MONUMENTE CARE PLANG… (VI)

Palatul Regal – Mamaia, Constanta

In 1920, in timpul unei vizite la Marea Neagra, Regina Maria s-a indragostit de Mamaia si a hotarat sa isi construiasca aici un castel unde sa isi petreaca verile.

Palatul Regal din Mamaia a fost proiectat de arhitectul italian Mario Stoppa si construit de antrepriza lui Carlo Actis, sub directa indrumare a arhitectului Constantin D. Dobrescu.

Lucrarile au inceput in 1923 si s-au finalizat trei ani mai tarziu, rezultand o cladire cu demisol, parter, etaj si mansarda, cu o suprafata totala de 5.000 metri patrati.

Regina a urmarit constructia castelului, vizitand de mai multe ori santierul, insa, din pacate, ea nu a locuit niciodata aici, alegand Balcicul.

Ce s-a intamplat cu Palatul Regal din Mamaia dupa 1990?

Aflam din ziarul constantean Info Sud-Est si de pe site-ul sau www.info-sud-est.ro.

Dupa 1990, Palatul Regal a ajuns in subordinea SC Mamaia SA, societate de stat cu datorii foarte mari.

In anul 2003, prin contractul de vanzare-cumparare numarul 1755/ 2003, Palatul Regal, piscina si terasa au fost vandute, contra sumei de 709.309,60 lei, cam cat pretul unui apartament, firmei SC Light System SRL, tranzactie facuta fara aprobare de la Ministerul Culturii, asa cum prevede legea 422 din 2001 privind protejarea monumentelor istorice – desi Palatul Regal din Mamaia se afla pe lista monumentelor istorice de interes national.

Mai mult, desi ar fi trebuit sa se opuna tranzactiei din 2003, Primaria Constanta vinde in 2014 catre aceeasi societate SC Light Systems SRL si curtea palatului in suprafata de 1,5 hectare, cu pretul de 23 de euro pe metru patrat, desi pe piata imobiliara pretul pe metru patrat in statiunea Mamaia era intre 200 si 300 de euro.

Tot din InfoSud-Est aflam cateva informatii si despre SC Light System SRL, societate infiintata in 2003, anul in care a si cumparat Palatul Regal, avand intre asociati un offshore din Cipru, o societate care timp de cativa ani a avut doar 1-2 salariati, raportand profit 0.

In ceea ce priveste offshore-ul cipriot, acesta a avut si are multe afaceri controversate in mass-media din Romania si destule relatii in mediul politic.

Intre 2003 si 2014 Palatul Regal a fost exploatat turistic, proprietarii incalcand legea 422-2001 privind protejarea monumentelor istorice. Mai mult, in 2012 palatul a fost mistuit de un incendiu, in prezent fiind intr-o stare precara.

Pe scurt, aceasta este soarta cruda a unui monument istoric din Romania, monument privatizat si exploatat prin incalcarea legii care protejeaza asemenea obiective.

Se pare ca, pana la urma, DNA-ul s-a sesizat, a deschis o ancheta si cere anularea tranzactiilor din 2003 si 2014. Speram ca va ancheta si modul cum si-au facut datoria Directia Judeteana de Cultura Constanta si Ministerul Culturii, a caror sarcina este tocmai protejarea unor asemenea monumente istorice.

In final, situatia Palatului Regal din Mamaia ne sugereaza o comparatie destul de trista pentru tara noastra: in timp ce vecinii nostri bulgari au stiut sa protejeze castelul de la Balcic si sa il valorifice turistic la maximum, noi am „reusit” ca un obiectiv, asemanator din punct de vedere istoric, sa-l scufundam in niste tranzactii dubioase si sa-l aducem intr-o stare de degradare avansata.

Castelul Lonyai – Mediesul Aurit, Satu Mare

Istoria zbuciumata a Cetatii si a Castelului din centrul comunei Mediesul Aurit incepe inca din secolul 13, ambele trecand pe rand in posesia a diverse familii din Transilvania.

Povestea lor este destul de interesanta, ea putand fi citita de catre cei interesati in mai multe articole aflate pe internet.

In ceea ce priveste Castelul, acesta se pare ca a fost construit in jurul anului 1630 de catre Sigismund Lonyai. Cel putin, aceasta este informatia inscriptionata in limba latina pe fatada Castelului, inscriptie care se mai pastreaza si astazi. Castelul a fost proiectat pentru a avea un dublu rol: atat de aparare, pentru a putea face fata numeroaselor invazii, mai ales otomane, cat si de locuinta. Castelul este construit in stil renascentist avand patru aripi dispuse in jurul unei curti centrale. Pentru a face fata luptelor cu arme de foc, castelul are patru turnuri, de tip bastion, ca elemente de fortificatie si, de asemenea, un sant exterior, inca vizibil, si un pod mobil. Aripa de nord era destinata soldatilor, cea de sud locuirii, iar aripile de est si vest adaposteau grajdul, bucataria si alte anexe.

Castelul este un edificiu semnificativ nu doar pentru arhitectura renascentista ci si pentru cea din Transilvania. Se spune ca in Castel exista si o sala de bal ornamentata cu petale de visin din aur.

In secolele 18 si 19 Castelul a trecut, prin mostenire sau vanzare, pe la mai multi proprietari. In 1944, Castelul a fost spital militar iar in timpul retragerii armatei germane a fost incendiat si de atunci lasat in paragina.

In ultimii ani primaria comunei a amenajat parcul si a montat un sistem de iluminat, readucand Castelul in centrul atentiei, mai multi vizitatori strabatand parcul si admirand ruinele.

Situatia juridica a Castelului nu este, insa, clarificata in prezent. Se spune ca in 1920 Regele Carol al II-lea ar fi cumparat Castelul. In aceste conditii, urmasii acestuia au depus in 2001 o cerere de retrocedare pe care, in 2014, Comisia Locala de Fond Funciar a respins-o din cauza unor vicii de forma, hotarare care a fost atacata in instanta.

Oare, in ceea ce priveste soarta acestui monument istoric, cu o importanta valoare arhitectonica, nu ar trebui sa se implice si institutiile centrale care raspund de monumentele istorice? Pentru ca, indiferent de cine se va hotari sa fie pana la urma proprietarul acestui Castel, el va trebui sa fie consolidat, renovat si reintrodus, eventual, in circuitul turistic. Iar cei mai interesati de a beneficia de un asemenea obiectiv turistic valoros sunt, fara indoiala, cei din administratia locala, atat a comunei cat si a judetului Satu Mare, care insa nu pot face nimic pana nu se lamureste situatia juridica a acestui monument istoric.

Conacul Hagiescu – Deveselu, Olt

Incheiem rubrica de astazi „Monumente care plang…” cu un caz ce reprezinta o adevarata oglinda a lipsei de respect pentru trecutul nostru, pentru mostenirea noastra istorica si arhitectonica, o oglinda a lipsei de educatie a numerosi cetateni care, pentru cateva caramizi, pentru o fereastra sau o usa, sunt gata sa distruga un monument istoric. Oglinda, totodata, a indolentei institutiilor centrale si locale, platite de la Bugetul de Stat tocmai pentru protejarea acestor monumente istorice. Iar daca nu sunt, deocamdata, fonduri pentru renovarea lor, macar un minim efort pentru protejarea acestora impotriva distrugerilor, pentru ca, iata ce soarta are un monument istoric in Romania daca nu are nimeni grija de el.

Colegii nostri de la „Monumente pierdute” au pus fata in fata cateva fotografii, care ar trebui sa ne puna pe ganduri pe fiecare dintre noi. Nu degeaba, fiind vorba despre Deveselu, un coleg ziarist a gasit un titlu foarte inspirat pentru articolul despre acest monument istoric: „Inainte de a veni yankeii, pe aici au trecut vandalii…”

Ce mai putem spune in fata acestei situatii. Macar, pe scurt, povestea acestei cladiri al carui proprietar a fost un roman adevarat, nu ca cei care au distrus sau ca cei care au permis distrugerea acestei cladiri.

Ion Hagiescu – Miriste, proprietarul Conacului, a fost un magistrat din Caracal. A studiat dreptul la Bucuresti si Paris, profesand la Bucuresti si Paris, dupa care, s-a stabilit la Caracal. A fost presedintele Tribunalului Romanati pana in 1914, cand a fost numit consilier la Curtea de Apel Constanta. Pasionat de turism si arta a colindat Romania si Europa adunand piese valoroase. In anul 1900 a cumparat o casa ruinata pe care a renovat-o si a amenajat-o, dorind sa o transforme intr-un muzeu pe care sa-l lase mostenire Prefecturii Romanati. A murit in 1922 fara sa isi vada visele implinite.

Toate bunurile sale au trecut in proprietatea Statului. In cladirea care urma sa devina muzeu au fost instalate birouri. Cele mai multe dintre bunurile adunate de el au disparut in decursul timpului, fiind instrainate, distruse sau pierdute. S-au pastrat doar 27 de tablouri valoroase (semnate de N. Darascu, Dupont, M. Grimani, O Obedeanu, Ambrosini, Uberti si alti artisti plastici renumiti), tablouri intrate in colectia Muzeului Romanatiului infiintat in 1949.

In ceea ce priveste cladirea care ar fi trebuit sa fie muzeu, o mai fi ramas astazi ceva din ea?

Autor:
Ionel Cristea 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 143 – decembrie 2017, pag. 46