Specialistii de ocazie

Circulam, candva, cu autoturismul intre doua orase importante din tara si am vazut, la un moment dat, o placuta care indica drumul spre o localitate unde traia si activa un bun prieten, fost coleg de liceu. Pentru ca aveam ceva timp la dispozitie, m-am gandit ca as putea devia putin din drumul meu pentru a-l vizita pe acest prieten, pe care nu-l vazusem de foarte mult timp.

Asa se face ca am indreptat masina catre drumul cu pricina si nu dupa mult timp am intalnit un biciclist calatorind in acelasi sens cu mine. Am redus viteza masinii pentru a fi in ritm cu biciclistul si l-am intrebat cam cat este pana la localitatea unde doream sa ajung. „Nu este prea departe, doar doi kilometri”, mi-a raspuns biciclistul, ceea ce m-a facut sa ma bucur de initiativa luata.

Dupa un timp, in care am parcurs mai mult de doi kilometri, se intrevedeau in zare semne de localitate: grupuri de copaci, hornuri si acoperisuri de case, chiar si o turla de biserica. Mi-am spus ca aceasta trebuie sa fie comuna cautata si nu-i nimic ca au fost mai mult de doi kilometri, dar e bine ca m-am hotarat sa-mi vad prietenul si o sa-i fac o surpriza placuta.

Ajuns la placuta de intrare in sat, am constatat, cu surprindere, ca era denumirea altei localitati. Am intrebat din nou cam cat este pana la locul cautat. „Doi kilometri”, mi s-a raspuns din nou. M-am gandit ca va fi cu siguranta localitatea urmatoare, asa ca am pornit hotarat inainte, am strabatut vreo 2-3 kilometri cat avea drumul prin aceasta locatie, am iesit la camp si dupa alti 4-5 kilometri am intalnit o cu totul alta comuna. Am intrebat si aici daca acela era drumul corect si am fost incredintat ca da, primind invariabil raspunsul: mai sunt doi kilometri. Cert este ca am parcurs mai mult de 20 de kilometri, spunandu-mi-se, de fiecare data, ca mai sunt doi kilometri.

Am aflat mai tarziu ca romanul nostru, cunoaste sau nu, are totdeauna raspunsul in buzunar si aproape niciodata nu recunoaste ca nu stie.

In istorioara povestita a fost vorba de o apreciere eronata pe care o fac unele persoane si nu a fost ceva deosebit de grav. Mai complicate devin lucrurile atunci cand iti spui parerea si inca cu destula convingere, asupra unor probleme de specialitate, desi nu ai pregatirea si expertiza in domeniul respectiv.

Ascultam, nu demult, la televizor, cum ca ar urma sa inceapa lucrarile de executie la pasajul de la Domnesti peste centura rutiera si feroviara a municipiului Bucuresti. Cunoscand situatia din zona, am fost bucuros sa aflu aceasta veste care treneaza de foarte multa vreme. Aproape totdeauna cand se dau pe posturile media asemenea stiri, apar imediat si comentariile carcotasilor. Fiind intrebat un cetatean de pe strada (nu cunosc ce ocupatie avea) ce parere are in legatura cu aceasta informatie, si-a exprimat imediat opinia asupra proiectului, afirmand, cu multa convingere, ca solutia data pentru realizarea acestei lucrari este o prostie, deoarece costa foarte mult, iar cu banii alocati acestei investitii s-ar putea executa trei pasaje mai simple peste aceste centuri, fara complicatiile care sunt prevazute in proiectul aprobat. Pentru a-ti exprima o parere competenta intr-o problema de anumita specialitate, ar trebui, mai intai, sa ai pregatirea necesara in domeniul respectiv si apoi sa cunosti bine proiectul asupra caruia sa fii in masura sa-ti expui o asemenea opinie. Apoi, opiniile competente se fac intr-un cadru organizat si nu pe strada, in fata unei camere de luat vederi.

Intamplator sunt in tema cu aceasta lucrare si ii cam cunosc pe cei care ar fi in masura sa-si exprime o parere avizata despre aceasta problema. Nu comentez costul investitiei, pe care nu il cunosc si care ar putea fi mai mare sau poate chiar mai mic decat cel corect. La sistemul de licitatii, pe baza pretului minim si a unui studiu de fezabilitate cu cantitati, este practic imposibil sa poti stabili un pret real. Sunt, insa, in masura sa fac comentarii asupra solutei.

Intersectia denivelata corecta a doua cai rutiere trebuie sa asigure circulatia fluenta pe toate directiile si in toate sensurile, adica sa aiba bretelele de legatura necesare indeplinirii acestei conditii. In acest caz, exista solutia clasica de intersectie de tip „trefla” sau „trifoi cu patru foi” (fig. 1).

In cazurile in care un drum intersecteaza o alta cale rutiera, langa care este amplasata, in paralel, o cale ferata sau o linie de tramvai, lucrurile se complica si nu mai poate fi aplicata solutia clasica de tip trefla.

O solutie potrivita pentru acest tip de intersectie este aceea cu „sens giratoriu superior” pentru traficul rutier, traficul pe calea ferata si pe drumul paralel adiacent ramanand in pozitia initiala, „la sol”. Sensul giratoriu superior asigura fluenta atat a traficului rutier cat si feroviar in intersectie – deziderat imperios ce trebuie indeplinit in toate aceste cazuri. O asemenea solutie  de intersectie, cu sens giratoriu superior, a fost proiectata, licitata si chiar adjudecata pentru drumurile judetene care traverseaza calea ferata si soseaua de centura a municipiului Bucuresti, la Cernica, Berceni si sper ca si la Domnesti (fig. 2).

Aceasta solutie este, intr-adevar, mai complicata, dar asigura traficul fluent in aceste zone dificile, unde se produc adesea blocaje de circulatie si cozi interminabile de vehicule.

Din pacate, la niciuna dintre intersectiile mentionate proiectate, licitate si adjudecate nu a inceput, cu adevarat, executia, ci doar simulari de a da „startul”, pentru a crea impresia ca exista preocupare fata de aceste lucrari si a da nastere la comentarii ale „specialistilor de ocazie”.

O solutie simpla de traversare directa, propusa de interlocutor, care nu rezolva corect problema pentru care se impune, ar insemna fonduri financiare cheltuite inutil.

Solutia cu „sens giratoriu superior” ar putea rezolva multumitor fluenta traficului si in cazurile intersectiilor din Capitala si marile orase, dintre strazile pe care circula si tramvaie. In aceste cazuri, strada pe care circula si tramvaie ar trebui sa ramana in pozitia initiala, respectiv la sol. In niciun caz sensurile giratorii, combinate cu semaforizare, nu rezolva fluent circulatia in intersectii. In cazuri mai complicate de intersectii, din Capitala si marile orase, in care debuseaza mai multe strazi, dintre care unele cu trafic combinat (feroviar si rutier), fluenta traficului se poate rezolva doar prin intersectii etajate, cu trei sau chiar mai multe niveluri.

Revenind la specialistii de ocazie, trebuie spus ca este mai grav cand asemenea oameni sunt implicati in a rezolva diverse probleme. In acest caz nu ma refer la micii meseriasi, care se ofera sa execute lucrari pentru care nu au niciun fel de calificare, ci doar o anumita indemanare si dorinta de a castiga niste bani. Aici as da exemplul cel mai practicat al prepararii si turnarii betonului. Toata lumea stie ca daca amesteci apa cu agregate si ciment obtii beton. Nimic mai simplu, se crede. Numai ca betoanele preparate si turnate de acesti meseriasi se degradeaza in timpul cel mai scurt, uneori chiar la primul inghet-dezghet. Problema betoanelor este o adevarata stiinta. Trebuie sa cunosti ce calitate de beton este necesara pentru un anumit tip de element si la ce fel de factori externi este supus, in ce proportii trebuie sa amesteci elementele componente, cat timp si cum, ce aditivi si in ce proportii se pot folosi pentru obtinerea proprietatilor necesare, in ce conditii atmosferice se poate face turnarea betonului si cum se compacteaza corect, cum se trateaza betonul dupa turnare etc.

Mult mai grav stau lucrurile atunci cand oameni fara expertiza corespunzatoare se angajeaza in activitati specializate si de inalt profesionalism. Nu ma refer aici la acei doctori care dau diagnostice gresite si prescriu tratamente si medicamente nepotrivite sau la alte profesii care nu sunt din domeniul meu de activitate. Ma refer la domeniul in care am activat, si anume la constructori si constructii.

Am intalnit, in decursul activitatii mele, lucrari de proiectare sau constructii executate cu o calitate indoielnica sau chiar execrabila, efectuate de oameni care fie ca nu aveau expertiza necesara, fie ca nu stapaneau cunostintele corespunzatoare. Dupa anul 1990, in degringolada generala care se crease, eram stupefiat de calitatea executiei si mai ales a conceptiei unor constructii, care urmau sa adaposteasca oameni sau sa foloseasca desfasurarii diverselor activitati ale acestora.

Dupa ce lucrurile s-au mai asezat, a inceput sa se repuna oarecare ordine si in acest domeniu: au aparut noi norme de proiectare, executie si control, au aparut noi organisme de urmarire si control si s-au reorganizat, dupa principii noi, cele existente, a inceput sa se puna un accent mai serios pe calitate. Din pacate, legislatia nu a avut o sustinere convingatoare a acestor imbunatatiri, nu a incurajat profesionalismul, cinstea si corectitudinea. Asa se face ca au fost falimentate firme serioase de proiectare, cercetatare si executie, care nu se formeaza usor, supravietuind, in general, firme fara pretentii de dezvoltare dar si fara capacitatea de a rezolva onorabil sarcinile la care se angajeaza, lasand loc imposturii si diletantismului. Mai trebuie actionat, inca, cu seriozitate pentru rezolvarea corecta a problemelor enuntate, pentru a beneficia de constructii sigure, functionale, durabile, de buna calitate.

Am scris aceste randuri din dorinta sincera de a da un impuls pentru a se actiona mai intensiv in vederea eradicarii imposturii, diletantismului si necinstei, concomitent cu incurajarea profesionalismului si imbunatirii calitatii intr-unul dintre domeniile economice care pot aduce progrese, propasire si bunastare in viata si activitatea oamenilor.

Autor:
ing. Victor Popa – Presedinte CNCisC, membru titular ASTR 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 144 – ianuarie-februarie 2018, pag. 52