Eveniment: Grenfell Tower (GT) (III)

Despre GT se va mai scrie mult si multa vreme! Important este, insa, ce se va intampla cu titlu de consecinta, respectiv ce modificari se vor opera in legislatia de specialitate si in mentalul colectiv, dupa acest eveniment regretabil. Iar in acest perimetru vreau sa mutam discutia noastra din acest numar, centrand-o pe urmatoarele subiecte. 

Comentarii in urma incendiului de la Grenfell Tower in domeniul asigurarii etanseitatii compartimentarii anti-incendiu

Efectele rezultate in urma tragicului incendiu de la Grenfell Tower au declansat constientizarea faptului ca este nevoie de o schimbare profunda in industria sigurantei la foc. In prezent, in acest domeniu s-a ajuns la situatia in care exista prea multe grupuri de presiune, care isi impun propriile lor politici independente (certificarea ce dicteaza asupra mentenantei, in loc ca mentenanta – din considerente de siguranta – sa dicteze certificarea rezultata, consecintele legate de asigurare, suportate de proprietarul investitiei, venitul din service al contractorului s.a.).

Respectarea reglementarilor la nivelul minim national nu este suficienta, existand nevoia de a depasi aceste standarde in zonele cu siguranta critica si proprietati cu valoare ridicata. Aici trebuie luate masuri speciale, astfel incat oamenii sa fie in siguranta in raport cu pericolul real de incendiu din cladire.

La noi mai trebuie adaugat si aspectul impus al standardizarii SSI, in totala contradictie cu realitatea, care spune ca dezvoltarea fiecarui incendiu este unica si irepetabila, cerand – in consecinta, pentru eficienta – masuri personalizate de siguranta (NA).

Daca vi s-ar pune intrebarea:

Ai intra intr-o cladire daca – in timp ce intri – ti s-ar spune ca, in eventualitatea unui incendiu, exista probabilitatea ca sistemul anti-incendiu sa nu il poata stinge, deoarece raspandirea focului nu poate fi limitata? raspunsul ar fi, evident: NU!

Oamenii se asteapta, pe buna dreptate, ca, in eventualitatea unui incendiu, sistemele de protectie din cladire sa aiba capacitatea operationala completa pentru a indeplini exact aceasta functie – protectia oamenilor aflati in cladire! Iar aceasta gandire nu poate fi un joc de noroc, pentru ca vietile oamenilor depind tocmai de acest aspect! Siguranta la foc, in exploatarea unei cladiri, depinde de mentenanta iar in cazul cladirilor moderne, este de asteptat sa existe si o mentenanta moderna corespunzatoare – astfel incat aceste cladiri sa aiba integritatea asigurata in orice moment.

Unul dintre aspectele fundamentale ale asigurarii unei sigurante la foc corespunzatoare in exploatare este asigurarea integritatii compartimentarilor si, implicit, a etansarii (sigilarii) penetratiilor din compartimentarile cu rol de rezistenta la foc.

Pentru informarea cititorilor nostri, trebuie sa spunem ca – in eventualitatea incendiului – o gaura de grosimea unui creion, intre doua compartimente de incendiu cu dimensiunile 6 m x 6 m x 3 m, este suficienta pentru ca, in doar 4 minute, fumul sa treaca din compartimentul incendiat in celalalt, la un nivel in care o persoana sa nu isi mai poata vedea mana din cauza fumului! Va imaginati acum ca, daca acest compartiment ar fi o cale de evacuare de incendiu, o simpla „gaura de grosimea unui creion”, nesigilata corect, in peretii acestuia ar putea reprezenta o amenintare severa la adresa vietii persoanelor care nu s-ar mai putea evacua pe acolo!

Astfel devine evident motivul pentru care mentenanta integritatii acestor compartimente este esentiala pentru imbunatatirea sigurantei vietii umane.

Compartimentarea volumelor este folosita pentru prevenirea extinderii flacarilor si fumului, prin intermediul subdivizarii cladirilor si asigurarii unor mijloace adecvate de evacuare. Subdivizarea cladirilor in compartimente poate limita raspandirea incendiului. Una dintre principalele preocupari ale unei mentenante corecte este verificarea integritatii compartimentarilor, care ia deseori forma unui audit aplicat peretilor, podelelor, tavanelor si penetratiilor din acestea. Din acest motiv, apare responsabilitatea beneficiarului de a verifica penetratiile din punct de vedere al intretinerii, starii, etichetelor de instalare etc., in cadrul unui program complet de mentenanta.

Legislatia britanica impune si ea compartimentarea in vederea mentinerii sigurantei persoanelor, ale caror vieti depind de integritatea sa.

Documentul Aprobat B, Siguranta la foc, Volumul 2, sectiunea „Cladiri, altele decat locuinte” mentioneaza urmatoarele la punctul 8.0: fiecare perete al compartimentului trebuie sa formeze o bariera la foc completa intre compartimentele pe care le separa, iar la punctul 8.35: orice gol de scara sau alt gol vertical, care trece direct dintr-un compartiment in altul, trebuie inchis intr-un gol protejat, pentru a intarzia sau preveni extinderea focului intre compartimente.

Cu toate acestea, in ciuda efortului legislatiei de a sustine implementarea compartimentarii si integritatea camerelor, ultima revizie a Documentului de mai sus a fost in 2006 (cu 12 ani in urma), iar urmatoarea revizie e planificata a se incheia in 2022 (care ar reprezenta o distanta de 17 ani de la acel moment), rezultand faptul ca importanta care ar trebui acordata acestui aspect este deseori ignorata.

Daca ne gandim, insa, ca si la noi revizia Normativului P-118 treneaza din 1999 (19 ani!), putem sa nu ne consideram atat de „ramasi in urma” statelor dezvoltate, la acest capitol!!!

Ca reactie la tragedia de la Grenfell Tower, Presedintele Consiliului (Stephen Cowan) a spus ca „Incendiul din Kensington a evidentiat un lucru cert – simpla atingere a nivelului minim de siguranta la foc nu este suficienta. Reglementarile sunt, in mod clar, insuficient de cuprinzatoare, astfel ca vom depasi aceste cerinte.”.

Din nou, revenim prin a spune ca, la noi, obtinerea autorizatiei ISU de securitate la incendiu (care nu reprezinta decat simpla atingere a nivelului minim national de siguranta la foc) nu garanteaza si o siguranta la foc reala si eficienta in exploatare! Aceasta se obtine doar printr-un riguros program de mentenanta a intregului sistem de materiale si echipamente puse in opera, fara a se uita si factorul primordial: educatia oamenilor pentru evitarea erorilor umane!

Trebuie acceptat ca, odata cu invechirea cladirilor sau schimbarea destinatiilor spatiilor din interior, pot aparea si deteriorari ale etanseitatii penetratiilor iar riscul la care sunt supuse persoanele din cladire creste. Probleme legate de calitatea peretilor de compartimentare pot fi generate chiar de unele lucrari de mentenanta minore si renovari. Antreprenorii care executa aceste lucrari pot, ocazional, sa deterioreze integritatea compartimentarii la nivel de pereti, podele sau tavane daca nu cunosc faptul ca incinta este un compartiment de incendiu. In consecinta, in urma efectuarii unor reparatii, se considera o „buna practica” verificarea rezistentei la foc a peretilor, podelelor, a tavanelor si a starii de etanseitate a penetratiilor si, daca este necesar, refacerea acestora.

Daca aceasta „buna practica” este ignorata (asa cum se intampla frecvent) si are loc un incendiu, intregul concept de siguranta la foc al cladirii poate fi alterat (ex: sistemul de stingere pe baza de gaz sa nu poata tine sub control atat flacarile, cat si riscul de extindere a focului bazat pe compartimentarea ineficienta, infumarea spatiilor devine de necontrolat etc.).

Actualmente exista metoda capabila sa rezolve problema verificarii rapide si usoare a compartimentarii, prin utilizarea unei tehnologii non-invazive cu ultrasunete. Aparatul este un generator portabil de ultrasunete plasat in interiorul compartimentului de incendiu si un receptor manual plasat in exterior, pentru a detecta trecerea semnalului prin ne-etanseitatile din interiorul barierelor. Aparatul poate localiza precis locurile cu scurgeri, pentru a fi sigilate, dar poate si depista ne-etanseitati de 0,06 mm cu o toleranta de +/- 0,02 mm. 

(prelucrare selectiva comentata dupa IFC )

DE CE si CUM se fac, in schimb, modificarile legislative la noi?

Confruntati cu o „criza” in domeniu (cum se pot obtine intr-un termen dat toate autorizatiile de securitate la incendiu necesare in Romania?), factorii de decizie au sacrificat, din nou, siguranta la foc a obiectivelor, in fata criteriului politic. Dupa Colectiv, publicul a cerut masuri radicale de reorganizare a domeniului (a cazut chiar si Guvernul!), masuri care sa mareasca gradul de siguranta la foc al cladirilor. Intrucat o analiza profunda si exhaustiva a cauzelor acestui incendiu (ca si ale tuturor celorlalte, de altfel) nu s-a facut niciodata (din motive de menajare a diverselor centre de putere implicate) s-a recurs atunci la incercarea de a da macar publicului senzatia de satisfactie, in care fiecare centru si-a clamat in public realizarile sale sectoriale, in baza aceleiasi organizari gresite a domeniului, care nu permite o eficienta de ansamblu. S-a aplicat sistemul „pompieristic” in baza principiului: „Decat mult si fara rost, mai bine putin si prost!!” (aici fiind vorba despre criteriile de exigenta ale domeniului care trebuie respectate in practica). Practic, s-a coborat nivelul de exigenta in SSI de la expert la verificator – ceea ce, dupa parerea mea, este o viziune complet gresita a rolului SSI, care trebuie sa stabileasca conceptul optim de SI pentru fiecare caz in parte! Un verificator urmareste doar respectarea legislatiei nationale si conformarea la aceasta a solutiilor propuse in SSI, pe cand un expert poate interpreta normele, astfel incat sa obtina un concept de securitate la incendiu mai eficient – chiar daca pretul este transgresarea unor prevederi ineficiente in cazul in speta (ceea ce un verificator nu isi poate permite!). In fapt, s-a redus flexibilitatea eficientei conceptului de SI (care a ajuns la completarea unui sablon tip) de dragul posibilitatii de raportare a indeplinirii unei sarcini la timp. Efectul se va vedea, insa, incepand de peste cativa ani, cand se va inmulti numarul de incendii grave, in ciuda faptului ca IGSU va putea raporta acum obtinerea unui numar maxim de autorizatii de functionare, intr-un timp record!

Tot la acest capitol, mai putem inregistra si completarea Legii nr. 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor, cu instituirea obligatiei beneficiarilor investitiilor in constructii si amenajari de a amplasa panouri de instiintare, pana la obtinerea autorizatiei de securitate la incendiu, precum si dupa obtinerea acestei autorizatii. Lasand la o parte dezbaterile hilare privind dimensiunea literelor acestor panouri, intrebarea care se pune este urmatoarea: cui prodest? (cui foloseste?). Isi inchipuie oare legislatorii ca oamenii nu vor mai intra in spatiile din cladirile publice unde au treaba si care „functioneaza fara autorizatia de securitate la incendiu”? Ce se va intampla atunci cu Cladirea Parlamentului Romaniei (Casa Poporului) – ca sa dau exemplul cel mai celebru dar care a fost omisa (constient sau nu?) din aceasta completare. Daca cumva „alesii poporului” constientizeaza, astfel, riscul la care se expun si nu mai intra in ea? Poate aceasta ar fi solutia de a evita pe viitor puzderia de legi controversate care se anunta?!?

Si atunci „cui prodest?” Nu cumva responsabililor statului care trebuie sa asigure cetatenilor securitatea la incendiu in cladirile publice? Si care, acum, in caz de incendii ce se vor solda cu victime, se vor „spala pe maini” cu raspunsul: Noi v-am informat, a fost decizia si riscurile aferente asumate constient de voi!

In loc de CONCLUZII

Nu voi obosi sa repet mereu ca Autorizatia ISU de functionare pentru un imobil nu reprezinta nicio garantie ca in acel imobil nu vor avea loc incendii (chiar devastatoare) in viitor, atata timp cat:

• Nu se formeaza cultura educationala de protectie la incendiu intregului personal, care sa responsabilizeze toti factorii implicati in acest subiect;
• Nu se realizeaza o mentenanta eficienta si reala, aplicata tuturor sistemelor care contribuie la valoarea conceptului de MSI (managementul securitatii la incendiu) al acelei cladiri.

In prezent, aceasta autorizatie nu este altceva decat o respectare a unui nivel minim national al masurilor de securitate la incendiu si o perfecta acoperire si fuga de responsabilitate pentru cei care trebuie sa asigure prevenirea incendiilor in fiecare obiectiv.

Cheia problemei rezida intr-o politica de MSI, eficienta si reala, care ar trebui sa aiba loc in fiecare unitate. Si trebuie mentionat aici ca, in urma nu cu multi ani, codul COR al ocupatiilor din Romania continea pozitiile de:

• Manager de Securitate la Incendiu (MSI) – cod COR 123906 (aparut in MO 46 / 18.01.2006) si
• Specialist coordonator de Securitate la Incendiu (SCSI) – cod COR 315103 (aparut in MO 234 / 13.03.2006)

Cativa ani, s-au format (mai profesional sau nu, in functie de formatorii acceptati pentru aceasta ocupatie) cateva generatii de specialisti – care trebuiau sa reprezinte specialistul din fiecare unitate insarcinat cu aplicarea unui program eficient si real de MSI, respectand legislatia nationala si adaptat permanent conditiilor locale din unitate, aflate in continua miscare. Din pacate, factorii de decizie din IGSU nu au inteles importanta acestor ocupatii – care erau tocmai complementul perfect ce le lipsea in politica de prevenire – si le-au desfiintat pur si simplu abuziv! Iar rezultatele au inceput sa se vada in numarul si amploarea incendiilor care au inceput sa aiba loc!

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 144 – ianuarie-februarie 2018, pag. 26