«

»

MONUMENTE CARE PLANG… (I). Micul TRIANON – Floresti, Prahova

Share

Multi romani calatoresc in strainatate pentru a admira monumentele arhitectonice de pe acele meleaguri. Putini stiu, insa, ca in Romania avem sute de asemenea cladiri (palate, castele, conace). Unele dintre ele sunt in stare buna, altele renovate, recapatandu-si „aura” de odinioara si nu putine, din pacate, aflate pur si simplu in paragina.

Potrivit datelor Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, in perioada comunista au fost nationalizate aproximativ 4.500 de conace iar asociatia ARCHE – organizatie neguvernamentala, non-profit, care are ca scop cercetarea, valorificarea si promovarea patrimoniului national, a identificat, la nivelul anului 2015, peste 1.300 de ansambluri imobiliare extraurbane in intreaga tara.

Conform Irinei Luca – vicepresedinte ARCHE – „aproximativ 20% dintre castelele din Transilvania si Moldova sunt restaurate iar in Muntenia si Banat doar 8%. In prezent, doar 7% din aceste proprietati sunt in curs de restaurare. In Muntenia si Oltenia, jumatate din castele si conace se afla in stare de precolaps, in timp ce in restul tarii 10% prezinta riscul apropiat de prabusire”.

Evident ca atentia noastra, a tuturor, trebuie sa se indrepte asupra acestora din urma, fara sa ne intereseze foarte mult cine sunt, in prezent, proprietarii lor. In fond, ele fac parte din mostenirea noastra culturala, istorica, arhitectonica si indiferent de proprietar, apartin Romaniei.

Iar argumentele care ni se vehiculeaza mereu „ca nu avem bani, ca suntem saraci, ca avem alte prioritati”, nu prea tin. Nu mai tin in conditiile in care risipim banii pentru borduri peste borduri, pentru flori care se schimba in fiecare luna… daca nu mai des, pentru piste de biciclete pe care nu circula nicio bicicleta pentru ca sunt ocupate de masini parcate pe ele, pentru concerte dupa concerte de zici ca primariile s-au transformat in organizatori de spectacole si pentru alte bazaconii, cu evident iz electoral. Iar pentru asemenea obiective care reprezinta, cum spuneam, mostenirea noastra arhitectonica si culturala, ne-am putea mandri atat fata de straini, cat si fata de de generatiile viitoare, pentru ele nu avem bani.

Iar cei ce trebuie sa acorde o mai mare atentie unor asemenea monumente nu sunt putini. Ne referim aici la Ministerul Culturii, la Autoritatile locale – care pot folosi si bani europeni pentru renovarea lor -, chiar si ONG-uri sau fundatii sau, poate, cetateni si firme cu mai multa „dare de mana” si, de ce nu, chiar subscriptii publice?…

Vom prezenta si noi unele dintre monumentele lasate in paragina, cu speranta ca vom atrage atentia asupra lor.

Mai intai, insa, dorim sa mentionam initiativa laudabila a unui grup de arhitecti si arhitecte din asociatia ARCHE care au „construit” un site (www.monumenteuitate.ro) in care se face un adevarat inventar al foarte multor asemenea obiective raspandite pe intreg teritoriul tarii noastre.

 

Micul TRIANON – Floresti, Prahova

Constructia Palatului a inceput, dupa unele surse, in 1907, dupa altele in 1911 si a durat pana in 1913, la solicitarea boierului Gheorghe Grigore Cantacuzino, unul dintre cei mai bogati romani ai acelei perioade.

Cel supranumit „Nababul” dorea sa-i daruiasca palatul nepoatei sale, Alice, fiica celui de-al treilea fiu al sau, Mihai G. Cantacuzino; de aceea, edificiul s-a mai numit si „Palatul Domnitei”.

Domeniul Cantacuzino acopera 150 hectare, se intinde pe 3 km de-a lungul Vaii Prahovei şi, pe langa palatul Micul Trianon, mai include 7 cladiri construite intre 1830 si 1850, o biserica, un turn de apa, un lac, sere, alei cu arbusti de esenta rara etc.

Proiectant a fost Ion D. Berindey, care s-a inspirat din arhitectura palatelor „Micul Trianon” si „Marele Trianon” situate in gradina „Palatului Versailles” din Franta.

Palatul a fost construit de mesteri francezi, intr-un stil eclectic francez, dominat de elemente rococo si neoclasice.

La construirea sa s-au aplicat toate cuceririle tehnicii din epoca, inclusiv betonul armat, sina de cale ferata si granitul, folosite, in premiera, de Anghel Saligny la podul Regele Carol I de la Cernavoda.

Palatul avea la parter 15 incaperi, intre care o mare sala de onoare de 70 mp, fiind construit pe 3 nivele inegale (demisol, parter si etaj).

Cele 10 coloane neoclasice de pe fatada sunt grupate cate doua.

Pe fatada sudica, deasupra intrarii holului de onoare, la nivelul etajului 1 se afla o splendida sculptura in basorelief, reprezentand doi ingeri care poarta blazonul familiei.

Remarcabile, prin frumusetea lor, sunt ancadramentele ferestrelor sculptate in piatra de Albesti, cu motive diferite pentru fiecare dintre cele 3 nivele ale palatului.

Fundatia palatului si intregul demisol sunt executate din piatra bruta cu ziduri de 80 cm grosime, ceea ce si explica pastrarea aproape intacta a primului nivel. Zidurile exterioare au 60 cm grosime la nivelele 2 si 3.

Pentru finisajele exterioare s-a folosit calcarul alb de Albesti, material considerat, la acea vreme, la fel de pretios ca marmura.

In fata palatului a fost amenajata o fantana cu un bazin a carui forma se poate distinge si astazi.

Palatul avea un sistem de incalzire centrala asemanator cu cel de la Castelul Peles si mai multe sali de baie.

Gradina din fata palatului, desenata de peisagistul francez Emile Pinard, cobora in mai multe terase. Din fantana, apa se scurgea in trepte intr-un lac, acum secat, iar din lac se varsa in raul Prahova.

In parc erau mai multe statui din piatra, ale caror fragmente se mai zaresc şi astazi risipite prin iarba.

Tot in incinta parcului, la o mica distanta de palat, se afla un imens castel de apa, inalt de 30 m, construit in anii 1830 (declarat si el monument) care seamana foarte mult cu Turnul Chindiei de la Targoviste.

In 1913 – atunci cand Gheorghe Grigore Cantacuzino a murit de pneumonie – mai erau destule lucrari de facut la palat, intre care: montarea tamplariilor, a scarilor interioare s.a.

Palatul a fost mostenit de Mihail, fiul sau, care nu a fost interesat de el, l-a incuiat si nu a mai finalizat lucrarile. Din acel moment a inceput degradarea sa.

In Primul Razboi Mondial germanii au luat tabla de cupru de pe acoperis si sobele de teracota.

Cutremurul din 1940 a afectat si el serios Palatul. Interesant este ca generalul nazist Friedrich Paulus, mare iubitor de arta, a scris in memoriile sale: „Pe langa petrol si Castelul Peles, Valea Prahovei mai are o bogatie de nepretuit – Palatul Micul Trianon – mai izbutit si mai maret decat originalul de la Paris”.

Dupa Al Doilea Razboi Mondial rusii au furat si ei tot ce era de valoare.

Nationalizarea din 1948 a deposedat familia Cantacuzino de intreaga proprietate, preluata de Stat. Ce a ramas din palat si din parcul de aproape 150 de hectare a fost transformat de comunisti intr-o unitate de dresaj canin.

Dupa 1965, in cele 7 cladiri construite intre 1830 si 1850 pe domeniul Cantacuzino, s-a infiintat un sanatoriu TBC care functioneaza si astazi.

La cutremurul din 1977 s-au daramat cosurile si zidurile interioare. La distrugeri au contribuit si satenii care au furat si ei tot ce putea fi refolosit.

Unele initiative de renovare au fost impiedicate de sanatoriul TBC, care ar trebui inchis si luate unele masuri de decontaminare.

In 2003, in perioada in care era deputat de Prahova, solista de opera Eugenia Moldoveanu a facut o interpelare la Parlament solicitand renovarea Palatului. Atunci, ministrul Culturii a invocat lipsa fondurilor pentru renovarea unui monument cu care altii s-ar mandri. Asa ca, in 27 de ani, practic nu s-a facut nimic.

O bruma de speranta a aparut atunci cand am citit in Observatorul de Prahova din 24 martie 2016 ca singura descendenta a familiei Cantacuzino – care locuieste in Franta – a acceptat sa transfere proprietatea Fundatiei Cantacuzino, care incearca acum s-o restaureze si sa o introduca in circuitul turistic.

In 2015, Fundatia Cantacuzino Floresti, impreuna cu Ordinul Arhitectilor din Romania au lansat un concurs de idei pentru restaurarea si punerea in valoare a unuia dintre cele mai spectaculoase monumente din Romania.

Dupa concursul de idei, juriul a selectat 3 proiecte din care se va alege unul, urmand ca, pe baza acelui proiect, sa se acceseze fonduri europene pe programul Regio, Micul Trianon urmand sa devina un Centru Cultural cu sali multifunctionale si spatii muzeale cu expozitii permanente.

Asa ca, sa speram, dar sa nu ne bucuram, inca, deoarece am vazut destule proiecte care au murit inainte de a se naste!

Multumim lui Teoalida pentru fotografiile 3D si pentru informatiile despre acest monument.

Mai multe detalii gasiti pe www.teoalida.ro 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 139 – august 2017, pag. 44

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2017/08/01/monumente-care-plang-i-micul-trianon-floresti-prahova/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.