Marile cutremure vrancene dupa anul 1700* (I)

Cutremurele vrancene intermediare (a caror adancime a focarelor este cuprinsa intre 70-200 km) sunt determinante pentru seismicitatea teritoriului Romaniei, atat prin frecventa lor de aparitie, cat si prin magnitudinile si efectele lor asupra populatiei si cladirilor.

Exista informatii, cu importante elemente descriptive asupra cutremurelor istorice, din care se pot deduce, uneori, chiar anumiti parametri cantitativi definitori in caracterizarea lor.

Informatiile cu privire la cutremurele istorice, continute in letopisete, cronici, insemnari pe scrieri vechi cu caracter religios, ziare etc., depind de perioada in care s-a produs evenimentul seismic si de marimea sa. In general, nu exista cutremur simtit pe teritoriul tarii noastre pentru care sa nu se gaseasca nicio informatie. Informatia se poate limita doar la raportarea aparitiei evenimentului (faptul ca un cutremur s-a produs sau s-a simtit, fara vreun detaliu privind efectele sale) sau poate contine o descriere mai mult sau mai putin amanuntita a efectelor produse [20].

Colectarea datelor si documentelor referitoare la evenimentele seismice produse in timpuri stravechi este o operatie minutioasa, de durata, care necesita multa atentie si rabdare. Insemnarile ce se pot gasi in cataloagele vechi nu pot fi decat aproximative, din cel putin doua motive: mai intai ele provin din localitatile in care locuia – din intamplare – o persoana stiutoare de carte, interesata de aceste fenomene naturale, fapt extrem de rar, iar, in al doilea rand, acesti observatori notau numai cutremurele de pamant care impresionau populatia, prin amploarea distrugerilor pe care le produceau. Cat despre ora producerii cutremurului, insemnarile, daca nu lipsesc complet, sunt cum nu se poate mai confuze: catre pranz, putin inainte de cina, tarziu in noapte, in momentul iesirii de la slujba religioasa etc. Pe de alta parte, acesti martori locuiau mai ales in orase, asa incat cea mai mare parte a informatiilor se refereau la cutremurele de pamant si la efectele acestora in orasele respective. Informatiile sunt legate de cele mai multe ori de distrugerile unor cladiri monumentale (manastiri, biserici, palate, castele, moschei, turnuri etc.). Despre casele obisnuite, ale taranilor, sunt redate putine detalii.

Informatiile oferite de unii cronicari sunt, de multe ori, contradictorii, atat privind anul producerii, cat mai ales calitatea lor. Pana in anul 1700, datele prezentate in diferite documente istorice sunt nesigure si contestate chiar de cei care le-au scris.

Cutremurul din 1701 / 12 iunie

• M_W = 7,1(?)
• M_GR = 7,0
• h = 150 km(?)
• E=1,99.1022 ergi

Despre cutremurul din 1701 ne amintesc Cernovodeanu si Binder [7]. Seismul a avut loc in noaptea de 31 mai (11 iunie) spre 1 (12) iunie, intre orele 12 si 2. A fost resimtit atat in Transilvania, cat si in regiunile invecinate. A provocat mari daune la Brasov, in Tara Romaneasca, Moldova si chiar in Polonia, unde s-au daramat numeroase cladiri. In unele cataloage, acest cutremur a avut replici. Cutremurul s-a caracterizat prin trei socuri consecutive, asemanator cutremurului din 4 martie 1977, care a avut, de asemenea, trei socuri consecutive.

Conform lui Cernovodeanu si Binder [7], la Brasov „s-au daramat cladiri, bolte ale bisericilor si o portiune de 15 stanjeni din zidul orasului spre Tampa”; iar in Tara Romaneasca multe manastiri au fost serios avariate. Aceleasi informatii le gasim si la Rethly [18].

O alta mentiune facuta de Cernovodeanu si Binder se refera la orasul Cluj, unde cladirile din piatra au fost fisurate iar la Harghita, mai exact in Odorhei, a provocat spaima. Montandon [12] relateaza ca acest eveniment s-a simtit in Valahia, Moldova si Polonia (Pocutia), unde a distrus multe cladiri. A fost afectata si Transilvania, la nord de Cluj, unde constructiile din piatra au fost distruse. Autorul mentioneaza localizarea epicentrului in regiunea Focsani.

Nussbächer [15] scrie ca seismul a avut loc la data de 11 spre 12 iunie 1701, intre orele 1 si 2, a fost simtit in Brasov, unde au cazut multe bolti iar multe case au fost avariate, dar si in Moldova si Tara Romaneasca, unde a provocat daune la cateva manastiri. Melchisedec [17], in Cronica Husilor, p. 236 ; cf. si p.152); «la vlet 7200(?) tamplandu-se cutremurul cel mare, aici in tara (in Moldova), din care multe manastiri au fost crapat, dar sfintei episcopii acestia (a Husiului) nu numai ca turnurile au fost crapat de tot, ci inca si toata biserica, fiind crapat prin pregiur, era numai sa cada…». Ambraseys si Finkel [1], amintesc despre acest cutremur. Autorii noteaza ca a fost simtit la Izmail, unde a provocat daune.

Au fost afectate manastirile: Manastirea Sfintii Trei Ierarhi [MO/17]; Manastirea Comana [MO/107], Biserica Zlatari din Bucuresti [M33/2012]; Manastirea Arnota [MO/27]; Manastirea Caldarusani [MO/86]; Manastirea Glavacioc [MO/111]; Manastirea Viforata [MO/35]; Manastirea Snagov [MO/81]; Manastirea Brancoveni din comuna Brancoveni, judetul Olt [M/46/2011], Manastirea Cobia [M/50,2014], judetul Dambovita. Unele dintre ele au fost puternic afectate, necesitand reparatii capitale. Ambraseys si Finkel [1] amintesc depre acest cutremur. Autorii noteaza ca a fost simtit la Izmail unde a provocat daune importante. Cutremurele de mare adancime, precum cele din 1802 sau 1940, au afectat aceasta arie geografica.

Cutremurul s-a simtit puternic si la Constantinopol.

Cutremurul din 1738 / 11 iunie

• M_W=7,7
• M_GR=7,5
• h=130/110 km
• E=1,122.1023 ergi

Marele cutremur vrancean din 31 mai/11 iunie 1738, inspre amiaza (orele 15:30), a fost resimtit cu o deosebita intensitate pe intreg teritoriul tarii, precum si in Balcani. Asupra acestui eveniment, cu urmari dezastruoase, exista suficiente marturii, provenite atat din Tara Romaneasca, cat si din Moldova si Transilvania. Suntem, totusi, nesiguri in privinta adancimii acestui mare cutremur. Credem ca adancimea de 110 km, o adancime mai la suprafata Pamantului, este cea mai realista, avandu-se in vedere efectele acestui cutremur, care sunt foarte asemanatoare cu ale celui din 4 martie 1977.

Paul Cernavodeanu si Paul Binder [7] prezinta acest mare cutremur cu multe date culese din marturiile celor din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania. S-a resimtit cu o deosebita intensitate pe intreg teritoriul tarii noastre, precum si in Balcani. Anul 1738 va aduce o mare incercare pentru manastirea Putna: un mare cutremur de pamant ce va avaria serios manastirea, zidurile din incinta si turnurile din cele patru colturi ale lor. Astfel, cronicarul grec Constantin Cesarie Dapontes [20] mentiona ca in acest cutremur groaznic, la Bucuresti, „palatul domnesc (Curtea Veche) s-a crapat in mai multe locuri si s-au daramat case; la tara, manastirile au avut aceeasi soarta, iar altele s-au crapat. De asemenea, Biserica Batistei a fost puternic avariata. In imprejurimile Buzaului, pamantul s-a intredeschis si a aruncat apa amestecata cu nisip si un fel de metal… La Valeni (de Munte) s-a facut o crapatura adanca, ce a inghitit trei femei… A tinut mai multe zile in sir (!) (este vorba de replici), dar zguduiturile n-au fost asa de puternice ca prima. S-a facut simtit un sfert de ora (!) la Nis – Serbia (si cutremurul din 4 martie 1977 s-a simtit puternic la Nis), unde se afla tabara otomana, la Nicopole si in alte districte ale Dunarii [20]. Fortaretele au fost partial daramate; moschei s-au prabusit; la Nicopole, mai cu seama, au fost distruse patru la numar [20]. La Iasi, orasul nu a fost crutat…, iar cutremurul a bantuit si in Transilvania si cu asa mare violenta, incat multe case si alte cladiri vechi s-au prabusit. Intr-un loc, in apropierea Bucurestilor, pamantul s-a cascat si s-a facut o groapa adanca”. In concluzie, cronicarul afirma ca „acest cutremur a fost asa de puternic, incat foarte multa vreme, a umplut pe toata lumea de groaza si spaima”.

MANASTIREA PUTNA, supranumita „Ierusalimul Neamului Romanesc” (M. Eminescu)

Manastirea Putna se afla in jud. Suceava, pe valea raului Putna, la 72 km de Cetatea de Scaun a Sucevei si la 33 km de orasul Radauti. Zidirea manastirii a inceput la un an dupa cucerirea Cetatii Chilia, in vara anului 1466 si s-a terminat in 1469. A fost sfintita in ziua de 3 septembrie 1469. In 1481 au fost inaltate zidurile de incinta, cu turnuri la colturi si la mijlocul laturilor.

Biserica originala a suferit mari modificari in decursul anilor, din cauza: (i) – unui mare incendiu; (ii) – a faptului ca a fost pradata de cazaci, (iii) – apoi de polonezi si a (iv) – puternicului cutremur din 1738. Actuala biserica a fost reconstruita intre 1653 – 1662 de catre domnitorul Vasile Lupu si urmasii sai, ultima oara fiind restaurata la sfarsitul sec. al XIX-lea.

O alta insemnare (anonima) contemporana aminteste ca „in acea zi de pomina cand s-au cutremurat foarte tare… multe bolti si ziduri ale manastirii si ale caselor au cazut. Inca unele au si cazut aici in Bucuresti. Toata Transilvania, Tara Romaneasca etc., au fost zguduite, multe cladiri s-au ruinat. Manastirea Scaunul Rupea, multe turnuri s-au naruit, astfel in Stema (azi Dacia); in Sibiu au sunat clopotele ca si la noi in Tara Barsei, la Rotbav, Brasov, Codlea si Bod. La Brasov aproape toate casele au avut de suferit”, poarta Romaneasca (Poarta Ecaterinei) dinspre Schei fiind „stricata”, ca si zidul cetatii din apropiere si turnul tamplarilor care „s-a prabusit”, cu totul. La Prejmer s-a daramat o portiune din zidul deasupra intrarii in biserica-cetate etc.” Este citat cu o intensitate I=IX½, iar Atanasiu [20]: ora 15h 30m scrie la pg. 24: cutremur mare, comparabil cu cel din 1940. Mentiuni despre acestea gasim la Nussbächer [15]: primul pe data de 13 iunie a avut loc inca un cutremur mic, apoi unul la data de 16 si altul la 30 iunie. „Sa sa stie de cand s-au cutremurat pamantul, de au crapat manastire (Floresti, judetul Tutova) si clopotnita, in zilele lui Grigorie Voda, in domnie al doilea, intru ani trecuti 7246 (1738), Mai 31 in polona” Pr. I. Antonovici, Documente barladene, I. Barlad 1911, p.333, insemnarea e facuta pe un document din Biserica Sf. Nicolae-Esanu; cartea apartinuse mai demult Manastirii Floresti; cf. si Istoria Manastirii Floresti din acelasi (in coli), p. 107. Cutremurul a daramat in Moldova 11 manastiri, dintre care una cu un turn nou facut, care s-a daramat si a ingropat sub daramaturi 15 zidari [18].

Au fost afectate puternic: Manastirea Putna [MO/1]; Manastirea Golia [M/31]; Manastirea Sfintii Trei Ierarhi [MO/17]; Manastirea Antim [MO/20]; Biserica Batistei din Bucuresti; Biserica–metoc a Episcopiei Ramnicului pe locul actualului Ateneu Roman (de fapt, dispare imediat…); Manastirea Nucet [MO/44]; Manastirea Dealu [MO/39]; Manastirea Caldarusani [MO/86]; Manastirea Stelea [MO/68], Targoviste; Manastirea Snagov [MO/81]; Manastirea Gura Motrului [MO/105]; Manastirea Hurezi [MO/6]; Manastirea Bogdana [MO/104] etc.

Cutremurul din 1802 / 26 octombrie

• M_W = 7,9
• M_GR = 7,5
• h = 150 km
• E = 2,238.1023 ergi
• I = IX-X

La inceputul secolului al XIX-lea a avut loc cutremurul considerat cel mai mare din tara romaneasca. Intre anii 1738 si 1802 au mai fost cutremure, mai mari sau mai mici, dar nu au fost pierderi de vieti omenesti si nici de bunuri materiale. Evenimentul a fost denumit „cutremurul cel mare”, fiind resimtit din Insula Ithaka pana la St. Petersburg. Aria macroseismica ce a fost afectata este mai mare de 2 milioane de kilometri patrati.

Cutremurul s-a produs pe data de 14/26 octombrie, in ziua de Sf. Parascheva, ora 12:55. „S-au cutremurat pamantul foarte, cat s-au prapadit sfintele manastiri”. „Ştiut sa fie cand s-au cutremurat pamantul: la Vinerea-mare/Numele sarbatorii Cuvioasa Paraschiva, an 1802 si s-au risipit Manastirea lui Adam (Tinutul Tutovei), la leat 1802 octomvrie 14”; insemnarea e facuta pe o carte in biserica din Zorleni-Tutova [60]. Miscarea pamantului semana cu aceea a valurilor marii. In multe parti s-a crapat pamantul de unde iesea „apa neagra ca pacura” [6].

Marele cutremur vrancean din 26 octombrie (stil nou) 1802 a provocat incendii nenumarate in Bucuresti, la majoritatea cladirilor din lemn, precum si surparea turnului Coltei, ridicat de soldati/zidari suedezi ai regelui Carol al XII-lea, regele Suediei, rataciti prin aceste locuri dupa infrangerea de la Poltava (1709) si tinuti in acest turn. „Şi biserica [domneasca din Barlad] s-au fost stricat in groaznicul cutremur ce au fost la anul 1802 octomvrie 14” (Antonovici, Documente barladene). „La leat 1802 oct. 14, marti, la 3 ceasuri din zi, s-au cutremurat pamantul, cat au cazut multe biserici si alte manastiri mari, si Coltea si Foisorul” (N. Iorga, Studii si doc., XV, p.362 si p. 280-281). „La anii 1802 de la Nasterea lui Hristos, la 14 ale lunii lui octomvrie, miercuri adica, la al cincelea ceas, cutremur mare s-a facut in partile tarii Romanesti; toti, mici si mari, au fost cuprinsi de cutremur tare, toate neamurile. Atunci si vestita biserica a Nascatoarei de Dumnezeu… (din Valenii de Munte) s-a zguduit, s-a turburat si la urma s-a daramat, cu toate ca nu trecuse mult timp de cand se zidise; si numai biserica si clopotnita, dar si tot cuprinsul de unelte ce era in ea…” (N. Iorga, Studii si doc., XV, p. 233-234). In documentele Bisericii Ortodoxe Romane – XXVI, p. 224, este scris: „1802 octombrie 14 (stil nou, 26 oct.), marti, s-a cutremurat pamantul foarte tare, incat au cazut unele turnuri de la sfintele biserici, iar alte biserici au cazut de tot. Aice in Bucuresti s-a rupt si turnul cel inalt, Coltea, care era podoaba orasului, iar din casele boieresti, si din cele de obste prea putine au scapat zdravene. Acest cutremur s-a intamplat la 7 pol ceasuri din zi (de fapt, ora 12:55), iar de ar fi fost in vremea adunarii norodului la rugaciune, precum era zi de praznic (ziua Preacuvioasei Parascheva), s-ar fi facut groaznica moarte, sau de-ar fi tinut mai mult, poate se strica si pamantul, cufundandu-se, caci la multe locuri s-a „desfacut pamantul, iesind pamant si apa” (in alte cronici si pacura !!!…). Ci numai ca vreun minut au tinut, aratand milostivul Dumnezeu mai putina certare noua pacatosilor, iar nu ne-au dat de tot pierzarii pana la sfarsit.). „Biserica Sf. Ilie din calea Rahovei, Bucuresti, din pricina cutremurului intamplat la leat 1802 octomvrie stricandu-sa foarte rau, cu mare frica sa aduna pravoslavnicii crestini spre rugaciune.” Dionisie Eclesiarhul [8]: „S-au cutremurat pamantul foarte tare de au cazut toate turlele din Bucuresti si clopotnitele si alte case inalte; s-au sfaramat si clopotnita cea vestita si inalta, care era podoaba orasului cu ceasornic, a cazut si s-a sfaramat si era atunci mare frica”.

Intr-o scrisoare primita de la Acad. Anatol Drumea, de la Institutul de Geofizica si Seismologie de la Chisinau se aratau urmatoarele: in ziua de 26 octombrie 1802, la ora 14:55 (ora locala a Moscovei, deci 12:55 ora Bucurestiului), o bona plimba un carucior in curtea Bibliotecii Universitatii Lomonosov din Moscova. La un moment dat, a vazut cum cad statuile si bancile deplasandu-se din parc. In acel carucior era copilul Aleksandr Sergheevici Puskin (1799-1837), marele poet rus de mai tarziu. Concluzia ce rezulta de aici este ca acest cutremur vrancean a fost puternic si foarte adanc pentru a fi simtit astfel, atat de departe, tocmai la Moscova…

Au fost afectate sau daramate urmatoarele manastiri: Manastirea Putna [MO/1; Manastirea Bistrita de Neamt [MO/23]; Manastirea Casin (Onesti, Judetul Bacau); Manastirea Sfintii Trei Ierarhi [MO/17]; Biserica Domneasca din Barlad; Biserica Domneasca din Vaslui; Manastirea Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti; Manastirea Antim [MO/73]; Manastirea Stavropoleos [MO/76]; Biserica Zlatari [M33/2012] Bucuresti, Calea Victoriei; Catedrala Patriarhala [MO/120]; Manastirea Comana [MO/107]; Manastirea Curtea de Arges [MO/20]; Manastirea Dealu [MO/39]; Manastirea Caldarusani [MO/86]; Manastirea Nucet [MO/44]; Manastirea Sitaru, situata langa Caldarusani; Manastirea Glavacioc [MO/111] situata pe partea dreapta a autostrazii Bucuresti-Pitesti, km 70; Manastirea Brancoveni [M/46/2011] din comuna Brancoveni, judetul Olt; Manastirea Cobia, jud. Dambovita (M/50.2014); Manastirea Viforata [MO35] si Schitul Laculete; Manastirea Mamu [RO/47] satul Lungesti, judetul Valcea; Manastirea Stelea [MO/68] – Targoviste; Biserica Domneasca Sfantul Gheorghe din Pitesti; Manastirea Plataresti, la sud de Pasarea, Plumbuita; Manastirea Negru Voda (RO/53), Campulung.

Cutremurul din 1838 / 23 ianuarie

• M_W = 7,5
• M_GR = 7,3
• M_GR = 6,7
• h = 110km
• E = 5,62.1022 ergi

Dupa 36 ani are loc un alt mare cutremur vrancean, cel din 23 ianuarie 1838, orele 18, cand se anunta 73 morti, 14 raniti, 36 case distruse in Bucuresti, dar consulul francez raporteaza peste 720 de morti si tot atati raniti. Cotidianul Romania relateaza ca: „In seara zilei de 11 ianuarie, la ora noua fara un sfert, clatinarea pamantului a fost precedata de un suierat si un vajait care au inghetat tuturor inimile de spaima.” Potrivit consemnarilor consulului francez la Bucuresti, Chateaugiron, „dezastrele cauzate in acest oras de acest eveniment sunt imense si nu pot fi evaluate” [20]. Acest cutremur a provocat modificari importante in aspectul morfologic al teritoriului extracarpatic, ducand la formarea Lacului Rosu ca urmare a prabusirii unui munte [11], [21]. „In jos, catre Bucuresti, de ce au mers, de ce a fost mai mare cutremur”. Este un cutremur similar celui din 4 martie 1977, deci un cutremur mai de suprafata [11], [21]. Cutremurul a fost simtit puternic si in Bucuresti, unde a durat aproximativ 30 de secunde. Toate casele au avut de suferit – unele mai putin, altele mai mult – din cauza acestui soc teribil.

Cea mai renumita imagine europeana asociata cutremurului din 23 ianuarie 1838 si despre care se nota ca ar reprezenta situatia din Bucuresti, este o gravura in lemn dintr-o publicatie a epocii, insotita de un text in limba germana. „Cutremurul ingrozitor din orasul Bucuresti din Valahia, de la 23 ianuarie 1838. La 23 ianuarie, la ora 8,30 dupa amiaza, un cutremur ingrozitor a zguduit orasul Bucuresti. Acesta a inceput cu un zgomot subteran, la care s-au adaugat sunetele tuturor clopotelor din turnuri, care au sunat de la sine, avarierea caselor si zgomotul geamurilor. Acestor oscilatii le-au urmat socuri din cele mai puternice, cu o viteza incredibila, zgomotul atingand cel mai inalt grad, toate cladirile au fost atat de ingrozitor zguduite, incat cosurile de fum si sobele s-au prabusit instantaneu, mobilierul din case a fost rasturnat si distrus. Zidurile si peretii au fost degradate grav si s-au frecat intre ele cu o viteza de nedescris, asa incat intr-o clipa toate incaperile au fost umplute de moloz de var, in straturi groase pana cand acestea s-au prabusit, in timp ce se producea un zgomot ingrozitor. La aceasta s-a adaugat strigatele de frica ale oamenilor ingroziti si vaietele celor raniti si a celor care au cazut. Caii s-au rupt din atelaje si si-au cautat libertatea. Alte animale au inceput sa urle si s-au straduit sa se elibereze din ingradirile in care se gaseau. Haite de lupi si de alte animale salbatice s-au grabit sa paraseasca padurile si alte locuri in care se gaseau de obicei, sa gaseasca scapare in apropierea oamenilor. Multi oameni si-au gasit moartea sub ruinele cladirilor prabusite. Deosebit de tare a suferit partea de oras din apropierea Manastirii Sf. Gheorghe din Bucuresti. Zidurile inalte ale acestei manastiri s-au prabusit pana la cladirile care se gaseau de cealalta parte a strazii si au ingropat oameni care se grabeau sa se salveze pe strada, ca si pe mai multi trecatori, sub gramezile lor. Strada a fost acoperita cu moloz gros pe distanta de mai multe sute de picioare. Toate casele au suferit puternic, daca nu au fost distruse total. Cati oameni si-au pierdut viata in timpul acestor evenimente nu s-a precizat pana in prezent. Palatul princiar a devenit in totalitate de nelocuit. Oamenii care se gaseau afara au fost rasturnati si nu au fost in stare sa-si continue drumul. Prabusirea sobelor si a hornurilor a adus alte nenorociri dupa sine, au izbucnit in unele locuri incendii, ceea ce a pustiit total ceea ce mai ramasese. In acelasi fel si-au gasit mai multi oameni moartea prin asfixiere cu fum de carbune, intrucat in acest anotimp aspru se cauta incalzirea locuintelor cu carbuni. In timp ce eu scriu aceste randuri, primesc vestea ca orasul Rosiorii de Vede, care se gaseste in apropierea Dunarii, a fost zguduit.” (Traducere: dr. ing. Horea Sandi).

Lascu [10]: „Dupa 36 ani, in ianuarie 1838, provinciile actualei Romanii au fost lovite de un cutremur devastator. El s-a resimtit pe arii foarte largi, afectand inclusiv orase din Transilvania si Banat. Timisoara a suferit pagube importante, biserica-cetate de la Prejmer ruinandu-se. Dar cele mai mari distrugeri au lovit Valahia, unde 217 biserici s-au prabusit sau au fost grav avariate, cele mai multe in Valcea, Craiova, Buzau, Ramnicu Sarat etc. Cutremurul s-a simtit puternic si in Moldova, unde, printre alte consecinte, s-a produs o masiva alunecare de teren, care a barat Paraul Ghilcos, afluent al Bicazului, fenomen in urma caruia s-ar fi format Lacul Rosu. In Bucuresti au fost, potrivit rapoartelor agai, 12 morti. Dupa alte surse, probabil exagerate, cutremurul ar fi lasat „600 de morti si 600 betegi”.

Un raport detaliat asupra fenomenului a fost facut prompt de Schüller, geolog minier in slujba ducelui de Saxonia, aflat in misiune in Valahia. Lui ii datoram o serie de detalii demne de retinut. Se arata ca au fost 3 socuri si ca a avut efecte tocmai la Nis (Serbia), deci, din nou efecte asemanatoare cu cele ale cutremurului din 4 martie 1977, cutremur ce a avut loc la o adancime mai mica, de numai 94 km (primul soc). Gustav Schüller, geolog german, profesor la Universitatea din Jena, consilier al Marelui duce al Saxoniei, a fost angajat de Vornicia din Launtrul a Tarii Romanesti sa studieze efectele produse de cutremurul din 11/23 ianuarie 1838. A sosit in Tara Romaneasca in 28 ianuarie si a vizitat judetele Buzau, Ialomita, Prahova, dar din cauza inundatiilor nu a reusit sa cerceteze efectele cataclismului in judetul Dambovita [3]. In final, a facut un Raport asupra bagarilor de seama ce s-au facut in judetele pe unde am trecut [3]. In judetul Buzau, dupa raportul autoritatilor administrative ale acestui judet nr. 259 avem informatia: „in plasa Campului, aproape de satul Gavanesti, pe malul apei Buzaului, pamantul s-a deschis si o apa neagra a fi tasnit afara din aceste crapaturi”. Acelasi raport face inca aducere aminte de asemenea intamplari, in satele Beilicului si din estul lui „…Aceste crapaturi mergeau de la apus catre rasarit si aveau o directie paralela cu raul Buzaului pe langa care aparusera alte crapaturi pe valea dreapta a raului adica pe malul dinspre miazanoapte al acestei ape …ca apa care iesea din era cam neagra-galbena… iar din alte crapaturi a iesit mai multa sau mai putina apa negricioasa amestecata cu nisip.” Din cele spuse de juratii din Sutesti, un copil ar fi cazut intr-o crapatura langa apa Ramnicului si nu s-a mai vazut. In continuare, Schüller arata ca locuri intregi de pamant s-au scufundat pana la o adancime de 1½ stanjen (1 stanjen=1,96 m); unele case s-au rasturnat, altele s-au daramat. Pe drumuri care inainte erau pietruite si netede, acum nu se mai putea umbla decat cu punti si scari; pentru ca niste crapaturi largi de cativa stanjeni si scufundarile ce s-au facut acolo opresc trecerea.

In relatarea lui Boué Ami [2], geolog austriac de origine franceza cu articole despre geologia statelor balcanice, aflam: „Tara Romaneasca a fost incercata la 23 ianuarie 1838 de efecte dezastruoase ale unui cutremur de pamant, asupra caruia Schüller a facut un raport la guvern, (cutremur) ale carui socuri au avut loc pe directia sud–est spre nord-vest (?). Pe langa pagubele inregistrate in Bucuresti si in alte orase, s-au format despicaturi in districtele Ramnicu-Sarat (zona Gradistea, Marginea de Jos, Ramnicul de Sus), de la Ialomita, Buzau, Campul, Secuieni, Prahova si Dambovita (imprejurimile Cobiei). Din aceste despicaturi au iesit nisip si apa innegrita de bitum, ingalbenita sau inrosita de materiale feruginoase, cu exceptia (crapaturilor) de la Babeni, unde au existat prabusiri de teren”.

In alta lucrare [15] se mentioneaza ca „…un cutremur puternic care strabatu, zguduind Capitala Bucovinei, la 23 ianuarie 1838, seara, asemenea vantului care mana un nor de furtuna, cu un muget suierator, care parea ca ridica pamantul, aduse, se intelege, pe locuitorii din Cernauti, intr-o teama de nespus si intr-o groaza de ne inchipuit”.

Au fost puternic afectate sau daramate urmatoarele manastiri: Manastirea Probota [MO/29]; Biserica Sfantul Nicolae Domnesc din Iasi, ridicata de Sfantul Ştefan cel Mare intre 1491 si 1492; Manastirea Voronet [MO3,p,24]; Manastirea Golia [MO/31]; Manastirea Casin aflata la 16 km de Onesti, Judetul Bacau; Manastirea Sfintii Trei Ierarhi [MO/17]; Biserica Domneasca din Barlad [M/44/2012]; Manastirea Samurcasesti [MO/112]; Manastirea Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti [M/17/2014]; Biserica Icoanei din Bucuresti; Biserica Zlatari [M/33/2012] aflata in centrul Capitalei, pe Calea Victoriei; Biserica Caramidarii de Sus [M/45/2011] aflata pe Soseaua Grozavesti din Capitala; Manastirea Radu Voda [MO/97]; Biserica „Doamnei Smaranda” de langa Foisorul de Foc (JN/11.11.2014); Biserica Sfanta Ecaterina din apropierea Catedralei Patriarhale [M/47/2014); Manastirea Vacaresti (JN/17.09.2014), Bucuresti; Manastirea Comana [MO/107]; Manastirea Ratesti [M/42/2010] din satul Ratesti, comuna Berca, judetul Buzau; Manastirea Cobia, jud. Dambovita [M/50.2014]; Manastirea Curtea de Arges [MO/20]; Manastirea Zamfira [M/13/2011] comuna Lipanesti, satul Zamfira, Ploiesti; Manastirea Nucet [MO/44]; Manastirea Brancoveni [M/46/2011] din comuna Brancoveni, judetul Olt; Manastirea Bistrita-Valcea [MO/16]; Manastirea Arnota [MO/27]; Manastirea Nucet [MO/44]; Manastirea Dealu [MO/39]; Manastirea Caldarusani [MO/86]; Manastirea Glavacioc [MO/111] situata pe laterala autostrazii Bucuresti-Pitesti la km 70; Manastirea Mamu [RO/47]; Manastirea Cosuna [MO/75] din Bucovatul Vechi, Craiova; Manastirea Popanzalesti [MO/98]; Manastirea Pasarea [MO/93], Ilfov; Schitul Slatioarele, din aria localitatii Ocnele Mari; Manastirea Negru Voda [RO/53], Campulung.

In anul 1879, dupa cutremurul din 23 ianuarie 1838 (M_W = 7,5; M_GR = 7,3), Manastirea Cozia [MO/4, p.28] se afla in mare darapanare. Una dintre cele mai triste perioade din istoria acestui asezamant a fost cea dintre 1879-1893, cand autoritatile au preschimbat-o in inchisoare, lucru care il face pe Mihai Eminescu sa scrie intr-un articol al sau din 12 septembrie 1882, publicat in ziarul Timpul: „Cozia, unde e inmormantat Mircea I, cel mai mare domn al Tarii Romanesti, acela sub care tara cuprindea amandoua malurile Dunarii pana-n mare, Cozia unde e inmormantata familia lui Mihai Viteazul, un monument istoric aproape egal ca vechime ca tara – ce-a devenit aceasta? Puscarie !” 

* Datele prezentate sunt extrase din volumul „Certitudini / incertitudini in evaluarea hazardului si riscului seismic vrancean”, Editura Academiei Romane, (2016), Autor: Gh. Marmureanu, Institutul National pentru Fizica Pamantului 

(Va urma) 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 135 – aprilie 2017, pag. 46