In curand aniversam, desi sunt multi si dintre cei care comemoreaza, 28 de ani ai unei noi libertati. In dezbaterea publica a elitelor romanesti, termenul de „proiect de tara” a revenit periodic in actualitate. Din multele idei, doar doua s-au concretizat, dintre care una incomplet: accesul in NATO si integrarea europeana.
Inconsistenta aderarii noastre in UE, consecinta a unor comportamente neadecvate, este si un rezultat al sterilelor nationale zbateri vis-a-vis de adoptarea monedei europene. Impinsi de la spate de considerente strategice si/sau economice, am transformat integrarea noastra deplina intr-o lipsita de continut discutie tehnica privind criteriile de convergenta si impactul social al unei depline conformari. Pare a ne fi bine in baltoaca noastra, iar moneda euro si-a pierdut suflul ca potential proiect de tara, intr-un moment in care alte tari, de exemplu Italia, gandesc deja introducerea, in paralel cu moneda europeana, a unei… monede nationale.
Aceste elemente, prezentate mai sus, ne spun cate ceva: noi, elitele societatii de astazi, parem a fi incapabili sa ne asumam prologul, desfasurarea si ducerea la final a unui proiect de tara. Timpul nu mai are rabdare cu noi, iar Europa si mai putin. Statutul de codasi ne doare. Peste toate, parem a fi complet lipsiti de reactie in fata vitezei cu care UE stabileste si urmareste noi tinte in integrare.
Desi se spune ca fiecare popor isi are conducatorii pe care ii merita, am convingerea ca sta in puterea elitelor noastre ca, oricat de slabi au fost si sunt acesti conducatori, sa-i prindem strans de umeri si sa-i indreptam cu fata catre viitor, imbrancindu-i, daca e cazul, catre acesta.
In 14/26 septembrie 1896, acum exact 121 de ani, cuvintele Regelui Carol I – intemeietor vizionar al Romaniei moderne – erau inscrise pe un pergament zidit la inaugurarea Podului de la Cernavoda: „Multumita ravnei si maiestriei inginerilor romani, am trecut pe deasupra valurilor celor doua brate ale Dunarii si am batut cel din urma cui care a incheiat si sfarsit aceste falnice lucrari”.
Regele a multumit apoi Corpului Tehnic pentru ravna si harnicia aratate in savarsirea lucrarilor ingineresti desfasurate in anii domniei sale, lucrari ce au accelerat cu o vigoare nemaiintalnita progresul Romaniei.
Regele Carol I a fost un vizionar, un adevarat conducator care a inteles ca progresul stie sa mearga doar pe cai ferate si drumuri, pornind si ducand la bun sfarsit un adevarat Proiect de Tara.
Incepand cu anul 1869 se dau in exploatare liniile de cale ferata Bucuresti – Giurgiu, Bucuresti – Roman cu ramificatia Barbosi – Galati, Tecuci – Barlad, Iasi – Pascani, Ploiesti – Predeal si altele.
„Cine nu invata din istorie este condamnat sa o repete”
Dupa 1878, experienta concesionarii cailor ferate obliga guvernul roman sa dea in antrepriza inginerilor nostri executarea si exploatarea lucrarilor publice. Astfel, in 18/30 octombrie 1881, se inaugureaza tronsonul de cale ferata Buzau – Marasesti, ocazie cu care Regele se intoarce din nou cu fata catre inginerii romani, adresandu-li-se:
„Iata succese stralucite, progrese insemnate, dobandite prin noi insine! Aceste mandre cuvinte, care impodobesc Coroana Romaniei, trebuie sa fie sapate in inima fiecarui roman! Trebuie ca ele sa fie calauza noastra, fiindca ele ne vor da taria de a invinge toate greutatile, ele ne vor da increderea in viitor!”
Intorcandu-ne in vremurile noastre, in care sterilitatea discutiilor ucide din fasa orice proiect de tara, sterilitate programata parca de o parte a vechilor elite, inca nu reusim sa ne impiedicam a intreba: oare circulatia elitelor, regula 80/20 sau Legea celor putini (magistral expuse de sociologul italian Pareto), catalizata de un sistem de invatamant adecvat dezvoltarii acestora, nu poate reprezenta un asemenea proiect? Fara indoiala ca da. Dar acest proiect cere o noua viziune, o noua strategie si, peste toate, foarte mult timp. Il putem porni si-i putem acorda un termen de, sa zicem, 30-35 de ani.
Pentru asta avem nevoie nu doar de elementele insiruite mai sus, ci si de o noua viziune politica ce acorda educatiei importanta cuvenita. Atunci cand educatia va produce adevaratele varfuri ce vor accede in esalonul conducator, lucrurile se vor schimba in bine. Pana atunci insa, vechile elite politice conservatoare, impropriu educate si stagnante, isi vor extrage resursele de baza ale supravietuirii din lipsa educatiei.
Cum Romania nu-si mai poate permite 35 de ani de asteptare, singura solutie raman elitele actuale de la baza puterii, varfurile stiintifice, tehnologice, ingineresti, antreprenoriale, care sa miste puterea politica spre progres si integrare in randul natiunilor dezvoltate ale Europei.
Pornind de la cerintele de baza ale progresului – invatamant, infrastructura, energie, asigurarea resurselor de baza (hrana, locuinte, sanatate) –, trebuie sa stabilim „ierarhia” dezvoltarii si sa constatam ca:
- Putem forma elite bazandu-ne pe un invatamant modern si adaptat in 30-35 de ani;
- Putem facilita dezvoltarea economica – baza a satisfacerii nevoilor sociale – proiectand, ca obiectiv de urgenta zero, dezvoltarea infrastructurii de transport;
- Putem sprijini dezvoltarea economica punand la dispozitia societatii energie ieftina si multa;
- Avem capacitatea asigurarii resurselor de baza la standarde inalte, concomitent cu dezvoltarea economica.
Ce putem face rapid si concret? Sa dezvoltam infrastructura de transport si energetica!
Cu ce sa incepem? Cu cei mai saraci si cu cei ce ne aduc bogatie!
Si iata un proiect de tara: autostrada Iasi – Tg Mures.
Si iata al doilea proiect de tara: autostrada Suceava – Bucuresti.
Si iata al treilea proiect de tara: autostrada Renault – Ford – Transilvania.
Si iata al patrulea proiect de tara: lucrarile hidroenergetice si de utilizare rationala a resurselor de apa, de aparare impotriva inundatiilor si de asigurare a resurselor pentru irigatii, incepute pe banii nostri si ai parintilor nostri si abandonate tot pe banii nostri si ai parintilor nostri. Putem lansa aceste proiecte si putem mobiliza resursele necesare.
Contraproiecte de tara avem destule: stadioane in panta, partii de ski fara zapada, centuri ocolitoare ale oraselor fara trafic…
Ce putem sa ne propunem in timp? Invatamantul, educatia capabile sa faciliteze acea circulatie a elitelor de jos in sus, asigurand progresul unei Romanii pe care o iubim si pe care nu dorim sa o parasim.
Autor:
ing. Stefan Constantin – HIDROCONSTRUCTIA SA
Contact:
HIDROCONSTRUCTIA SA
Calea Dorobantilor 103 – 105
Sector 1, Bucuresti – Romania
Cod:010561
Telefon:
+40.(0).21.20.81.400
+40.(0).21.20.81.411
Fax:
+40.(0).21.208.14.01
+40.(0).21.208.14.02
+40.(0).21.317.52.03
E-mail: office@hidroconstructia.com
Web: www.hidroconstructia.com
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 141 – octombrie 2017, pag. 4
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns