Personalitati romanesti in constructii – Dragos TEODORESCU

S-a nascut la 6 iulie 1937 in comuna Stalpu, judetul Bacau.

Dupa absolvirea Liceului B. P. Hasdeu, in anul 1954, cu diploma de maturitate de merit (cu dreptul de a intra la facultate fara examen de admitere), a urmat Facultatea de Constructii Cai Ferate – Institutul de Constructii Bucuresti, pe care a absolvit-o in anul 1959, de asemenea, cu diploma de merit.

In acelasi an, a fost angajat, ca inginer proiectant, la Institutul de Studii si Proiectari Cai Ferate Bucuresti (impreuna cu alti trei colegi de promotie), pentru a lucra in colectivul indrumat de unii dintre profesorii facultatii, la calculul si verificarea podurilor dunarene vechi (construite in anul 1895, de ing. Anghel Saligny): calcule de rezistenta si stabilitate, comparate cu starea tehnica a podurilor si cu eforturile rezultate din masuratori in situ prin metode tensometrice.

Intre anii 1960 – 1964, a activat ca inginer proiectant si inginer proiectant principal la Atelierul de poduri metalice, elaborand proiecte pentru reparatii si consolidari de poduri metalice avariate si restabilite provizoriu dupa cel de al doilea razboi mondial. De asemenea, a proiectat primele pasarele si poduri din beton armat: pasarele in Bucuresti – Triaj, in Bacau, pasaj superior in “V” la Strehaia, podul peste Prahova la Campina, pasajul inferior Jiului – Scanteia, canalul colector Chitila – Chiajna, pentru subtraversarea liniilor de cale ferata.

Intre anii 1964 – 1969, ca inginer proiectant sef, a proiectat poduri metalice in solutii noi, alcatuite din elemente metalice sudate, asamblate in premiera cu suruburi de inalta rezistenta pretensionate; printre primele lucrari fiind podul peste Tarnava la Sighisoara si poduri pe linia de cale ferata Buhaiesti – Roman.

In anii 1968 si 1969, s-a specializat, la Universitatea Bucuresti si la firma IBM, in utilizarea calculatoarelor electronice la proiectare, elaborand o serie de programe si conducand Colectivul de calcul electronic in perioada 1969 – 1971.

In anul 1970, a fost numit in Comisia de specialisti pentru verificarea proiectului noului pod peste Dunare, de la Giurgeni – Vadul Oii, analizand si propunand (in colaborare) solutii pentru imbunatatirea proiectului.

Intre anii 1971 – 1974, a fost seful Diviziei de poduri, tunele si consolidari din Institutul de Studii si Proiectari Cai Ferate.

In anul 1974, a sustinut teza de doctorat: Contributii la calculul static si dinamic al structurilor de poduri metalice din grinzi cu zabrele, tinand seama de conlucrarea spatiala, care a devenit baza de calcul pentru proiectarea tablierelor metalice ale noilor poduri peste Dunare de la Fetesti si Cernavoda. Programele elaborate se refera la calculul starii de eforturi si deformatii in longeronii considerati ca grinzi continue pe reazeme elastice sau rigide.

(Pentru calculul structurilor de tabliere metalice de cale ferata, din grinzi cu zabrele, s-a elaborat programul EFLIN si trei subprograme EFLONG, EFSEC, MOB, care pot lucra si ca programe independente. Programul EFLIN calculeaza eforturile din structurile grinzilor continue cu zabrele, cu noduri articulate interior sau exterior static determinate, incarcate cu sarcini concentrate la noduri. Programul determina valorile maxime si minime ale eforturilor pentru diverse configuratii ale convoaielor de actiuni mobile. Pentru simplificarea volumului de munca si diminuarea erorilor, la introducerea datelor de baza, programul a fost dezvoltat pe tipurile celor mai frecvente alcatuiri structurale, stabilind eforturile prin incarcarea automata a liniilor de influenta.

Pana la darea in circulatie a noilor poduri (Podul Borcea in anul 1986 si Podul Cernavoda in anul 1987), dr. ing. Dragos Teodorescu a coordonat colectivele pentru lucrari de suprastructura, infrastructura si tehnologii de executie, participand, in acelasi timp, si la urmarirea lucrarilor pe santier si in uzina.

Podurile dunarene s-au construit pentru cale ferata dubla si o sosea cu patru benzi de circulatie si insumeaza peste 2,8 km de pasaje, viaducte si poduri feroviare pentru cale ferata dubla si aproximativ 5,7 km lungime de pasaje si viaducte rutiere in echivalent doua benzi. La data construirii, podurile reprezentau unele dintre cele mai mari lucrari de acest tip din Europa.

In aceeasi perioada, a fost consilier si pentru problemele de realizare a podurilor mari de cale ferata construite peste Canalul Dunare – Marea Neagra.

Dupa anul 1986, a coordonat proiectarea si executia pasajului Lujerului din Bucuresti si liniile pentru transportul carbunelui in bazinele carbonifere: Albeni – Seciuri, Babeni – Balcesti, Seciuri – Alunu etc.

Intre anii 1989 – 2004 (anul pensionarii), a fost director tehnic al Institutului de Studii si Proiectari Cai Ferate, continuand activitatea de consilier al directorului general. Din anul 1990, a fost cercetator stiintific principal gr. I.

In perioada 1990 – 2004 a coordonat studiile de fezabilitate care au stat la baza finantarii lucrarilor de reabilitare si modernizare a magistralelor feroviare ce sunt cuprinse in reteaua transeuropeana.

Mentionam introducerea, elaborarea si adoptarea de solutii inedite, aplicate in premiera in tara noastra, de dr. ing. Dragos Teodorescu: introducerea, in anii 1964 – 1968, a solutiilor de montaj pe santier a tablierelor metalice alcatuite din elemente si subansambluri sudate, cu suruburi de inalta rezistenta pretensionate – si folosirea acestora si la montarea noilor poduri dunarene; elaborarea de programe de calcul al substructurilor si structurilor de poduri mici; elaborarea de programe complexe de calcul, pentru structurile din tabliere metalice din grinzi cu zabrele, adoptate la noile poduri dunarene; adoptarea unor solutii constructive si detalii originale in alcatuirea structurala a noilor poduri dunarene, si anume: reducerea unei deschideri de 140 m a podului de la Cernavoda si inlocuirea cu o deschidere de 70 m. Prin amplasarea podului nou, in amonte de podul existent, avand in vedere configuratia malului drept al Dunarii, concomitent cu transformarea deshiderii unu, initial de 140 m, in doua deschideri de 70 m, pastrand in zona centrala a fluviului un tablier simetric “U”, trei deschideri de 140 m, 190 m si 140 m, a rezultat reducerea costurilor; adoptarea pentru tablierul principal a solutiei de grinzi continue cu zabrele cu talpi paralele, avand soseaua in exteriorul grinzilor principale, pe console montate in continuarea antretoazelor caii ferate. Pe console s-au montat platelajele rutiere; in consecinta, caile de transport s-au montat la nivelul inferior al podului (cai juxtapuse), eliminandu-se solutia de cai suprapuse, ceea ce ar fi condus la viaducte rutiere de mare lungime, la cote maxime de aproximativ 40 m – 50 m deasupra Dunarii.

Originala este si solutia asigurarii continuitatii unor ferestre de trecere prin montanti, care permite montarea platbandelor de continuitate si fixarea acestora cu suruburi de inalta rezistenta pretensionate, evitandu-se sudarea lor prin sudarea normala de gusee; adoptarea de dispozitive constructive speciale, pentru a se asigura conlucrarea spatiala a elementelor structurii si redistribuirea rationala a eforturilor, tinand seama de solicitarile maxime suportate de structura, la circulatia aleatoare a convoaielor feroviare si rutiere (aproximativ 26 tone/ml pod); aplicarea unor solutii tehnologice originale de montaj in consola, concomitent de la ambele capete, folosind macarale Derik care circula pe talpa superioara a tablierului, avansand pe masura completarii structurii cu noi elemente (in aceasta situatie nu au mai fost necesare schelele de montaj in albia Dunarii, iar navigatia nu a fost inchisa).

Montajul tablierului pe jumatati de deschidere a condus, in faza de montaj, la o stare de eforturi diferita de cea finala. Pentru a se restabili starea de eforturi avuta in vedere la proiectare, dupa continuarea structurii s-au prevazut dispozitive speciale pe infrastructuri, care sa permita, astfel, deplasari variabile, necesare corectarii acestora (a putut fi continuata structura, asa cum a fost stabilita la premontajul de proba in uzina, prin gaurirea si alezarea finala a joantelor si imbinarilor de santier).

Dr. ing. Dragos Teodorescu a fost atestat, in anul 1992, ca verificator si expert in domeniile podurilor, tunelelor si cailor ferate, iar timp de 10 ani a fost presedintele Comisiei de atestare pentru constructii in transporturi. In anul 2000 a fost numit membru in Comisia de specialisti romano-bulgara pentru noul pod peste Dunare, ce urma sa se construiasca in zona Calafat – Vidin.

In paralel cu activitatea de proiectare, a fost si cadru didactic in invatamantul superior, la Facultatea de Cai Ferate, Drumuri si Poduri: conducerea proiectelor de diploma la cursul de Poduri (1959 – 1961); asistent (cu 1/2 norma) la Catedra de mecanica constructiilor (1961 – 1962) si la Catedra de rezistenta materialelor (1962 – 1974); conferentiar si profesor asociat la Catedra de poduri metalice (1974 – 2004), dovedind un real talent pedagogic.

Activitatea publicistica a dr. ing. Dragos Teodorescu cuprinde peste 110 lucrari, inserate in diferite reviste si in materialele manifestarilor stiintifice de specialitate din tara si strainatate. Studiile elaborate privesc: calculul structurilor de poduri in arc cu conlucrare; starea de eforturi si deformatii ale structurii vechilor poduri dunarene; calculul structurilor din panouri mari; evolutia betonului armat la podurile de cale ferata; proiectarea si verificarea in exploatare a primelor poduri metalice de cale ferata sudate si asamblate cu suruburi de inalta rezistenta pretensionate; algoritmi si programe pentru implementarea calculatoarelor electronice in proiectarea structurilor de poduri; solutiile tehnice si tehnologice de lucru, pentru realizarea noilor poduri dunarene; reabilitarea si modernizarea magistralelor de cale ferata (in materialele conferintelor internationale Bridges Across the Danube, 1992, 1995, 1998, 2001, a publicat 25 de lucrari), in volum a publicat monografia bilingva, romano-engleza Poduri noi peste Dunare in zona Fetesti – Cernavoda, Ed. Inedit, 1995 si ISPCF – 50 de ani de activitate.

Dr. ing. Dragos Teodorescu este membru al mai multor asociatii din tara, dintre care amintim Academia de Stiinte Tehnice din Romania (din anul 1990).

Pentru meritele sale stiintifice, Academia Romana i-a acordat Premiul Aurel Vlaicu (1992).

De asemenea, Universitatea Politehnica Timisoara i-a acordat titlul de Profesor Onorific (2002).

O activitate de exceptie… Cu solutii inedite, aplicate in premiera la proiectarea si executarea numeroaselor poduri. A proiectat poduri de cale ferata dubla si poduri combinate de cale ferata dubla si sosea cu deschideri mari, care la data executiei erau printre primele in lume.

Bun conducator, cu initiativa, exigent, cu dragoste de munca, inventiv, cu capacitate de analiza si sinteza, dascal excelent atat pentru studenti cat si pentru subalterni, s-a daruit profesiei pe care a slujit-o cu mintea si cu fapta peste 50 de ani.

Prof. Dragos Teodorescu – prin opera sa – a scris o pagina frumoasa in istoria stiintei si tehnicii romanesti a fauritorilor de poduri.

(Din vol. Personalitati romanesti in constructii – autor Hristache Popescu) 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 149 – iulie 2018, pag. 58