«

»

Importanta unei culturi organizationale proactive de „fire safety” in firmele din Romania

Share

In Romania anului 2017, protectia la foc a cladirilor si implicit, cea a oamenilor aflati in acestea este o problema reala, cu incidente larg mediatizate dar a caror analiza nu a fost dusa niciodata pana la capat. In aceste conditii, concluzia ar putea fi si aceea ca preocuparea este – de cele mai multe ori – mai mult formala.

De ce aceasta afirmatie? Pentru ca toate incendiile care au avut loc in cladiri reprezentative din Romania (unele cu consecinte catastrofale – vezi Maternitatea Giulesti sau clubul Colectiv) au aparut si au evoluat rapid  in cladiri care aveau documentele minime cerute de lege pentru functionare si asigurarea sigurantei la foc! Si atunci, apar firesc urmatoarele 3 intrebari:

  • exista o fractura intre legislatie si practica (intre teorie si realitate)?
  • de ce respectarea normelor legale nationale nu asigura, in acelasi timp, si o protectie la foc reala si eficienta?
  • care ar trebui sa fie solutiile optime de aplicat in conditiile specifice actuale din Romania, solutii care sa asigure, simultan, o protectie reala si eficienta in caz de incendiu cu costuri minime de investitie?

Sunt trei intrebari-cheie pentru intelegerea fenomenului, la care gasirea raspunsului necesita, insa, o incursiune mai adanca in teoria securitatii la incendiu. Este ceea ce voi incerca sa fac in cele ce urmeaza, propunandu-va, in final, o solutie speciala pentru Romania, solutie care sa ne permita atingerea unui nivel de securitate la incendii comparabil cu cel al tarilor dezvoltate dar cu costuri incomparabil mai mici. 

Pentru a raspunde la cele trei intrebari de mai sus, este nevoie – mai intai – sa vedem ce se intampla acum in Romania – unde calitatea abordarii problematicii de Fire Safety este in scadere, cu consecinte vizibile in reducerea nivelului general de Securitate la incendiu.

Ruptura dintre teorie si practica apare la noi dintr-o multitudine de cauze:

  1. diferenta intre organizarea domeniului din tarile occidentale si Romania.

Daca luam in considerare numai:

  • rezistenta la innoire a oamenilor domeniului,
  • organizarea militara a majoritatii structurilor implicate si
  • pozitia IGSU de „a fi peste tot”, anormala si de „conflict de interese” (intrucat IGSU controleaza acum atat conceptul cat si executia si exploatarea domeniului), avem un tablou suficient de complet al motivatiilor esentiale ale acestei cauze.

2. lipsa unei pozitii ferme si coerente din partea societatilor de Asigurare. Incercand sa isi protejeze valorile asigurate si sa evite plata unor daune majore, acestea exercita – in tarile avansate – o presiune permanenta asupra pietei, care reprezinta motorul implementarii in practica a unor solutii de securitate la Incendiu din ce in ce mai performante.

3. intrarea pe piata a multor produse indoielnice, din cauza „derapajelor” si nenumaratelor obstacole care apar pe parcursul drumului lung si greoi al autorizarii unor materiale, produse si sisteme specifice – valabile si functionale in tari cu traditie dar neacceptate ca atare in Romania.

4. lipsa de profesionalizare a multor firme, care pun in opera noile tehnologii si lipsa de exigenta la PIF a acestor lucrari, din partea membrilor comisiei de receptie. Aici isi spun cuvantul cu prisosinta „Dorel” si dictonul „lasa ca merge si asa!”

5. lipsa de cunostinte in domeniu a majoritatii Arhitectilor (rezultata din reticenta de cooperare manifesta a IAIM si OAR), cu consecinte grave in intocmirea Scenariilor de Securitate la Incendiu – SSI (vezi maternitatea Giulesti si clubul Colectiv) – care a condus la o „antanta” toxica cu verificatorii. Aici cred ca ar merita pusa o intrebare organelor de decizie: de ce nu se verifica periodic de catre MDRAT nivelul de cunostinte al Arhitectilor OAR cu drept de intocmire a SSI, asa cum se procedeaza de catre IGSU cu oricare alta firma de specialitate?).

6. lipsa de cadre suficiente si pregatite corespunzator ale ISU – care conduce, de multe ori, la controale formale in teritoriu! Aici ar trebui intensificata activitatea de instituire a acestor cadre, printr-o colaborare permanenta cu specialistii ASI.

7. lacomia AG si coruptia existenta in piata Constructiilor, unde investitorii (romani si straini) au „invatat” ca se poate „face Securitate la Incendiu” cu sume nefiresc de mici, cu sacrificarea corespunzatoare a calitatii (care aici se traduce prin „siguranta la foc”).

La toate acestea se mai adauga si faptul ca exista unele zone ale activitatilor umane (ex: zona de sanatate sau zonele cu echipamente IT high-tech) unde, spre deosebire de cladirile cu alte destinatii civile standard, exista cateva caracteristici speciale care potenteaza eventualele efecte ale unui incendiu:

  • in fiecare moment pot exista persoane foarte vulnerabile (clienti, vizitatori);
  • impactul mediatic si social este major (vezi maternitatea Giulesti);
  • au valori mari de protejat (aparatura scumpa, echipamente IT, fabrici si depozite de medicamente, arhive etc.);
  • exista zone in care securitatea (la foc) este vitala dar neasigurata corespunzator (terapia intensiva, sali de operatii, neonatologie, arhive etc.);
  • aici s-au investit sume mari de bani (si privati dar si de la buget).

Este un tablou extrem de complex si dezolant al increngaturii diverselor directii si interese responsabile de ramanerea in urma a Romaniei – o tara in care Securitatea la incendiu este inca o Cenusareasa a domeniului constructiilor…

De ce respectarea normelor legale nationale nu asigura, in acelasi timp, si o protectie la foc reala si eficienta?

Sa stabilim, mai intai, ce inseamna o protectie la foc – eficienta si reala? Sa le luam pe rand:

O protectie eficienta la foc inseamna ca aceasta trebuie sa indeplineasca, simultan, mai multe conditii:

  1. a) Sa reactioneze cat mai rapid la aparitia unui incendiu;
  2. b) Sa nu provoace pagube bunurilor din zona protejata;
  3. c) Sa fie nevatamatoare pentru oameni;
  4. d) Sa fie nedaunatoare mediului ambiant;
  5. e) Sa fie posibil a fi implementata in situatia data.

Observati, va rog, ca solutiile care respecta simultan toate aceste conditii nu sunt cele mai ieftine!!!

Implementarea unei asemenea solutii depinde de:

  • nivelul de exigenta al Asiguratorului (care la noi este total absent, pentru ca nu are competentele necesare si – din aceasta cauza – accepta „in orb” concluziile IGSU);
  • nivelul scazut de cunostinte in domeniul SI al proiectantului (arhitectului), la care contribuie atat IAIM, cat si Asociatiile lor profesionale (UAR si OAR);
  • posibilitatile si disponibilitatea financiara a Beneficiarului de a investi in acest domeniu. Putand opta intre cerintele minimale nationale impuse de P-118 si fara presiunea Asiguratorilor, acesta merge – de cele mai multe ori – pe linia de minima rezistenta, ceea ce se traduce prin „ieftin si prost”.

Pe de alta parte, o protectie reala la foc inseamna realizarea si functionalitatea permanenta si perfecta in exploatare a intregului concept proiectat si aprobat de organele abilitate. Aici intervine fenomenul de „eroare umana” – care este responsabil de peste 95% dintre accidentele domeniului si care se poate diminua numai printr-o cultura organizationala proactiva de „fire safety” in toate firmele din Romania.

Observam ca, in ambele situatii, se regasesc niste „key-players”, respectiv:

  • Asiguratorul
  • Beneficiarul

care, in societatile occidentale catre care tindem, sunt, ca organizare si eficienta, factorii decizionali-cheie in ridicarea nivelului de Securitate la incendiu. Asa ne explicam de ce la noi rezultatele difera de cele din Occident.

Şi acum sa ne intoarcem si sa incercam sa raspundem la intrebarea din titlul capitolului, dar nu mai inainte de a lamuri niste aspecte esentiale: ce sunt normele nationale, ce sunt normele asiguratorilor si ce legatura exista intre ele?

Normele nationale reprezinta un nivel minim general acceptat si impus pe plan national, la care se considera ca se obtine un nivel satisfacator de siguranta la foc pentru societatea respectiva. De aici, in mod evident, si legatura directa dintre acest nivel si organizarea respectivei societati (concept economic, social, putere financiara etc.). Cu alte cuvinte: investesc in securitatea la incendiu atat cat imi permit! Desi un incendiu este acelasi si in Spania, si in Finlanda si in Romania, acest lucru explica imediat si diferentele dintre nivelele cerintelor din diverse state (consecinta a dezvoltarii lor economice si a importantei diferentiate acordate unui asemenea aspect).

Pe de alta parte, societatile de asigurari fac tot posibilul ca nivelul de securitate la incendiu impus clientilor lor sa fie cat mai inalt, pentru a-si securiza, la nivel minimal, eventualele pagube pe care trebuie sa le achite in caz de incendiu. Din aceasta cauza si-au dezvoltat, in cele mai multe cazuri, norme proprii, cu nivele mult mai ridicate de securitate la incendiu decat cele ale tarilor in care activeaza – norme pe care le impun clientilor lor, asigurand, astfel, un trend permanent ascendent al progresului tehnologic si de marire a nivelului general de securitate la incendiu.

Rezulta, firesc, ca o siguranta reala si eficienta la foc nu este doar consecinta aplicarii stricte a unor prescriptii legale obligatorii din diversele acte normative ale domeniului. Cu alte cuvinte, respectarea normativelor acestui domeniu nu implica, in mod automat, si ajungerea la cea mai buna solutie reala si eficienta de protectie la foc, ci numai asigurarea cadrului legal de functionare, in baza unui nivel minimal acceptat pe plan national!

Astfel, apare clara diferenta de scop a celor doua directii (statul si asiguratorii privati) prin care se explica diferenta de nivel minim impus al masurilor de securitate la incendiu si, prin consecinta, al rezultatului final privind realizarea unei protectii la foc reale si eficiente.

Pana aici lucrurile par clare si cu solutii evidente:

  1. Vrei sa ai o protectie la foc minimala, care iti asigura si documentele legale de functionare? Mergi pe solutia mai ieftina a standardului national (la noi P-118);
  2. Vrei sa ai o protectie la foc maximala si adaptata cat mai bine cazului tau (adica o securitate mult mai inalta a bunurilor si oamenilor in caz de situatii extreme)? Mergi pe solutia mai scumpa propusa de societatile de Asigurare (bazata, in special, pe dezvoltarea si implementarea masurilor active tehnice).

Nu poate exista insa si o a treia cale? Cu alte cuvinte: nu se poate obtine o protectie la foc maximala si adaptata cat mai bine fiecarei situatii dar realizata cu costuri (mult) mai mici, similare variantei standardului national? Raspunsul la aceasta intrebare este DA iar modul in care se poate obtine acest deziderat incercam, astazi, sa il prezentam aici.

In realitate, aceasta inseamna sa gasim solutii pentru a putea atinge un nivel mai inalt al securitatii la incendiu cu costuri mai reduse.

Aceste solutii trebuie cautate in patru directii:

1) Modificarea mai curajoasa a legislatiei romanesti, atat pentru eliminarea unor prevederi invechite, cat si pentru modernizarea ei. Aici putem discuta cel putin urmatoarele trei aspecte:

1a – reducerea unor costuri si actualizarea unor prevederi, in acord cu legislatia statelor avansate. Aici putem discuta despre adoptarea unui pachet de principii occidentale referitoare la obligatiile pompierilor, in conditiile obligativitatii si in Romania (incepand cu anul 2010) a asigurarii cladirilor si a bunurilor din ele.

Daca acceptam aceasta premisa, atunci ne putem intreba, pe buna dreptate:

  • De ce mai pastram multe dintre actualele prevederi, depasite in viitorul P-118 (care este tocmai pe cale de finalizare)?
  • Suntem cumva o tara prea bogata, care isi permite sa faca aceasta uriasa risipa de resurse financiare?
  • De ce societatile de asigurari nu isi asuma rolul care le este destinat?

1b – introducerea sistemului de „rezistenta naturala la foc a cladirii” – concept pe care il vom prezenta intr-un articol viitor.

1c – renuntarea completa la unele legi total depasite (adaposturi ALA etc.).

2) Utilizarea unor materiale si tehnologii din ce in ce mai performante (din pacate, insa, o asemenea solutie este posibila cu costuri mereu crescande, aceasta fiind o politica a marilor concerne internationale – care isi maresc asfel constant profiturile).

3) Trecerea de la etapa normativa la cea a ingineriei securitatii la incendiu – subiect pe care, de asemenea, il vom discuta intr-un articol viitor.

4) Recalibrarea ponderilor celor trei categorii de masuri ce formeaza securitatea la incendiu, cu accent pe cele operationale. Rezulta o noua abordare a continutului securitatii la incendiu, cu accent pe masurile operationale. Aceasta este – de fapt – solutia pe care o propunem pentru a fi aplicata in Romania zilelor noastre.

Pentru a intelege ideea si principiul de functionare al acestei propuneri inedite, trebuie sa ne intoarcem la teoria securitatii la incendiu. Definitia americana a „securitatii la incendiu” din codul NFPA este urmatoarea: „securitatea la incendiu este perceputa astazi ca o serie de sanse si posibilitati care se ofera permanent celui care organizeaza aceste activitati, structurate intr-o tactica flexibila, cu abordare continua  pe toata durata de viata a unei cladiri, respectiv proiectarea, executia, exploatarea si – in special – de-a lungul intregii perioade de timp in care are loc un incendiu”.

Aceasta definitie este complexa si completa, ea reliefand toate aspectele calitative legate de securitatea la incendiu si anume:

  1. Nu exista o formula matematica pentru a exprima securitatea ideala la Incendiu, reala si eficienta;
  2. Ea presupune un mix (foarte complex) de solutii, care se constituie pe baza experientei celui ce o organizeaza si aflat doar la indemana adevaratilor profesionisti ai domeniului;
  3. Este o activitate continua, care nu se termina niciodata!

Un alt aspect important, care trebuie subliniat in aceasta viziune, este aplicarea consecventa a conceptului de management integrat si procedurat de securitate la incendiu.

  • De ce integrat? Pentru ca reuneste toate componentele care concura la securitatea la incendiu, intr-un sistem integrat, coerent si operational – de unde si notiunea de management al securitatii la incendiu – ca reprezentand intregul ansamblu de activitati necesare unei functionalitati eficiente a tuturor etapelor componente ale conceptului, respectiv: conceptia, organizarea, indrumarea, dirijarea, formarea, administrarea, leadership-ul etc.
  • De ce procedurat? Pentru ca trebuie sa se bazeze pe un sistem procedurat, controlabil si cu trasabilitate, asemanator cu sistemul procedurat de Asigurare a Calitatii. Numai in aceasta forma se poate asigura, in exploatare, performanta maxima, stabila si permanenta a conceptului de securitate la foc reala si eficienta.

Managementul integrat si procedurat de securitate la incendiu se aplica in trei etape:

  1. – etapa de proiectare, de care raspunde echipa de proiectare;
  2. – etapa de constructie, de care raspunde echipa de executie;
  3. – etapa de exploatare, de care raspunde echipa de exploatare a Beneficiarului investitiei iar specialistii ASI sunt capabili sa ofere suport tehnic integral si solutii optime pentru oricare dintre aceste etape.

O protectie integrala la incendiu bine articulata,  reala si eficienta, este mult mai mult decat suma cerintelor legale si ea inglobeaza trei directii de activitate:

  1. Protectia structurala (pasiva), cu masuri care tin de cladire, de tip pasiv;
  2. Protectia tehnica (activa), cu masuri care tin de sistemele tehnologice implementate, de tip activ;
  3. Protectia organizationala (proceduri si instruiri), cu masuri care tin de implementarea, in comportamentul oamenilor, a unui concept coerent si eficient de securitate la incendiu, in scopul evitarii erorilor umane. Aceasta directie reprezinta – de fapt – controlul eficientei implementarii primelor doua directii.

Avand in vedere, insa, ca perioada de exploatare reprezinta cca. 95% din viata unei cladiri, rezulta ca si pericolele de incendiu din aceasta etapa sunt cele mai mari. Consideram astfel, ca in stadiul actual in care se afla Romania, se justifica focalizarea prioritara a activitatilor destinate securitatii la incendiu asupra masurilor operationale (fig. 1).

Trebuie sa acceptam, in mod lucid, ca Romania nu va putea (inca multa vreme) sa impuna, prin standardele sale nationale, exigente de securitate la incendiu asemanatoare statelor avansate, din simplul motiv ca nu isi va permite sa investeasca in securitatea la incendiu sume similare. Astfel, in domeniile masurilor constructive si tehnice, va trebui sa ne multumim cu un nivel mai redus al cerintelor nationale decat in Occident.

Situatia nu este insa aceeasi in domeniul masurilor operationale, acolo unde se pot obtine rezultate cel putin la fel de eficiente precum cele din tarile avansate (poate chiar mai eficiente!) cu sume extrem de mici, dar care sa inglobeze mai multa inventivitate si creativitate (de care romanii, din fericire, nu duc lipsa!) (fig. 2).

Daca tinem seama ca in Romania de azi se manifesta:

  • o lipsa acuta de sume mari pentru investitia initiala in securitate la incendiu;
  • o mentalitate reticenta de a investi in securitatea la incendiu, inclusiv din cauza atitudinii gresite a asiguratorilor;
  • o preocupare redusa acordata educarii oamenilor in perioada de exploatare in scopul formarii unei culturi organizationale proactive de securitate la incendiu

nu se poate obtine o mentinere mult mai indelungata a nivelului maxim initial de securitate la incendiu in organizatie (adica o securitate reala si eficienta) compensand diminuarea eficientei in timp a masurilor constructive si tehnice prin tinerea la zi, amplificarea si imbunatatirea permanenta a continutului masurilor operationale (fig. 3).

In conditiile actuale de la noi, aceasta abordare compensatorie a masurilor operationale in raport cu cele constructive si tehnice prezinta mai multe avantaje:

  1. sunt mult mai ieftine decat cele constructive sau tehnice;
  2. nu apar la inceputul investitiei initiale, ci se aplica progresiv de abia in faza de exploatare (deci nu maresc costul initial al investitiei);
  3. sunt proprii fiecarei situatii in parte, la nivelul de decizie al Beneficiarului si la indemana acestuia – conducand la o adaptare mult mai eficienta a masurilor de siguranta la foc la situatia concreta din teren;
  4. sunt flexibile (adaptabile la modificarile interne si externe care pot aparea in timp). Astfel, ele raman mereu „la zi” fata de solutiile constructive si tehnice care imbatranesc si se uzeaza fizic si moral. In acest fel, se poate mentine nivelul initial de protectie la foc, in ciuda faptului ca solutiile constructive si tehnice isi pierd progresiv din eficienta, prelungind si perioada de valabilitate/viata a acestora;
  5. in acelasi timp, ele pot marca si in Romania trecerea de la metodele prescriptive la cele ale ingineriei securitatii la incendiu.

Aceasta viziune asupra abordarii securitatii la incendiu ar trebui aplicata consecvent in toate proiectele din Romania, cu increderea ferma ca, in acest fel:

  1. ne ajutam clientii in obtinerea unei sigurante la foc reale si eficiente cu costuri mai mici;
  2. desfasuram o activitate educativa de ridicare a constiintei oamenilor, in scopul implementarii in fiecare societate a unei culturi organizationale proactive de securitate la incendiu;
  3. ridicam nivelul general national de securitate la incendiu si aducem Romania la nivelul tarilor dezvoltate ale domeniului. 

Autor:
arh. Horia Mihai Nicolescu – vicepresedinte ASI

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 138 – iulie 2017, pag. 10

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2017/07/01/importanta-unei-culturi-organizationale-proactive-de-fire-safety-in-firmele-din-romania/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.