HIDROCONSTRUCTIA SA: Contributia la edificarea Sistemului Hidroenergetic National (XIX). Sistemul Hidrotehnic Stanca – Costesti Prut (II)

Barajul este administrat in comun de cele doua tari surori, Romania si Moldova, toate deciziile importante, precum cotele in lacul de acumulare sau debitele uzinate, fiind stabilite in acord de cele doua parti. Peste folosintele sale amintite in prima parte a articolului, nu este de neglijat nici felul in care natura a „adoptat” lacul dezvoltat in spatele barajului: acesta a devenit un microecosistem in sine, populat de pasari ce mai pot fi vazute doar in Delta Dunarii, cu o vegetatie specifica si o bogata fauna acvatica. Amintim, dintre acestea, mai multe specii de starci (galben, rosu, pitic, de noapte), egrete si mai multe varietati de gaste si rate (inclusiv rata de gheturi). Zona este impartita in 3 clase de habitate, respectiv: ape dulci continentale, culturi cerealiere extensive si pajisti ameliorate, care asigura spatiul de cuibarire al pasarilor ce populeaza mai nou zona.

Declarata „rezervatie naturala”, prin Hotararea de Guvern nr. 2151/30.11.2004, ce atribuie aceasta calitate unei suprafete de 2.950 ha, o mare parte devine „arie de protectie speciala avifaunistica”, cu o suprafata de 2.161 ha, prin HG 1284/24.10.2007 – parte integranta a retelei ecologice europene „Natura 2000”.

Neexploatata turistic, zona lacului de baraj este cunoscuta intr-o mai mare masura de localnici, precum si de persoanele aflate in tranzit spre si dinspre Republica Moldova.

Coronamentul face legatura intre cele doua tari, la mijlocul acestuia fiind amenajata „Casa Prieteniei” – spatiu administrativ gospodarit in comun.

Solutia tehnica utilizata in amplasament cuprinde un complex de lucrari, dupa cum urmeaza:

• Frontul de retentie, alcatuit din barajul principal, deversorul de ape mari, barajele de inchidere ale versantilor calcarosi, barajul de inchidere al fostei cariere de calcar de pe malul stang si lucrarile de consolidare ale umarului malului drept;
• Nodul de presiune, alcatuit din canalul de aductiune, prize de apa, galeriile de aductiune ale centralei hidroelectrice, golirile de fund pentru devierea apelor si evacuarea debitelor mari, centralele hidroelectrice cu bazine de linistire si deznisipatoare, lacul de compensare si stavilarul adiacent acestuia;
• Lucrarile de protectie, etansare, drenaj si consolidare a frontului de retentie;
• Consolidari de maluri, lucrari anexe si diverse amenjari.

Frontul de retentie

Avand o inaltime maxima de 47 m si o lungime de 740 m, barajul principal este executat din pamanturi din Lunca Prutului, cu un miez din nisip argilos, iar prismurile amonte si aval, din balast. Ecranul inclinat este fundat pe stanca si este alcatuit din argile prafoase, avand la baza o galerie de injectii. Corpul barajului inglobeaza si batardoul amonte, protectia taluzului amonte fiind realizata cu dale din beton armat turnate pe loc.

Pentru evacuarea viiturilor cu asigurarea de peste 1% (2.940 mc/sec), este prevazut un evacuator de suprafata, amplasat pe grindul recifal mal drept, intre barajul de pamant si barajul de inchidere mal drept. Este alcatuit dintr-un prag deversant, canalul rapid, disipatoarele de energie si un canal de evacuare cu debusare in lacul de compensare. Pragul deversant are profil „practic”, avand 117 m lungime, dispus in curba, cu 6 deschideri totalizand 96 m, echipat cu 6 stavile, clapeta 16 m x 2,70 m, actionate hidraulic.

Grindul recifal de la ambele maluri prezinta cote reduse, motiv pentru care s-au luat masuri de suprainaltare, prin executarea unor baraje de greutate, cu inaltimi cuprinse intre 10 m si 20 m. Pe malul drept, barajul are lungimea de 460 m. Atingerea cotei de fundare a barajului pe roca sanatoasa s-a realizat prin metoda „bloge”, constand in amenajarea unor incinte protejate cu pereti din beton armat solidarizati orizontal cu grinzi metalice. In aceste incinte s-au executat excavatiile necesare.

Barajul de pe malul stang, avand lungimea de 180 m, a fost realizat din prefabricate spatiale din beton armat, umplute cu balast.

Pentru evitarea degradarii versantilor grindului din cauza variatiilor de nivel ale apei, fenomenului de inghet-dezghet si actiunii valurilor, a fost prevazuta protectia acestora cu dale din beton armat ancorate in stanca.

Pe versantul stang, in zona vechii cariere de calcar, inchiderea a fost realizata cu un baraj din pamant avand lungimea de 140 m si inaltimea maxima de 33 m, cu nucleu din argila si prismuri laterale din nisipuri argiloase si balast.

Pentru evitarea infiltratiilor prin frontul principal de retentie, a fost prevazut un voal de etansare la baza barajului principal si in grindurile recifale, precum si injectii de legatura la suprafetele de contact intre beton si roca de fundare, sisteme de drenaj si aparatura de masura si control al debitelor. Adancimile voalului variaza intre 22 m, in zona barajului principal, si 100 m in zona grindurilor recifale.

Nodul de presiune

Canalul de aductiune existent, executat in perioada lucrarilor si folosit pentru devierea apelor, duce la priza de apa – constructie din beton armat monolit de tip turn, avand 37 m lungime, 34,5 m latime si 48,5 m inaltime, partial inclus in baraj, fundat pe calcar, cu 6 deschideri: 2 pentru centrale si 4 pentru evacuarea debitelor de viitura. Galeriile de alimentare ale centralelor si golirile de fund sunt unite intr-un bloc monolit.

Cladirea centralelor hidroelectrice, amplasata la piciorul barajului, este comuna, cele doua centrale fiind separate de granite. In interior sunt amplasate doua turbine de tip Kaplan, cu ax vertical si geometrie variabila. Legatura CHE cu lacul de compensare se face printr-un bazin de linistire, combinat cu disipatoarele golirilor de fund dispuse in galerii de beton.

Lacul de compensare este amenajat in cariera de material local, exploatata pentru executia umpluturilor necesare barajelor din pamant. Cu o suprafata de 30 ha, lacul are un volum de 600.000 mc si permite o variatie a nivelului apei de 2 m.

Lucrarile au debutat in 1973, au fost inaugurate la 4 noiembrie 1978 si au fost receptionate in anul 1979.

Este o lucrare de o complexitate deosebita, cu multiple beneficii aduse economiei locale, locuitorilor zonei si avand un rol determinant in apararea impotriva inundatiilor a cel putin doua orase cu populatii foarte dense: Iasi si Botosani.

Autor:
ing. Stefan Constantin – HIDROCONSTRUCTIA SA

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 150 – august 2018, pag. 4