.
Acum voi scrie despre o mare personalitate din domeniul cercetarii in constructii, respectiv despre dr. ing. col.(r) Felician Eduard Ioan HANN (foto 1), care de curand ne-a parasit pentru a merge in lumea celor drepti.
F. E. I. Hann s-a nascut la Oradea, la 15 iunie 1926, dintr-o familie de etnici germani (tatal – ofiter in armata romana, iar mama – institutoare la scoala de pe langa biserica reformata din oras). Cei doi frati ai tatalui, precum si bunicul din partea tatalui (medic veterinar militar), aveau tot o cariera militara si chiar nasii de botez Ioan si Felicia, care i-au imbogatit numele, lucrau intr-o garnizoana din Basarabia. Asa se explica si cariera de inceput a domnului F. E. I. Hann.
Cursurile primare le-a facut la Scoala Primara de aplicatie a scolii normale greco-catolice din urbea natala (1932 – 1936), pentru ca apoi sa se inscrie la o scoala cu iz cazon la Tg. Mures, respectiv Liceul Militar Mihai Viteazu din acest oras, pe care l-a continuat la Timisoara din anul 1940 si l-a absolvit in anul 1944 in plina conflagratie a celui de-al doilea razboi mondial. A urmat, apoi, timp de 2 ani, cursurile Scolii de Ofiteri de Geniu din Bucuresti (1944 – 1946). Ca ofiter de geniu a activat in unitatile militare din Lipova si Alba Iulia la lucrari de fortificatii, care erau in stransa legatura cu lucrarile de constructii.
In perioada 1951-1955 a urmat cursurile Academiei Militare Tehnice din Bucuresti, Facultatea de Constructii, Fortificatii si Utilaj de Geniu, pe care a absolvit-o, ca sef de promotie, devenind inginer constructor militar. Fiind o persoana studioasa, care s-a remarcat prin seriozitate si inteligenta sclipitoare, a fost admis imediat la doctorat si trimis, dupa numai 2 ani de la absolvirea cursurilor Academiei Militare Tehnice, sa-si desavarseasca studiile ca aspirant la Academia Militara de Ingineri V. V. Kuibasev din Moscova, la Catedra de Constructii si Fortificatii.
In perioada de aspirantura, in 1958, a publicat lucrarea”Scurt istoric al fortificatiei permanente din Romania”.
In anul 1959 a fost chemat in tara si trecut in rezerva, ca urmare a unui denunt al unui coleg de aspirantura, care i-a fost si coleg de camera la Moscova o perioada de timp, cum ca ar fi vorbit nepotrivit la adresa regimului comunist, devenind astfel persona non-grata. A ramas somer, dar dupa trei luni de cautari a fost angajat ca cercetator documentarist la Institutul de Documentare Tehnica din Bucuresti, datorita cunostintelor sale de limbi straine. Aici a profitat de faptul ca era inconjurat de atata documentatie tehnica valoroasa si si-a imbogatit si consolidat cunostintele tehnice, astfel incat, in acelasi an (1959), s-a putut angaja la unul din cele mai importante si prestigioase institute de cercetare din tara, respectiv la Institutul de Proiectare si Cercetare in Constructii si Materiale de Constructii IPCMC, devenit ulterior INCERC (Institutul de Cercetari in Constructii si Economia Constructiilor), acolo unde activau personalitati de mare valoare din domeniul constructiilor, cu inclinatii evidente catre studii, creativitate si inventivitate si unde a lucrat timp de 40 de ani, pana la pensionarea finala din 1999.
In aceasta institutie s-a desavarsit si personalitatea inginerului Felician Eduard Ioan Hann, devenind unul dintre pionii de baza ai cercetarii din domeniul constructiilor si materialelor de constructii din Romania.
Remarcandu-se de la inceput ca o persoana studioasa, inteligenta si cu inclinatii catre cercetare-inovare, a parcurs rapid toate treptele ierarhiei stiintifice din institutie, ajungand seful laboratorului de Metodica Incercarii Constructiilor (1964 – 1970) si apoi, cercetator stiintific principal (gradele III, II si I) la Sectia de Inginerie Seismica si Mecanica Constructiilor (1970 – 1980), la Sectia Inginerie Seismica (1980 – 1991) si din nou la Sectia de Inginerie Seismica si Mecanica Constructiilor(1992 – 1995).
In anul 1995 s-a pensionat, dar a continuat sa lucreze ca cercetator stiintific principal gr. I reangajat in diverse functii, precum sef serviciu relatii internationale si strategia dezvoltarii (1996-1998), redactor responsabil la revista „Constructii”, din anul 1997 pana in anul 1999, atunci cand a incheiat definitiv relatiile contractuale cu INCERC. A mai lucrat, insa, in calitate de colaborator extern la Centrul de Documentare in Constructii, Arhitectura si Sistematiare (CDCAS) din Bucuresti pana in anul 2000.
Cunoscator a 5 limbi straine (engleza, franceza, germana, rusa si maghiara) a beneficiat de o vasta documentare tehnico-stiiintifica, ceea ce l-a ajutat sa participe la nenumarate evenimente (conferinte, simpozioane, congrese) nationale si internationale, unde s-a afirmat ca o personalitate activa, cu vaste cunostinte in domeniu, reusind sa insumeze peste 100 de articole si comunicari la manifestari tehnico-stiintifice. Astfel, in 1969 a fost trimis la specializare in Franta la Saint-Rémy lès Chevreuse, langa Paris, pentru probleme de organizare si dotare ale laboratoarelor de incercari in constructii.
La INCERC si-a dedicat cea mai importanta parte a activitatii sale urmaririi comportarii constructiilor si incercarilor „in situ” ale acestora. In acest sens, a elaborat proiecte de incercare a constructiilor mai importante si s-a ocupat de incercarea lor reala, precum: cupola si tribunele de la Circul de Stat, cupola initiala si cea finala a Expozitiei Realizarilor Economiei Nationale (EREN), ferme metalice de acoperire la uzina de pompe Aversa; plansee din beton armat la depozitul de zahar din comuna Dridu si fabrica de incaltaminte si mase plastice Victoria din Timisoara; rezervoare sferice metalice cu capacitatea de 1.000 mc pentru industria chimica si petrochimica de la Turnu Magurele, Brazi si Pitesti; viaductul peste balta Catusa de la Galati; poduri din dotarea armatei si multe altele.
In legatura cu incercarile „in situ” ale diverselor structuri de constructii a studiat si elaborat metode si tehnici de lucru, a conceput si realizat dispozitive si produse necesare incercarilor, precum traductoare de interior si exterior, doze de forta si presiune, aparate de masurat deplasari statice si dinamice, telecomparator cu fir si traductoare electrice rezistive, si, de asemenea, o serie de unelte si dispozitive auxiliare de lucru ce le usurau activitatea depusa, pentru care a obtinut brevete de inventator sau certficate de inovator.
Inventia Telecomparator cu fir si traductoare electrice rezistive a primit Marea Medalie de Argint la Expozitia de Inventii de la Viena, in anul 1969.
Pentru activitatea sa prodigioasa inventiva si creativa a fost propus membru al comisiei tehnice internationale „In situ” Testing Building Structures” a Réunion Internationale des Laboratories et Experts des Materiaux, Sistêmes de Construction et Ouvrages (RILEM) in perioada 1971 – 1978, cand a organizat si o intalnire a membrilor acestei comisii la Oradea in anul 1976.
La congresul RILEM din 1977, de la Budapesta, a fost ales vicepresedinte al Sectiei „Incercarea prin incarcare a structurilor din beton”.
S-a reinscris la doctorat la Institutul de Constructii Bucuresti, iar in anul 1977 a sustinut teza de doctorat intitulata „Incercarea in situ a constructiilor. Contributii cu privire la dezvoltarea metodicii de cercetare experimentala a constructiilor”, obtinand titlul de doctor inginer.
In calitatea sa de membru RILEM a participat activ la nenumarate evenimente tehnico-stiintifce organizate de aceasta prestigioasa asociatie profesionala internationala, unde a prezentat referate interesante din domeniul incercarii constructiilor, respectiv la Budapesta – Ungaria (1973, 1977 si 1984), la Poznan si Varsovia – Polonia (1989), la München – Germania (1990), la Kosice si Bratislava – R. Ceha (1991), la Strbske Plesco – Slovakia (1993 si 1996), la Zürich – Elvetia (1997).
De asemenea, a participat la mai multe sedinte CAER in calitate de specialist. Totodata, a luat parte la alte evenimente tehnico-stiintifice externe, cu alte teme din domeniu, la Sofia – Bulgaria (1964, 1983 si 1987), la Brno si Praha – RS Cehoslovacia (1978), la Praha – R Ceha (1993 si 1994) si la Budapesta – Ungaria (2003) pentru o sedinta CNCisC.
In tara, contributia sa tehnico-stiintifica a fost legata in special de activitatea asociatiei profesionale „Comisia Nationala Comportarea in situ a Constructiilor”, al carei fondator a fost inca din anul 1983, ca o comisie tehnica a Consiliului National al Inginerilor si Tehnicienilor (CNIT) sub denumirea „Comportarea in situ a Constructiilor”, devenita „Comisia Nationala Comportarea in situ a Constructiilor” (CNCisC) la 29 iunie 1993, atunci cand 19 membri s-au reunit pentru formarea acestei asociatii profesionale cu personalitate juridica apolitica, non-profit, devenind astfel membri fondatori.
Asociatia CNCisC a fost condusa cu pasiune, daruire si talent de fondatorul sau dr. ing. Felician Eduard Ioan Hann pana in anul 2010, cand s-a retras din motive de sanatate, devenind, conform statutului, membru de onoare CNCisC. Pentru diplomatia, corectitudinea si devotamentul cu care a condus aceasta asociatie, toti membrii ei, indiferent daca au fost permanenti (pentru o perioada mai indelungata de timp) sau doar „pasageri”, l-au indragit si respectat la adevarata valoare pe conducatorul lor – presedintele fondator dr. ing. F. E. I. Hann. Chiar si dupa retragerea de la conducerea executiva a asociatiei, presedintele de onoare, fondator al acesteia, a ramas un bun sfatuitor cu mintea limpede, ale carui indrumari au fost de un real folos.
Patriot inascut, desi de alta etnie, crezul sau principal a fost constientizarea societatii asupra importantei prezervarii fondului construit – bogatia cea mai de pret a poporului nostru. Din pacate, lupta lui in acest scop nu a dat rezultatele scontate, dar ideile lui au ramas si cu siguranta vor fi luate in consideratie candva.
Toate ideile sale sunt cuprinse in cartea de capatai de peste 1.000 de pagini intitulata „Comportarea in situ a constructiilor si aptitudinea lor pentru folosinta”, cuprinsa in 4 volume, pentru care a avut vointa si taria necesara de a o scrie intr-o perioada a vietii nu prea favorabila unei astfel de activitati.
Trecerea „in nefiinta” a dr. ing. col.(r) Felician Eduard Ioan Hann este o pierdere grea pentru asociatie, dar si pentru inginerimea romana din domeniu. Activitatea lui prodigioasa, importanta si folositoare poporului in mijlocul caruia a trait si pe care l-a slujit cu credinta il indreptateste sa fie considerat o STEA a inginerimii romane, acordandu-i-se toata onoarea si respectul pe care il merita.
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN LINISTE SI PACE!
P.S. Am scris acest articol din respect si adanca consideratie pentru acest OM, pentru aceasta remarcabila personalitate, care merita toata stima si aprecierea noastra pentru prodigioasa si fructuoasa sa activitate, un model pentru cei care doresc sa devina folositori in viata.
Nu i-am cunoscut prea bine activitatea profesionala, de aceea m-am inspirat din cartea de o inestimabila valoare a reputatului profesor universitar, scriitor si filozof Hristache Popescu, caruia ii port o netarmurita stima si deosebit respect pentru neobosita si dezinteresata sa activitate de a lasa mostenire urmasilor o istorie reala a valorilor patriei. Totodata, am avut norocul de a primi de la buna mea prietena si colaboratoare pentru o perioada indelungata – Georgeta Cherciu o autobiografie gasita in calculatorul intens utilizat al domnului Hann. Le multumesc din suflet si ii asigur de intreaga mea gratitudine.
De asemenea, din 29 iunie 1993, i-am fost colaborator apropiat in CNCisC. Fermecat de viata si activitatea acestei remarcabile personalitati, cu ocazia implinirii respectabilei varste de 80 de ani, am scris o poezie, pe care o reproduc, pentru ca, in putine cuvinte, reflecta caracterul integru si valoarea acestui om.
OMAGIU SENECTUTII
S-a-ntamplat sa fiu alaturi cu un om de vita rara
Om cu caracter puternic si vointa temerara
Om ce n-a stiut vreodata sa se-ncovoaie de spate
Nici sa-si faca loc in viata folosindu-se de coate
Om cu verticalitate
S-a-ntamplat sa fiu alaturi cu un inginer de fala
Ce si-a cladit soclul vietii cu rabdare si migala
Cu perseverenta mare si cu spirit de dreptate
Cu eforturi ponderate si succese meritate
Om de notorietate
S-a-ntamplat sa fiu alaturi de un presedinte, care
A condus multi ani de-a randul cu talent si-ndemanare
O comisie de oameni, plin de har si fermitate
Si continua s-o urce pe colinde neumblate
Mare personalitate
S-a-ntamplat sa fiu alaturi de un mare artizan
Il cunoasteti foarte bine, fiindca este domnul Hann
Cel ce-acum serbeaza anii adunati cu greu in spate
Iar noi ii uram sa-i duca bucuros, cu sanatate
Om de mare calitate
Bucuresti, 15 iunie 2006
Autor:
ing. Victor Popa – Presedinte CNCisC, Membru corespondent al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 129 – septembrie 2016, pag. 62
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns