Personalitati romanesti in constructii – Emil PRAGER

Datorita profundei culturi stiinti­fice si umaniste pe care si-o for­mase, viata si opera inginerului Emil Prager au fost conduse de intelep­ciune, ordine, disciplina si de entuziasm, de implinirea constiin­cioasa si pana la capat a datoriei.

Emil Prager spunea cu mandrie ca deprinsese de la marii sai dascali Anghel Saligny, Elie Radu, Ion lonescu-Bizet ca „stiinta nu se invata, stiinta se intelege” iar „tehnica de varf cere adevarul si numai ade­varul: ea te sanctioneaza atunci cand incerci sa faci compromisuri”.

Conditiile vremii au facut ca, in anul 1888, sa se inalte in Bucuresti falnicul Ateneu Roman, lacas de cul­tura al poporului nostru iar in acelasi an, la 31 august, s-a nascut, tot in Bucuresti, Emil Prager, caruia ii va fi dat, peste ani, gratie pregatirii sale profesionale remarcabile, sa refaca acest edificiu, avariat in 1944 dupa bombardamentul german, facandu-l sa renasca pentru a-si indeplini mai departe rolul de inal­tare spirituala a neamului. 

Dupa terminarea cursurilor scolii primare din cartierul Golescu si ale liceului „Gh. Lazar” se inscrie, in anul 1907, la examenul sever de intrare in anul preparator al Scolii de Poduri si Sosele din Bucuresti. Temeinic pregatit, reuseste la concurs, fiind primit ca bursier al scolii. Termina cu distinctie, la 12 iulie 1912, cursurile unei serii (de numai 11 ingineri) dintre care multi vor deveni, ulterior, nume remarcabile in constructii: Ion A. Beles, Henri Teodoru, Aurel loanovici. Completarea cunostintelor de la cursuri era facuta printr-o activitate practica la sfarsitul fiecarui an de studiu.

Emil Prager isi incepe activi­tatea de inginer constructor in anul 1912, atunci cand este numit la Directia generala a porturilor si cailor de comunicatie pe apa din Ministerul Lucrarilor Publice, unde, in cadrul serviciului central, participa la elabo­rarea studiilor pentru o serie de lucrari la portul Constanta.

In anul 1915 este detasat la Directia gene­rala a Munitiilor. Adresa prin care i se aducea la cunostinta aceasta detasare era semnata de Anghel Saligny.

Spirit intreprinzator, Emil Prager infiinteaza in anul 1921 un birou de studii, expertize si proiecte pentru lucrari din beton armat – primul birou tehnic de acest gen din tara noastra. Dupa patru ani, in 1925, biroul tehnic s-a transformat intr-o antre­priza de constructii care i-a purtat numele si care realiza nu numai proiecte, dar executa si numeroase lucrari de stat si particulare.

Din impresionanta si vasta lista de lucrari realizate amintim:

Constructii de cai ferate:

• linia ferata Ploiesti – Vornic – Targoviste, in lungime de 55 km, cu podurile si terasamentele aferente;
• lotul l din linia ferata Bumbesti – Livezeni, cu 2 poduri peste Jiu in lungime de 2.000 m, tunele, ziduri de sprijin etc.

Drumuri moderne pentru ministerul Lucrarilor Publice:

• soseaua Bratulesti – Peris – Scrovistea, 15 km din beton vibrat (1937);
• intrarea la lacul Snagov 5,5 km, asfalt turnat;
• soseaua nationala Ploiesti – Valeni cu asfalt cilindrat;
• modernizarea soselei Focsani – Bacau, sistem tratament superficial (1938);
• soseaua nationala Buzau – Ulmeni – Vintileanca, cu asfalt cilindrat (1942);
• soseaua Pitesti – Merisani – Curtea de Arges cu asfalt cilindrat, 37 km (1942).

Constructii industriale:

• uscatoria de cereale din portul Constanta – schelet metalic si beton cu inaltimea de 50 m (1930);
• silozuri de cereale P.C.A. la Buzau si Cilibia;
• ansamblul si halele uzinelor metalurgice Metrom Brasov;
• ansamblul uzinelor noi Cugir (1937-1938);
• uzina de cauciucuri auto Victoria Floresti;
• rafinaria – fosta Credit Minier – Brazi (in asociatie cu ing. Tiberiu Eremia).

Constructii publice:

• Fundatia Universitara lasi (Copou) 1932;
• Cladirea Scolii superioare de razboi Bucuresti 1937-1939;
• Spitalul Academiei Romane (Donatia Elias) 1935-1937;
• Palatul Regal, Calea Victoriei 1928-1942;
• Palatul Senatului, Bucuresti 1939-1940;
• Cladirea Ministerului Energiei Electrice, B-dul Magheru 1935-1937;
• Cladirea l.N.l.D (langa Eva) 1939-1941.

Blocuri de locuinte com­plexe, de mari dimensiuni:

• „Spicul” – Cismigiu, B-dul Re­gina Elisabeta nr. 24;
• bloc Calea Victoriei nr. 100 (langa Hotel Hilton, Ateneu);
• bloc Calea Victoriei nr. 66;
• hotelul „Union”, Str. Academiei.

Emil Prager a realizat, totodata, si proiectele unor importante edificii din beton armat, precum si executia catedralei din Hunedoara.

Deosebit de receptiv la nou, accepta exe­cutarea unor lucrari de o tehnicitate deosebita. In 1935, realizeaza o lucrare neobisnuita in tara si in strainatate – o lucrare pe care lumea tehnica, inclu­siv cea straina, o va remarca in mod deosebit. Este vorba de ridicarea cu 3,50 m, pe fundatii noi, a bisericii Rebegesti-Buftea, monument istoric din secolul al XVI-lea, fapt care marcheaza un drum de pionierat in acest gen de lucrari la noi in tara.

Ca exemple de promovare a noului in tehnologiile de executie pot fi mentionate: mecanizarea lucrului si transportului de materiale, prin folosirea betonierelor si eleva­toarelor electrice (1926), importarea primei macarale mobile tip B.K.S.M. cu brat de 20 m, pentru blocul „Spicul” de langa Cismigiu (1929); importarea primelor instalatii de transport fluid al betonului pe con­ducte (1935); folosirea primelor pre-vibratoare electrice la turnarea planseelor casetate ale Palatului Regal (1936)… etc.

In anul 1930, Emil Prager a inceput sa foloseasca sistematic graficele de lucrari pe santierele de constructii. Din 1938, introduce, pe santiere, tipizari de elemente si cofraje de inventar din tabla, care, impreuna cu folosirea cimentului rapid, i-au per­mis sa obtina economii mari de lem­narie si timp.

Intre anii 1948 si 1950, dupa nationalizarea antreprizei, a detinut functia de inginer-sef la „Sovrom-Constructia”, iar intre 1951-1958 a lucrat ia Ministerul Energiei Electrice.

Intre 1958 si 1982 – cand avea 94 de ani – a fost membru al consiliului tehnic superior al M.E.E., facand parte din corpul de avizare a tuturor proiectelor de lucrari privind planul de electrificare.

S-a stins din viata la 1 februarie 1985.

Cei care si-l amintesc pe inginerul Emil Prager, „prestigiosul artizan, care stapanea taina de a fauri eternitati” cum se spunea despre dansul, nu pot uita omul atent si generos. Este memorabil gestul sau din anul 1944, cand dorind sa-l ajute material pe profesorul inginer Ion lonescu-Bizet, autorul primului curs de beton armat din tara, care era grav bolnav, ii propune sa accepte tiparirea unei culegeri cu articole publicate de acesta in diverse bule­tine si reviste, carte pe care sa o inti­tuleze „Povestiri tehnice”. Venitul provenit din vanzarea a 200 de exemplare purtand autograful auto­rului urma sa revina batranului profesor.

Eu am avut cinstea sa primesc de la inginerul Emil Prager, cu dedicatia scrisa pe 5 noiembrie 1984, cu cateva zile inainte de a-si pierde vederea, exemplarul unic pe care-l avea, cu cateva randuri de pretuire, de la prof. Ion lonescu-Bizet.

Nu se poate uita nici faptul ca Emil Prager, la venerabila varsta de 90 de ani, s-a asezat la masa de scris pentru a darui noilor generatii de ingineri constructori, si nu numai lor, o remarcabila sinteza a lucrarilor din beton armat executate in tara, incepand cu primele cautari si pana in 1945.

Aceasta carte, intitulata „Betonul armat din Romania”, a fost publicata in 1979 si distinsa, in 1981, cu pre­miul „Aurel Vlaicu” al Academiei Romane.

Extrem de atent cu intreaga sa experienta publicistica si documen­tara, Emil Prager o transmite gene­ratiilor noastre si celor viitoare, prin donatia integrala a bibliotecii sale, Muzeului tehnic „Dimitrie Leonida”, la 28 iulie 1981.

Inginerul Emil Prager a avut o bogata activitate publicistica. Mentionam cateva articole: „Calculul sectiunilor de beton dublu armat” (1914), „Organizarea lucrului in industria constructiilor, grafice zil­nice cu exemple” (1931) „Sur elevation d’eglise Rebegesti” (Paris, 1938), „Problema drumurilor in Romania” (1944), „Prefabricatele de beton armat si istoricul lor” (1956) etc. Prin conferinte, tinute cu diferite ocazii, a prezentat figuri de referinta ale tehnicii romanesti, cinstindu-le, astfel, viata si opera.

Emil Prager a fost, pur si simplu, om de santier, pe care l-a slujit cu abnegatie si seriozitate, cu stiinta si o constiinta profesionala impresio­nanta.

Desi nu a fost profesor la cate­dra, el a fost un mare dascal in viata de fiecare zi. Ne-a invatat cat de importante sunt cunoasterea si documentarea in rezolvarea pro­blemelor tehnice, ne-a invatat sa fim corecti si cinstiti in abordarea pro­gramelor tehnice.

Totodata ne-a transmis din con­ceptia si experienta sa de viata o idee remarcabila, si anume ca „orice nou nivel care se cladeste se sprijina obligatoriu pe soliditatea etajelor anterior construite”. Extinzand sen­sul afirmatiei si dandu-i dimensiunile unei metafore: „fara fundatii sana­toase si antecedent verificate – edu­catie rabdatoare, documentare, poate si inerente sacrificii – nimic nu poate dura”.

Viata lui Emil Prager a avut un sens profund, caracterizat prin dragoste de viata, stima fata de colaboratori si, mai presus de orice, dragoste de meserie.

Autor:
ing. Nicolae St. Noica, profesor asociat UTCB

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 144 – ianuarie-februarie 2018, pag. 56