Imbunatatirea calitatii in proiectare. Initiative existente in literatura de specialitate

O cercetare amanuntita a lite­raturii de specialitate referitoare la imbunatatirea domeniului constructiilor a relevat, in aceeasi masura, aspecte similare cat si diferite. 

Modelele propuse de Formoso si colaboratorii sai (2002) [1] si Kagioglou (2000) [2] au avut ca scop definirea clara a participantilor la proiect, precum si rolul fiecaruia in procesul de dezvoltare. In plus, au fost identificate si etapele importante care se confruntau cu probleme de comunicare. Pentru a atenua aceste probleme, Kagioglou si colaboratorii (2000) au sugerat sa se foloseasca anumite documentatii pentru controlul informatiilor din cadrul proiectului si au propus un protocol pentru procesele de proiectare si construire.

Pe de alta parte, initiative precum sistemul generic de livrare al unui proiect propus de Ballard si Howell (2003) [3], metodologia si conceptul de flux al transformarii, realizate de Serpell si Alarcon (1998) [4] si teoria fluxului si generarea valorii, propuse de Koskela (2000) [5] erau orientate mai ales spre gestionarea fluxurilor si reducerea pierderilor in procesul de construire, decat pe identificarea participantilor si a rolurilor acestora. Fluxurile joaca un rol esential in managementul proiec­telor de constructii si pot avea un impact direct asupra satisfacerii ce­rintelor clientului.

Spre deosebire de propunerile mentionate anterior, alte idei enun­tate, cum ar fi modelul VPO (va­loare-proces-operatiuni) al lui Emitt si al colaboratorilor sai (2004) [6], modelul de procesare a cerintelor clientului (Client Requirements Processing Model) al lui Kamara si al colaboratorilor sai (2000) [7] si indicatorul calitatii proiectarii (Design Quality Index) propus la Consiliul Industriei Constructiilor (2003) [8] s-au ocupat de imbunatatirea comunicarii din timpul fazelor de cerce­tare-dezvoltare si proiectare. Fiecare a propus o abordare diferita, de exemplu, modelul VPO a incurajat sedintele de studiu, modelul DQI a promovat colectarea de date prin utilizarea chestionarelor, iar modelul CRPM a sustinut folosirea bazelor de date. In concluzie, cele trei mo­dele aveau ca scop realizarea unui limbaj comun al tuturor specialistilor in vederea evitarii problemelor de comunicare, a erorilor si a pierderilor cauzate de corectarea erorilor.

Modelele propuse de Yasamis si colaboratorii sai [9], Arditi si Lee (2003) [10] si Maloney (2002) [11] se concentrau pe evaluarea companiilor de constructii si a practicilor utilizate pentru asigurarea calitatii. Acestea erau utile atat din punctul de vedere al beneficiarilor, pentru ca ofereau informatii despre nivelul contractorilor, cat si din perspectiva firmelor, pentru ca era o oportunitate de evaluare a activitatii si de identi­ficare a aspectelor care puteau fi imbunatatite.

Al Momani (2000) [12] si Abdel-Razek (1998) [13] au propus ca firmele de constructii sa utilizeze sisteme de planificare a calitatii, de evaluare a satisfactiei angajatilor si metode de imbunatatire a performantei lor. De asemenea, sistemul in 20 de pasi, conceput de Departamentul de Locuinte si Dezvoltare Urbana (2005) [14], a oferit o directionare spre obtinerea calitatii la un pret convenabil in domeniul construirii de locuinte. Din moment ce procedura se referea la intregul proces de construire, se luau in consi­derare ambele faze, de proiectare si de executie.

In timp ce modelele propuse abordau diferite etape ale asigurarii calitatii, cele mai multe dintre ele atingeau doar una sau cateva dintre problemele intalnite: unele privind problema comunicarii dintre participanti si rolul lor, iar altele erau limitate la un singur tip de constructii (locuinte cu costuri convenabile) sau acopereau doar cateva faze ale procesului de construire (cercetare si dezvoltare). De aceea, este absolut necesar sa se conceapa o meto­dologie complexa care sa cuprinda aspectele determinante privind obti­nerea calitatii pe tot parcursul procesului de construire si solutii complete de imbunatatire.

Elaborarea unei asemenea meto­dologii trebuie sa fie concentrata in jurul imbunatatirii calitatii proiectarii in domeniul constructiilor, printr-o metoda planificata si etapizata, in care sa se explice pas cu pas realizarea obiectivelor stabilite. Be­neficiul existentei unei asemenea metodologii este planificarea si dezvoltarea unor actiuni care sa conduca la maximizarea calitatii in fiecare etapa a unui proiect si sa programeze utilizarea eficienta a resurselor aflate la dispozitie. Aceasta metodologie trebuie sa acopere intreagul domeniu de pro­iectare, atat a constructiilor civile cat si de infrastructura.

Obiectivele unei metodologii de imbunatatire a calitatii in domeniul constructiilor

In urma studierii literaturii de specialitate, am descoperit o neclaritate a utilizarii notiunilor de “model”, “cadru metodologic” si “metodologie”. Wong (2005) [15] a analizat aceste trei concepte si a concluzionat ca modelul ofera un raspuns la intrebarea “ce este?”, metodologia ofera un raspuns la intrebarea “in ce mod?”, iar un cadru metodologic poate raspunde ambelor intrebari. De asemenea, a explicat ca modelul si cadrul metodologic sunt de natura conceptuala si sunt descriptive, pe cand metodologia este de natura practica si este aplicativa. Putem afirma, asadar, ca un model de calitate in constructii ar evidentia elementele care trebuie luate in considerare in vederea obtinerii ca­litatii, un cadru metodologic nu doar ar prezenta aceste elemente, dar ar arata si modul cum se pun in practica aceste elemente, iar o meto­dologie ar prezenta clar pasii ce trebuie urmati pentru obtinerea cali­tatii. Astfel, un cadru metodologic ar fi potrivit pentru a crea o imagine de ansamblu si pentru a structura si aplica initiativele pentru obtinerea calitatii (Yusof si Aspinwall 2000) [16].

Pentru a fi eficient si aplicabil la o scara larga, un cadru de desfasurare si organizare trebuie sa satisfaca anumite cerinte obligatorii.  Pornind de la aceaste premise si utilizand teoria profesorului Noriaki Kano privind satisfactia consumatorului, cerintele unui cadru metodologic pot fi de doua tipuri: previzibile si atractive. Prima categorie se refera la acele cerinte care trebuie satisfacute pentru a asigura raspunsul la ambele intrebari: “ce este?” si “in ce mod?” (se obtine calitatea in pro­iectarea constructiilor). Cea de-a doua categorie are posibilitatea sa imbogateasca cadrul metodologic, dar nu este esentiala.

Numerosi autori, cum ar fi Dale si McQuarter (1998), Yusof si Aspinwall (2000) si Dale (2003) au dezvoltat, in contextul managementului calitatii totale (TQM), urmatoarele cerinte pe care trebuie sa le inde­plineasca un cadru metogologic:

1. Sa poata raspunde intrebarii “ce este calitatea in proiectarea constructiilor?” si sa prezinte elementele care constituie calitatea.
2. Sa contureze o imagine de ansamblu a activitatilor necesare pentru a realiza aceasta calitate.
3. Sa identifice o varietate de metode de imbunatatire a calitatii, in timpul intregului proces de pro­iectare si executie a constructiei.

In plus fata de aceasta categorie de cerinte explicite, categoria de ce­rinte atractive a fost detaliata in urma lipsurilor descoperite in abordarea de mai sus. Astfel, Evbuomwan si Anumba (1998), Koskela (2000), Tzortzopoulos si colaboratorii sai (2004) si Yusof si Aspinwall (2000) au exemplificat urmatoarele cerinte atractive ale unui cadru de des­fasurare si organizare:

1. Simplitate – sa fie usor de folosit de catre orice participant la proiect (client, proiectant, contractori);
2. Claritate – sa fie usor de inteles de catre toti participantii la proiectul de constructie;
3. Sistematizare – sa ofere o indrumare privind ordinea activi­tatilor in diferite faze ale proiectului si metode de realizare ale acestor activitati;
4. Structurare eficienta – sa pre­zinte clar atat elementele care produc calitatea intr-un proiect, dar si legaturile ce exista intre acestea;
5. Acoperire larga – sa se aplice la o gama variata de proiecte si sa cuprinda activitatile care se desfa­soara in intregul proces de executie a proiectului;
6. Utilitate – sa poata fi utilizat de catre participantii la proiect in situatii reale, fara a fi nevoie de alte expertize;
7. Credibilitate – sa fie consi­derat credibil si folositor de catre utilizatorii sai, intr-o varietate de proiecte de constructii.

Aceste cerinte nu doar constituie baza pe care se construieste un ghid metodologic in vederea asigurarii calitatii in domeniul proiectarii constructiilor, dar ele pot fi utilizate si ca niste criterii de evaluare a unor cadre si metodologii. De fapt, aceste cerinte sunt esentiale pentru construirea si dezvoltarea unui cadru care poate fi aplicat in domeniul proiectarii constructiilor pentru a imbunatati performanta si calitatea si pentru a atinge obiectivul suprem de satisfacere a nevoilor clientilor.

Dimensiuni ale calitatii asupra carora se va concentra metodologia elaborata

Pentru a raspunde primei cerinte care sta la baza elaborarii unui ghid metodologic de realizare a calitatii in proiectarea constructiilor, si anume intrebarea “ce este calitatea in pro­iectarea constructiilor?”, am consultat literatura de specialitate si am gasit ca aceasta se prezinta in trei mari grupe: calitatea corporativa, cali­tatea produselor si calitatea servi­ciilor (Owlia si Aspinwall, 1996) [17].

Calitatea corporativa

Se refera la imaginea pe care clientii o au despre o organizatie. Yasamis si colaboratorii (2002) [18] au subliniat faptul ca o companie orientata catre calitate are o cultura solida a calitatii, care contribuie la satisfacerea cerintelor clientilor.

Fundamentele calitatii corporative sunt definite mai mult la nivelul organizatiei, decat la nivelul fiecarui proiect. Astfel, companiile din domeniul constructiilor trebuie sa adopte ca indicatori ai calitatii corporative factorii critici de succes (Critical Success Factors) din managementul calitatii totale (TQM), care se aplicau deja in ramurile economice industriale, insa dupa o analiza amanuntita a potrivirii lor la sectorul constructiilor.

Tocmai determinarea compatibi­litatii metodelor si indicatorilor mana­gementului calitatii totale (TQM) cu domeniul proiectarii constructiilor reprezinta o etapa importanta a intocmirii acestui ghid metodologic.

Delgado si colaboratorii (2005) [19] au efectuat un sondaj referitor la aplicarea principiilor managementului calitatii totale (TQM) in peste 300 de firme britanice, in urma caruia au concluzionat ca firmele din domeniul industrial aveau o mult mai mare experienta in utilizarea acestor fundamente decat cele din domeniul constructiilor, dar ambele sectoare recunoasteau factorii critici de succes (CSF) ca fiind determinanti pentru implementarea managementului calitatii totale (TQM).

Luand in considerare factorii cri­tici de succes ai managementului calitatii totale care pot fi aplicati in domeniul proiectarii constructiilor, factori pe care i-am prezentat in Tabelul 1 si nevoia firmelor de a fi certificate in conformitate cu standardele ISO 9001:2000 pentru a-si pastra competitivitatea, se poate constata ca politicile de calitate joaca un rol cheie in realizarea ca­litatii corporative. Din perspectiva clientilor, acest aspect poate repre­zenta o simplificare in alegerea de produse si servicii, deoarece aceste politici pot fi singura garantie ca vor primi calitate.

Calitatea produsului

In domeniul proiectelor de constructii, produsul finit al procesului este reprezentat de produse si servicii, astfel ca satisfactia clientului poate rezulta din ambele elemente. Facand referire la calitatea produsului, Garvin (1984) [20] a sugerat opt dimensiuni ce pot fi aplicate produselor si pe care Yasamis si cola­boratorii (2002) [21] i-au considerat potriviti pentru a putea fi luati in considerare si in domeniul constructiilor.

Calitatea serviciilor

In timp ce calitatea produselor este asociata, in primul rand, cu utilizatorii finali, in cazul proiectelor de constructii clientii sunt beneficiarii directi ai calitatii serviciilor.

Parasuraman (1985) [22] a su­gerat zece dimensiuni ale calitatii serviciilor, care, potrivit lui Maloney (2002) [23], ar putea fi adoptate si in domeniul constructiilor si ar putea fi folosite ca o lista de obiective obligatoriu de indeplinit in momentul oferirii de servicii clientilor.

Este important de subliniat faptul ca, indiferent de activitate, fie ca este vorba de proiectare sau executie de constructii, aceste dimensiuni ale calitatii serviciilor sunt aplicabile. De exemplu, firmele de proiectare nu au doar responsabilitatea vanzarii unui serviciu, ci mai ales pe cea a asigurarii corectitudinii schitelor si detaliilor si a conformitatii acestora cu nevoile clientului si cu standardele de calitate.

In cazul contractorilor, resposa­bilitatea maxima se refera la calita­tea executiei constructiei.

Prin impartirea aspectelor legate de calitatea proiectarii in domeniul constructiilor, in cele trei componente pe care le-am enumerat anterior, se ridica intrebarea “Ce este calitatea in constructii?”

Urmatoarea etapa in elaborarea unei metodologii privind imbuna­tatirea calitatii in domeniul constructiilor este prezen­tarea unei imagini generale asupra activitatilor ce au loc si asupra carora se poate interveni in vederea imbunatatirii, iar cea de-a treia etapa va fi determinarea rolului pe care il au aceste metode in procesul de constructie.

Bibliografie

[1] Formoso, C., Tzortzopoulos, P., Liedtke, R. (2002). “A model for managing the product development process in house building. Engineering, Construction and Architectural Management”;

[2] Kagioglou, M., Cooper, G., Aouad, G., Sexton, M. (2000). “Rethinking construction: The generic design and construction process protocol. Engineering, Construction and Architectural Management”;

[3] Ballard, H. G., & Howell, G. A. (2003). “Lean project management. Building Research & Information”;

[4] Serpell, A., Alarcon, L. (1998). “Construction process im­provement methodology for construction projects.“ International Journal of Project Management;

[5] Koskela, L. (2000) “An exploration towards a production theory and its application to construction“, VTT Building Technology, Finland;

[6] Emmit, S., Sander, D., Chistoffersen, A. (2004). “Imple­menting value through lean design management”, Denmark;

[7] Kamara, J. M., Anumba, C. J., Evbuomwan, N.F.O. (2000). “Establishing and processing client requirements – a key aspect of concurrent engineering in construction engineering.” Construction and Architectural Management;

[8] Consiliul Industriei Con­strucTiilor (CIC) “Design Quality Indicator” (2003) www.dqi.org.uk;

[9] Yasamis, F., Arditi, D., Mohammadi, J. (2002). “Assessing contractor quality performance“ Construction Management and Economics;

[10] Arditi, D., Lee, D. (2003). “Assessing the corporate service quality performance of design-build contractors using quality function deployment”. Construction Management and Economics;

[11] Maloney, W. F. (2002). ”Construction product/service and customer satisfaction”,  Journal of Construction Engineering and Management 128;

[12] Al-Momani, A. H. (2000). “Examining service quality within construction processes” Technovation 20;

[13] Abdel-Razek, R. (1998). “Quality improvement in Egypt: Methodology and implementation”. Journal of Construction Engineering and Management, 124;

[14] Departamentul de Locu­inte si Dezvoltare Urbana (2005).” Project book: A design-focused workbook. Department of Housing and Urban Development, Richmond VA” http://www.designadvisor.org;

[15] Wong, K. Y. (2005). “A framework for knowledge management implementation in SME”. PhD Thesis. The University of Birmingham, UK;

[16] Yusof, S.M., & Aspinwall, E. (2000). “A conceptual framework for TQM implementation for SMEs” TQM Magazine, 12;

[17] Owlia, M. S. Aspinwall, E. M. (1996). “A framework for the dimensions of quality in higher education” Quality Assurance in Education;

[18] Yasamis, F., Arditi, D., Mohammadi, J. (2002). “Assessing contractor quality performance.“ Construction Management and Economics;

[19] Delgado, D. J., Aspinwall, E. (2005). “Improvement tools in the UK construction industry” Construction Management and Economics, 23;

[20] Garvin, D. (1984). “Product quality: An important strategic weapon” Business Horizons;

[21] Yasamis F., Arditi D., Mohammadi J. (2002), “Assessing contractor quality performance” Construction Management and Economics, nr. 20(3), pag. 211–223;

[22] Parasuraman, A., Zeithaml, V. A., Berry, L. L. (1985). “A conceptual model of service quality and its implications for future research” Journal of Marketing, 49(4), 41–50;

[23] Maloney, W. F. (2002). “Construction product/service and customer satisfaction”. Journal of Construction Engineering and Management, 128(6), 522–529;

[24] Parasuraman, A., Zeithaml, V. A., Berry, L. L. (1985). “A conceptual model of service quality and its implications for future research” Journal of Marketing, 49(4), 41–50.

Autor:
drd. arh. Hadi Ghorbani Aghbolaghi

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 130 – octombrie 2016, pag. 36