Continuam sa va prezentam dovezi ale indiferentei cu care poporul nostru, in frunte cu conducatorii sai, se “ingrijesc” de mostenirea culturala si arhitectonica pe care ne-au lasat-o inaintasii nostri. O indiferenta, in multe cazuri criminala, daca ne gandim ca asistam neputinciosi la degradarea unor monumente arhitectonice pe care am avut grija sa le clasificam si sa le trecem pe niste liste cu monumente istorice, pentru ca, apoi, sa nu mai facem nimic, daca nu pentru restaurarea, macar pentru protejarea lor ca sa nu se distruga cu fiecare zi care trece, pana cand – si nu mai e mult pana atunci – nu vom mai avea ce proteja.
Si cat oare ar fi insemnat, de-a lungul anilor, pentru Bugetul acestei tari (poate nici 10% din cat s-a furat), ca sa renovam sau doar sa protejam cele cateva sute de monumente arhitectonice care mai existau pe teritoriul tarii noastre in 1990.
Conacul Orezeanu – comuna Traian, judetul Braila
Conacul a fost construit la inceputul secolului XX, de un mare mosier – Filip Orezeanu – care avea numeroase proprietati in judetele Braila, Ialomita, Prahova si Caras-Severin.
Amplasat in camp, la circa 800 de metri de gara CFR, cladirea, construita de ingineri si mesteri renumiti in acea vreme, nu iese in evidenta atat prin stilul arhitectonic specific conacelor boieresti, cat prin decoratiunile cu ceramica de pe zidurile exterioare si prin picturile interioare.
Destinatia Conacului era Casa de Vacanta, aici poposind multe personalitati ale tarii din acea vreme pentru a petrece sau a participa la partide de vanatoare. Intre acestea, se spune, fostul ministru de externe Nicolae Titulescu si fostul prim-ministru Armand Calinescu.
Conacul era dotat cu mobilier de lux, in curte era o piscina pentru ca oaspetii sa se poata racori in zilele calduroase, iar in grajduri erau cai de rasa pentru plimbari ecvestre.
Conacul mai dispunea de o crama, de un pavilion unde se putea servi ceai, cafea sau o dulceata, iar curtea era amenajata in forma de gradina englezeasca, cu o fantana arteziana in mijlocul ei.
In timpul comunismului cladirea a fost transformata in sediu al Statiunii de Masini si Tractoare a comunei. A fost, totusi, pastrata cu destula grija, iar in anul 1990 era intacta. A fost, insa, distrusa si arata acum asa, ca in fotografia facuta de Florentin Coman – in anii de regim democratic al tarii noastre, dupa ce „Agromec-ul”, care a mostenit „SMT-ul”, a intrat in faliment.
Dupa 1990, un urmas al familiei, Ion Cristescu Orezeanu, stabilit in Elvetia, a revendicat Conacul si 169 de hectare din zona comunei Traian. Din pacate, acesta a decedat la scurt timp, dupa care au aparut alti numerosi mostenitori care au inceput sa isi dispute proprietatea, fara a face, insa, ceva pentru protejarea ei.
Asa ca, hotii, au distrus si au furat tot, bucata cu bucata, iar dupa aparitia atator mostenitori, acum nu se stie de fapt cine este proprietarul real al celor catorva ziduri care au mai ramas din Conac.
Castelul Mikes – Cisteiul de Mures, judetul Alba
Iata un alt monument istoric distrus si furat bucata cu bucata.
Castelul a fost construit in secolul XIX, in stil neoclasic, la comanda contelui Mikes Ianos (1804 – 1880), component al unei familii secuiesti care a avut un rol important in istoria acestor locuri.
Practic, ansamblul din Cisteiul de Mures era compus din mai multe cladiri datand din perioade diferite.
In timpul comunismului castelul a fost – ce altceva? – decat sediul CAP-ului din comuna. Dupa 1990 cladirea a gazduit o gradinita, apoi a fost parasita si lasata prada hotilor si distrugerilor.
Astazi, palatul este o ruina, pastrandu-se doar pivnitele, cativa pereti si coloanele de la intrare.
Doar din fotografiile care mai exista se poate distinge ca ansamblul de la Cisteiul de Mures a fost unul impresionant prin rigurozitatea structurii si eleganta stilului sau.
O dovada in acest sens, sunt coloanele cu capiteluri – in stil doric – si cele 10 ferestre cu frontoane si ancadramente care, pastrate cat de cat, reusesc sa te uimeasca prin simetria si frumusetea lor.
Vazand ce a mai ramas astazi din Castel, oricine ar putea, la prima vedere, sa afirme ca acest monument istoric este, practic, pierdut pentru totdeauna.
S-au mai vazut, insa, constructii restaurate doar dupa schite sau fotografii. Depinde daca vrei sa iti ingropi istoria sau sa-ti pastrezi trecutul cu orice pret!
Conacul Atanasievici – comuna Ramna, sat Valeapai, judetul Caras-Severin
Conacul a fost construit, incepand cu anul 1840, de fratii Marcel si Emil Atanasievici – membrii unei familii nobiliare sarbesti, deveniti proprietari ai tinuturilor din aceasta zona in urma serviciilor aduse Imperiului Habsburgic.
La construirea cladirii au fost folositi mesteri sarbi si colonisti italieni.
Conacul are un singur corp de mari dimensiuni care domina intreaga zona. Cladirea are un demisol boltit, destinat functiunilor anexe si un etaj pentru locuire.
Stilul constructiei este neoclasic, specific celor din zona rurala a perioadei respective.
Conacul dispunea si de un parc dendrologic si era inconjurat de un gard din fier forjat. Dupa Primul Razboi Mondial domeniul a trecut in proprietatea familiei Riesz care l-a pastrat pana in 1947, la nationalizare.
In timpul comunismului Conacul a avut mai multe destinatii, intre care: casa de nasteri, sediu CAP sau loc de cazare pentru muncitori sezonieri.
Anul 1989 l-a gasit, insa, intr-o stare foarte buna, putandu-i-se da orice utilizare. Nu s-a intamplat, insa, asa. Conacul a trecut de la un proprietar la altul dar nicunul nu s-a ingrijit sa-l pazeasca impotriva distrugerilor.
Nici autoritatile locale, nici institutiile platite de la buget pentru a proteja aceste monumente nu au facut nimic, asa ca au intrat in actiune hotii care au furat tot ce se putea fura: poarta monumentala de la intrare, usile sculptate, marmura de pe pereti, ferestrele, usile, tiglele de pe acoperis sau podelele din lemn.
De ramas, a ramas ceea ce se vede din fotografii. Ce se mai poate face acum? E greu de spus! Poate ne spun cei care au ca „sarcina de serviciu” protejarea acestor monumente istorice, teoretic, „bunuri ale poporului”, practic, „bunuri ale nimanui”!
Autor:
Ionel Cristea
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 147 – mai 2018, pag. 52
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns