Nascut in satul Medeleni, comuna Vultureni, judetul Bacau, localitate de bastina care numara la vremea aceea 60 de locuitori. Scoala primara a urmat-o in satul natal intre 1936 si 1942.
S-a intamplat ca in vara lui 1942 sa vina la Medeleni o ruda mai indepartata, iar soarta a facut ca, la indemnul invatatorului din comuna care a sustinut si insistat ca „elevul Hancu este bun la invatatura si e pacat sa nu mearga mai departe”, sa-l ia la Bucuresti sa invete carte la oras. Era primul copil din sat care mergea la oras sa-si continue invatatura.
La dorinta copilului de a deveni preot, Simion Hancu a fost inscris, in urma examenului de admitere, la Seminarul Central din Bucuresti.
Anul 1948, an al desfiintarii seminarelor, l-a gasit cursant in aceasta institutie. La insistentele profesorilor din seminar, elevul Simion Hancu a fost inscris la Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti, unde a urmat ultimii doi ani de studiu liceal.
Primeste in acesti doi ani bursa „Eufrosin Poteca” – revolutionar de la 1848 – si scapa, astfel, de grijile materiale ale studiului.
– Nu va pare rau, Domnule Profesor, ca nu ati putut continua seminarul?
– Ba da, la inceput mi-a parut rau. Mai apoi insa, am aflat ca Dumnezeu le potriveste pe toate mai bine decat oamenii. Mie mi-a placut dintotdeauna matematica, iar Dumnezeu a stiut, mai bine ca mine, ca locul meu e acolo, intre stiinte. Intotdeauna m-a ocrotit si indrumat!
In anul 1950 da examen de admitere la Institutul de Constructii Bucuresti si este inscris primul, cu media de admitere maxima. I se acorda „Bursa Republicana de Stat” pentru rezultate deosebite la invatatura. Este propus, acceptat si trimis sa-si continue studiile la Institutul de Constructii din Moscova si, in paralel, frecventeaza cursurile Facultatii de Matematica – Mecanica a Universitatii Lomonosov. Primeste premiul I pentru lucrarea intocmita ca student si intitulata „Metode variationale in hidraulica”.
Incheie facultatile cu medii maxime si revine in tara unde este angajat in 1955 la Laboratorul de Cercetari Hidraulice din Bucuresti, ulterior devenit Institutul de Cercetari Hidrotehnice, devenit apoi Institut de Cercetari pentru Ingineria Mediului. In urma sustinerii tezei de doctorat si, mai apoi, a celei de candidat, primeste titlul de doctor docent in 1965. Parcurge toate treptele cercetarii stiintifice in cadrul Institutului de Cercetari Hidrotehnice, pornind de la cercetator aspirant si pana la director general.
Devine, in 1982, profesor si sef al catedrei de hidraulica si impresioneaza, in continuare, printr-o activitate neobosita in cercetare, invatamant si administratie.
In anul 1988, in conditii vitrege, reuseste organizarea primului Simpozion National dedicat Ecologiei si protectiei mediului in Romania, in colaborare cu cadre didactice ale Facultatii de Constructii Hidrotehnice din Constanta.
In anul 1989 devine primul ministru al Mediului din Romania, gestionand aceasta activitate pentru intaia data, pana in anul 1990.
Pune bazele primului Institut de Cercetare in domeniul Mediului din Romania.
Participa cu solutii provenite din studii si cercetari la o serie de lucrari emblematice in Romania si strainatate: barajele Portile de Fier I si II, Olt, Mures si Siret, stabilirea solutiilor tehnice, dimensiunilor si caracteristicilor tehnice la Canalul Dunare – Marea Neagra, podul Vadul Oii, regularizari de rauri interioare. Participa la executia sistemelor de irigatii Carasu (Dobrogea), Mostistea, Olt – Calmatui, Sadova – Corabia, precum si la regularizarea albiei fluviului Eufrat la Raqqa (Siria).
Publica peste 60 de lucrari in tara si strainatate, precum si 12 carti, unele dintre ele traduse in strainatate.
In 1976 primeste premiul „Aurel Vlaicu” in stiinte tehnice al Academiei Romane. Este ales membru, presedinte si presedinte de onoare in cadrul mai multor asociatii si comitete: Asociatia Internationala de Cercetari Hidraulice, Comitetul Roman al Marilor Baraje, Academia de Stiinte Agricole si Silvice.
A fost prezent in activitatea stiintifica si tehnica din Romania peste 60 de ani, cu o putere de munca remarcabila.
O viata cu suisuri si coborasuri, din care a iesit intotdeauna drept.
Doctor Honoris Causa al Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara, sef catedra, profesor consultant la Facultatea de Imbunatatiri Funciare si Protectia Mediului.
Destinul, legat de Institutul de Cercetari Hidrotehnice Bucuresti, il insemneaza pentru prima data la 1 septembrie 1969, cand este numit director stiintific, la 1 iulie 1976 devenind director general pana in anul 1989, atunci cand devine ministru.
Pune bazele Poligonului Experimental Ciurel unde, sub conducerea sa nemijlocita, sunt puse in opera modele hidraulice ale marilor lucrari hidrotehnice romanesti. Sustine si echipeaza mai multe hale de modelare fizica in incinta Institutului, din care se remarca Portul Constanta Sud Agigea, Ecluza Cernavoda, sprijina si urmareste problemele legate de impactul Centralei Nucleare Cernavoda asupra navigatiei, punand bazele Laboratorului de Aer.
Traverseaza si momente mai putin faste, dintre care amintesc dispozitia evacuarii Poligonului Ciurel, evacuarea din biroul amenajat in incinta Institutului, in care isi desfasura o parte din activitatea stiintifica dupa pensionare, sau retragerea, in anul 2011, a titlului de membru onorific al Consiliului Stiintific al Institutului, pe care l-a condus vreme de 20 de ani si la a carui transformare a contribuit decisiv. O ironie a sortii, pentru ca nu a stiut niciodata sa fie politician, ci om de stiinta. O ironie a sortii cand un politician marunt ce s-a crezut om de stiinta a hotarat ca nu are ce cauta in „elita lui”.
A stiut sa iasa, insa, intotdeauna drept din toate incercarile la care l-a supus viata, stingandu-se in liniste in anul ce tocmai s-a incheiat.
A lasat in urma multe generatii de studenti, care au devenit, mai apoi, ingineri si responsabili pentru alte mari lucrari din Romania. A fost creator de scoala, vizionar si modelator de caractere.
Discretia si modestia i-au fost calitati, ingineria romaneasca pierzand o personalitate deosebita.
Autor:
ing. Stefan Constantin – SC HIDROCONSTRUCTIA SA
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 133 – ianuarie-februarie 2017, pag. 54
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Faci un comentariu sau dai un răspuns?