S-a nascut la 3 noiembrie 1921 la Galati, unde a urmat si Liceul Vasile Alecsandri. In anul 1948, a absolvit cursurile Facultatii de Constructii din cadrul Politehnicii din Bucuresti.
Dupa un stagiu pe santier la Craiova, si-a continuat activitatea inginereasca la Sectia geotehnica a Institutului de Proiectari Metalurgice Bucuresti, la infiintarea careia a participat, conducand studiile si prospectiunile pentru proiectarea fundatiilor de la numeroase unitati industriale, printre care Combinatele siderurgice Hunedoara si Resita, Uzinele Carbochim Cluj-Napoca si Progresul Braila etc.
In paralel cu proiectarea, incepand cu anul 1950, a activat in cercetare, la Institutul de Mecanica Aplicata al Academiei si apoi la Institutul de Studii si Cercetari Hidrotehnice, fiind unul dintre fondatorii primului colectiv de cercetare in domeniul geotehnicii din tara noastra. Aici a detinut succesiv functiile de cercetator stiintific, cercetator stiintific principal, sef de laborator si sef de sectie. Prin cercetarile efectuate, a adus contributii importante in domeniile: alcatuirea si proprietatile geotehnice ale pamanturilor: compozitie mineralogica, desfacere in apa, penetrare, aderenta, caracteristici electro-osmotice, rezistenta la forfecare etc. – cercetate in laborator si prin experimentari pe teren; studierea proprietatilor specifice ale argilelor cu umflari si contractii mari si stabilirea masurilor tehnice pentru prevenirea degradarilor constructiilor si amenajarilor hidroameliorative amplasate pe astfel de pamanturi; introducerea metodelor chimice si electro-chimice de consolidare a pamanturilor, silicatizarea si electro-silicatizarea. Aplicarea lor la consolidarea fundatiilor si la redresarea a numeroase constructii civile si industriale, precum si la tratarea nisipurilor fine si acvifere in galeriile miniere; comportarea pamanturilor macroporice si determinarea solutiilor de consolidare a fundatiilor constructiilor pe aceste formatiuni. Rezultatele cercetarilor au facut posibile proiectarea si executia sistemelor de irigatie pe loessuri, dezvoltate pe sute de mii de hectare, cu preintampinarea efectelor negative din cauza sensibilitatii la umezire a terenului. Aprecierea realizarilor sale stiintifice a fost confirmata prin acordarea Premiului Academiei Romane in anul 1966, pentru studiile cu privire la comportarea si consolidarea terenurilor sensibile la umezire din Dobrogea si Baragan.
Activitatea in invatamantul superior a inceput-o in anul 1949 la Institutul de Constructii Bucuresti, ca asistent la disciplina Geotehnica si fundatii. Dupa obtinerea titlului stiintific de doctor inginer, in anul 1971, cu teza: Contributii la studiul comportarii pamanturilor macroporice in sistemele de hidroamelioratii, a devenit conferentiar la Facultatea de Hidrotehnica.
Prof. Ion Antonescu a depus o bogata munca de cercetare, aducand contributii meritorii la Canalul Dunare – Marea Neagra, Combinatul petrochimic Midia, Fabrica de fire sintetice Roman, Exploatarile de lignit din Oltenia etc.
A participat la diferite reuniuni internationale, promovand, cu consecventa, rezultatele stiintei si tehnicii romanesti. Astfel, a fost unul dintre initiatorii sectiei dedicate pamanturilor cu structura instabila la cel de al Vl-lea Congres International de Geotehnica si Fundatii de la Montreal (1965) si a luat parte la cea de a treia Conferinta Internationala asupra Argilelor Expansive de la Haifa (1973).
A intreprins numeroase actiuni de asistenta tehnica, expertize si a acordat consultatii de specialitate in tara si peste hotare (Abatorul central din Bagdad, un obiectiv petrolifer in R.A. Yemen etc.). In anul 1982, a sustinut un ciclu de cursuri postuniversitare pentru inginerii constructori la Alger. A fost membru al Comisiei de fundatii din Institutul Central de Cercetare, Proiectare si Directivare in Constructii.
Prof. Ion Antonescu s-a remarcat si printr-o bogata activitate publicistica, fiind autor sau coautor a peste o suta de lucrari: cursuri, monografii, articole si comunicari la manifestari stiintifice din tara si strainatate, dintre care mentionam o lucrare de referinta, cartea Loessurile in constructii (in colaborare) 1971.
S-a preocupat, in permanenta, de raspandirea printre specialisti a realizarilor noi din domeniul geotehnicii si fundatiilor, prin conferinte si prin publicarea a peste 25 de lucrari de sinteza si traduceri. A elaborat termenii de specialitate din Lexiconul tehnic roman si din Lexiconul de arhitectura si constructii. Timp de peste 20 de ani, a fost recenzent de specialitate la Applied Mechanics Reviews.
A fost membru fondator al Comisiei romane din Asociatia Internationala de Mecanica Pamanturilor si Fundatii.
Prin intreaga sa activitate didactica, tehnica si stiintifica s-a dovedit un specialist de seama, cu contributii insemnate la dezvoltarea stiintei geotehnicii si fundatiilor din tara noastra. De asemenea, prin participarea sa la reuniunile stiintifice internationale, asistenta tehnica, expertize, consultatii de specialitate, cursuri postuniversitare peste hotare, a facut cunoscute realizarile stiintifice si tehnice ale Romaniei.
Cadru didactic si cercetator valoros, s-a impus prin lucrari care ii fac cinste, fiind un exemplu de munca si daruire profesionala.
(Din vol. Personalitati romanesti in constructii – autor Hristache Popescu)
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 146 – aprilie 2018, pag. 27
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns