Personalitati romanesti in constructii – Andrei CARACOSTEA (1908 – 1996)

S-a nascut la 7 decembrie 1908, in Bucuresti.

Dupa absolvirea, in anul 1928, a Liceului Gheorghe Lazar, a urmat Facultatea de Constructii – Scoala Politehnica Bucuresti, devenind inginer in anul 1935.

Angajat, in anul 1936, ca inginer la Serviciul de poduri CFR, a coordonat, in santier, extinderea Statiei de cale ferata Timisul de Sus, dupa care, intre anii 1937 – 1938, la Directia de Poduri, a proiectat poduri pe liniile Bumbesti – Livezeni (pilele si culeele viaductelor Piesa si Leurzeaua peste Jiu); Ilva Mica – Vatra Dornei (viaductele Rosia, Rachitei, Larion); Teius – Apahida (4 tunele si verificarea tablierelor metalice in executie); Copsa Mica – Sibiu (verificarea tablierelor metalice); Simeria – Petrosani (viaductele Gritti si Baita); Roman – Pascani (boltile pasajului superior de la km 380).

In anul 1938 a plecat in Germania ca bursier al Fundatiei Humbold, pentru a se perfectiona in domeniul Staticii constructiilor si Constructiilor metalice, la Scoala Politehnica Charlotenburg – Catedra de constructii metalice. Pentru doctorat a ales tema „Cercetari referitoare la comportarea la oboseala a imbinarilor sudate”.

Odata cu inceperea celui de-Al II-lea Razboi Mondial, a fost rechemat in tara (1939), reluandu-si activitatea la Directia de Poduri CFR.

Intre anii 1939 – 1941, a condus Sectia de Poduri Sinaia, coordonand reconstructia si dublarea a 12 poduri peste Prahova, cat si reconstructia podurilor pe linia Brasov – Fagaras – Sibiu. Detasat in Basarabia, in anul 1941, a contribuit la reabilitarea podurilor de pe liniile Reni – Romanesti – Cetatea Alba si Arciz – Ismail, unde a executat 16 poduri provizorii. Numit inspector la Inspectia Poduri Bucuresti (la finele anului 1941), a efectuat studii de teren in vederea construirii unui pod peste Dunare, in regiunea Harsova – Cernavoda.

La finele anului 1942, a fost detasat la Directia Podurilor in functia de membru in Comisia mixta romano – bulgara pentru construirea unui pod peste Dunare, intre Giurgiu si Rusciuc, si la conducerea lucrarilor de studii.

Numit (in anul 1944) inspector conducator la Inspectia III Poduri CFR Sibiu, a condus lucrarile de restabilire a podurilor CFR din Ardealul de Nord (Valea Popii pe calea ferata Caransebes – Resita; peste Stei la Simeria; peste Olt la Podul Olt; peste Cibin la Talmaciu; peste Mures la Cuci, Bogata, Ludus, Arad; peste Cris la Bratca, Chisinau-Cris, Oradea; peste Somes la Dej, Jibou, Ciocmani, Ulmeni, Satu Mare).

Intre 1945 – 1948 a lucrat la Bucuresti, ca sef al Serviciului de poduri CFR, dupa care a trecut in invatamant, cu norma intreaga.

Activitatea didactica a inceput-o, in anul 1941, ca asistent provizoriu suplinitor la Catedra de poduri si constructii metalice de la Scoala Politehnica Bucuresti, ulterior ca asistent definitiv la aceeasi catedra (1942), profesor suplinitor la Catedra de constructii metalice de la Facultatea de Constructii — Scoala Politehnica Bucuresti (1945), profesor la cursul de Poduri si Constructii metalice la Institutul de Constructii Bucuresti si profesor la cursul de Rezistenta materialelor si Statica constructiilor la Institutul de Cai Ferate (1948).

Intre anii 1951 – 1952, a fost decan al Facultatii de Poduri si Constructii Masive – Institutul de Constructii Bucuresti, sef al Catedrei de Poduri la acelasi institut. In anul 1952, a fost numit si sef al Catedrei de Mecanica Constructiilor la Institutul de Cai Ferate, iar in anul 1959, dupa desfiintarea Institutului de Cai Ferate, a revenit la Institutul de Constructii, unde a predat cursurile de Statica si Dinamica Constructiilor si Constructii. Din anul 1966, a predat cursul de Constructii si Poduri Metalice. Intre anii 1969 – 1976, a fost sef al Catedrei de poduri la Institutul de Constructii.

De mentionat aportul prof. Andrei Caracostea la perfectionarea invatamantului superior de constructii, dupa modelul celui din Germania. Astfel, a propus separarea cursului unic de Rezistenta si Statica in doua cursuri diferite, dezvoltand Statica constructiilor si introducand cursuri noi, precum Stabilitatea si Dinamica Constructiilor, Teoria placilor plane si Teoria elasticitatii. De asemenea, a propus separarea partilor de fundatii, care se predau la cursul de Constructii civile, infiintandu-se cursul Geotehnica si Fundatii – propuneri ce au dus, cu incepere din toamna anului 1948, la realizarea unui invatamant modern, valabil, in cea mai mare parte, si astazi.

Mentionam ca prof. Andrei Caracostea a fost si decan (1951 – 1952) al Facultatii de Poduri si Constructii Masive – Institutul de Constructii Bucuresti, contribuind la progresul invatamantului de constructii, in contextul schimbarilor din anul 1948, la care a avut un rol decisiv.

Prof. Andrei Caracostea a desfasurat si o insemnata activitate de cercetare la Institutul de Mecanica Aplicata al Academiei Romane si la Institutul de Cercetari al Ministerului Transportului si Cailor Ferate.

La Institutul de Mecanica Aplicata al Academiei Romane (1948 – 1952), a cercetat problemele referitoare la fundarea constructiilor pe terenuri argiloase (pe teren si in laborator), stabilindu-se proprietatile argilelor.

La Institutul de Cercetari al Ministerului Transporturilor si Cailor Ferate (1960 – 1969), a efectuat cercetari pentru introducerea metodelor noi in constructia podurilor metalice.

La constructia podului peste Dunare, intre Giurgeni si Vadul Oii, a propus, ca fiind cea mai indicata, solutia: pod metalic cu sectiuni casetate si placa ortotropa. Mentionam ca a condus studiile si pentru podul peste Dunare intre Giurgiu si Rusciuc (studii pe teren prin foraje, ridicari topografice, studiul regimului apelor etc.), colaborand si la studiile de elaborare a proiectului.

Alte cercetari intreprinse se refera la introducerea tehnicilor noi in proiectarea si executarea podurilor metalice. Amintim ca a propus trei oteluri noi pentru podurile sudate: otelul M 160 calmat si dezoxidat cu aluminiu, pentru care a intocmit caiete de sarcini; elaborarea unui otel nou (OL 44) cu limita de curgere ridicata; conceperea unui otel nou slab aliat cu Mn si V cu rezistenta mai mare si tenacitate ridicata la temperaturi scazute (pentru podul Giurgeni – Vadul Oii). Otelurile au fost fabricate pe baza caietelor de sarcini elaborate de prof. Andrei Caracostea si standardizate ulterior (STAS 500). A determinat rezistenta la oboseala a imbinarilor sudate din otelurile amintite, stabilindu-se curbele necesare calculului. De asemenea, a initiat cercetari pentru fabricarea suruburilor de inalta rezistenta si pentru utilizarea lor la poduri.

Amintim ca a urmarit si executia in uzina si montajul pe teren al podului de sosea peste Olt la Caineni, cu deschiderile de 37 m + 45 m + 37 m (1965 – realizat in solutie complet sudata cu placa ortotropa, in vederea obtinerii de experienta pentru executarea podului peste Dunare la Giurgeni – Vadul Oii). De asemenea, a coordonat fabricarea a doua tabliere cu grinzi cu zabrele complet sudate, montate la podul de cale ferata peste Olt la Slatioara (de 57 m si respectiv 47 m) – constructie moderna, avand talpile superioare curbe si cele inferioare drepte in forma de casete complet inchise cu pereti dubli si gusee intercalate in locul peretilor in dreptul nodurilor. Diagonalele, in forma de dublu T, au fost executate din platbande. In context, amintim si tablierele podului de la km 2, peste Siret, de pe linia Buhaiesti – Roman (1967), primele tabliere sudate si imbinate cu suruburi de inalta rezistenta pretensionate, fabricate in tara, proiectate si executate sub conducerea sa.

Incepand din anul 1966 i s-a incredintat de catre ministrul de resort, „Indrumarea, verificarea, controlul si avizarea pe parcurs a tablierului metalic al podului peste Dunare intre Giurgeni si Vadul Oii”. A participat atat la proiectare cat si la executie in solutia amintita mai sus: grinzi continue, sectiune casetata inchisa si placa ortotropa, avand deschiderile de 120 m + 160 m + 160 m + 160 m + 120 m.

Alte lucrari la care prof. Andrei Caracostea a avut contributii importante sunt podurile de cale ferata si sosea peste canalul Dunare – Marea Neagra (1979 -1983), peste bratul Borcea si peste Dunare, intre Fetesti si Cernavoda (1976 -1986).

In afara acestor lucrari de poduri, prof. Andrei Caracostea a avut o stransa colaborare cu productia, conducand proiectarea,  urmarind executia si expertizand constructii metalice importante, precum: halele in cadre metalice de la fabricile de zahar Oradea si Corabia; fermele si constructiile metalice de la Televiziunea Romana; fermele metalice de la Teatrul National Bucuresti; farul de la Sfantul Gheorghe; termocentrala Constanta; consultari si expertizari la telefericele de la Sinaia si Varful Furnica; proiectarea si executia Cupolei Pavilionului Expozitiei Economiei Nationale etc.

Intre anii 1980 – 1988, a fost consultant la structura de rezistenta a Palatului Parlamentului, la care s-au folosit elemente de constructie sistem BAR avand sectiuni alcatuite din profile laminate si bare elastice, intocmind recomandari pentru proiectarea elementelor metalice, folosite de proiectanti.

O alta activitate a prof. Andrei Caracostea se refera la elaborarea de standarde pentru proiectarea si executia podurilor metalice, concepute singur sau sub conducerea sa.

Conducator de doctoranzi, din anul 1967, a contribuit la formarea a 10 specialisti de inalta valoare – unii ajunsi profesori renumiti.

Prof. Andrei Caracostea are si o activitate publicistica insemnata. A elaborat peste 100 de lucrari: carti, cursuri, exemple de calcul pentru poduri metalice si din lemn, articole publicate in reviste, comunicari prezentate la diferite manifestari stiintifice. Inseram, dintre cartile tiparite (autor sau coautor): Rezistenta materialelor, vol. I (1951); Teoria elasticitatii (coautor, 1955); Statica constructiilor in exemple si probleme (coautor, 1959); Manual pentru calculul constructiilor (sub coordonarea sa): cap. I. Matematici (coautor), cap. IV. Rezistenta materialelor, cap. V. Elasticitatea plana, cap. VIII. Statica constructiilor, cap. X. Alcatuirea si calculul elemntelor de lemn, Ed. Tehnica, 1959; Manual pentru calculul constructiilor, vol. I, (sub coordonarea sa): sectiunea III. Rezistenta materialelor si Teoria elasticitatii, sectiunea IV. Statica constructiilor, Ed. Tehnica, 1977; Incercarea materialelor: cap. 14. Incercarea imbinarilor cu nituri si suruburi, cap. 15. Incercarea elementelor metalice, cap. 17. Incercarile lemnului si a elementelor de lemn, Ed. Tehnica, 1982.

Din anul 1976, dupa pensionare, a ramas profesor consultant la Catedra de Poduri pana in anul 1993.

Prof. Andrei Caracostea a contribuit plenar la dezvoltarea stiintei executiei de poduri metalice din tara. Mentionam, in mod special, aportul sau la orientarea si dezvoltarea cercetarii stiintifice: structuri de poduri metalice sudate, oteluri slab aliate pentru structuri sudate, poduri cu platelaje ortotrope, imbinari cu suruburi de inalta rezistenta pretensionate, elaborarea de standarde etc. Mentionam si contributia sa la modernizarea invatamantului universitar de constructii, prin schimbari si introducerea de noi cursuri.

Prin realizarile de exceptie in proiectare, prin contributiile tehnico-stiintifice, talent pedagogic si lucrari publicate, a intrat in istoria constructiilor de poduri metalice din Romania, alaturi de cele mai de seama personalitati din domeniu.

Obiectiv, onest, cu capacitate de analiza si sinteza, exigent dar uman – acesta a fost profesorul si omul Andrei Caracostea.

(Din vol. Personalitati romanesti in constructii – autor Hristache Popescu) 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 151 – septembrie 2018, pag. 36