Secolul al XIV-lea reprezinta un moment de cotitura in arhitectura munteneasca. Inceputurile acesteia dateaza din prima jumatate a secolul al XIII-lea, cand prima constructie din piatra, de mari proportii, ii pune bazele: Cetatea Severinului.
In jurul anului 1300, cunoscutul Far Genovez incepe sa lumineze calea corabierilor vremii. Istoria arhitecturii muntenesti continua cu Manastirile Cozia, Dealu, Curtea de Arges, Cetatea Poenari si inca multe altele, mai tarziu.
Este o perioada de mari framantari, inclusiv in domeniul arhitectonic si al tehnicilor de executie a constructiilor. Mihail al VIII-lea, primul din sirul dinastiei Paleologilor, incearca revitalizarea Imperiului Bizantin, fara a reusi sa opreasca declinul acestuia intr-o perioada in care mai toate provinciile balcanice isi configurau si reconfigurau teritorii nationale in incercarea constituirii statelor independente: Serbia, Macedonia, Grecia, Albania, Tarile Romane, toate, insa, sub amenintarea otomanismului in expansiune. Sa nu uitam ca, in 1354, turcii se asezau pentru prima data in Europa, la Gallipoli, iar in mai putin de 40 de ani au prima tentativa de cucerire a capitalei Imperiului Roman de Rasarit.
Caderea Constantinopolului, in anul 1453, este momentul mutarii centrului de greutate al ortodoxiei in Peninsula Athos si in Mistra. Se trece de la arhitectura imperial masiva, provocatoare prin dimensiuni, la construirea unor asezaminte mai discrete, unele chiar ascunse in colturi ceva mai greu accesibile, mostenirea arhitecturii bizantine fiind, insa, in continuare foarte prezenta in Peninsula Balcanica. Se trece, in aceste teritorii, de la bisericile din lemn la cele din piatra si caramida.
Aceasta perioada, cunoscuta ca fiind a „renasterii paleoloage”, dureaza pana catre debutul secolului al XVI-lea, efervescenta sa fiind remarcabila si pe teritoriul Munteniei. Cotitura despre care aminteam la inceput este materializata de edificarea asezamantului bisericesc de la Vodita, ctitorit in anii 1370 de catre Vladislav Intaiul (astazi ruinat), primul dintr-un sir complex de biserici ce vor fi construite incepand cu acest moment: schimbarile majore ce apar odata cu Vodita se refera la realizarea unor pilastri laterali, care intaresc constructia si permit reducerea diametrului boltilor de asa maniera incat partea superioara devine mai zvelta si mai apropiata de ideea de sageata indreptata spre cer.
Imediat dupa Vodita, in timpul domniei lui Mircea cel Batran, recunoscut dupa lungi si dificile cercetari arheologice si istoriografice drept ctitor, se inalta Biserica Bradet.
Situata pe malul Valsanului, intr-o zona de o neasemuita frumusete, se constituie in „repetitia generala” a ceea ce urma sa devina una dintre capodoperele arhitecturii muntenesti – Cozia – necropola a lui Mircea Domnitorul.
Compararea planurilor transversal si longitudinal pentru asezamintele Prislop, Cozia, Vodita si Bradet pune in evidenta o asemanare remarcabila, care le situeaza pe cele 4 in avangarda unui nou tip de abordare a arhitecturii si constructiilor: alternanta piatra – caramida, planuri asemanatoare, unicitatea turlei, planurile cupolelor, prezenta pilastrilor descarcatori si inca multe altele.
Adaugat catre sfarsitul secolului al XIX-lea, pridvorul taranesc de la intrare a contribuit in mod esential la stoparea distrugerii, sub influenta ploii si a vantului, a frescei exterioare de la apus.
Planul bisericii, dinspre apus spre rasarit, are alcatuirea data de o tinda patrata, pronaosul, continuata cu un zid plin ce o desparte de nava. Acoperirea pronaosului este realizata cu o bolta cilindrica dezvoltata longitudinal. Naosul, prima parte a navei, are de o parte si de alta abside laterale semicirculare la interior, poligonale la exterior, tipar regasit si la absida altarului.
Pilastrii adapostesc nise, relativ mari la Bradet, tinzand sa devina tot mai mici, pana la disparitie, pe masura ce studiem planurile bisericilor construite in perioada urmatoare, in ordine cronologica.
Laturile dinspre est si vest ale navei sunt boltite cu cilindri scurti, absidele sunt boltite cu calote, iar pilastrii sunt uniti prin arce scurte. Turla este sprijinita de un tambur poligonal la exterior si circular la interior, asigurand un raport diametru – inaltime de 1:2.
Cutremurul din anul 1913 a afectat grav pronaosul, in anii 1963-1966 fiind executate lucrari de consolidare a sprijinirii boltii cilindrice a acestuia, precum si a sprijinirii prin intermediul unei acoperiri din beton. Lucrarea a fost finalizata cu succes in conditii cu totul deosebite din punctul de vedere al dificultatii.
Balcanism, romanitate, bizantinism, islamism, amestec de stiluri pe care le-am preluat, le-am contopit, le-am „romanizat”, construind un stil propriu, ce ar trebui sa ne determine sa ne cautam intr-o mai mare masura radacinile.
Din pacate, insa, de exemplu, biserica din piata Badea Cartan din Timisoara ne trimite cu gandul intr-un mult mai intunecat ev mediu in care tindem incet-incet sa ne afundam din punct de vedere arhitectonic.
Stim de o mie de ani sa construim cu suflet, inima, stiinta si credinta. Trebuie doar sa le repunem laolalta, asa cum au stiut sa o faca inaintasii nostri. Cei de demult…
Autor:
ing. Stefan Constantin – HIDROCONSTRUCTIA SA
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 137 – iunie 2017, pag. 16
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns