Metode de proiectare a teraselor verzi in fazele incipiente ale proiectelor sustenabile certificate LEED

Importanta teraselor verzi este cuantificabila prin numarul de credite pe care il determina pe parcursul mai multor criterii de certificare internationala a cladirilor sustenabile LEED (Leadership in Energy and Environmental Design). Intentia unuia dintre aceste criterii, denumit Open Space, este de a crea un spatiu exterior ce incurajeaza interactiunea cu mediul, interactiunea sociala, activitatile recreative si cele fizice.

Cerintele unui astfel de criteriu impun un spatiu exterior egal cu cel putin 30% din aria totala a sitului ce include amprenta la sol a cladirii. Un procent de minimum 25% din acest spatiu exterior trebuie sa fie acoperit de vegetatie (iarba pentru gazon nu intra in categoria acceptata de vegetatie) sau poate fi compensat prin pergole acoperite cu vegetatie.

Pentru proiectele care au un coeficient de ocupare a terenului de 1.5, solutiile pot include acoperisuri verzi extensive sau intensive pentru cerinta de acoperire cu vegetatie a minimum 25% din spatiul exterior iar tipurile de acoperis accesibile utilizatorilor si acoperite cu pavaj pot fi folosite, de asemenea, pentru a respecta cerintele de creditare. Atunci cand ocupantilor cladirii li se ofera oportunitati de conectare cu mediul exterior, acestia manifesta o stare generala de bine si productivitate sporita.

Spatiile exterioare ce includ terasele verzi ofera, de asemenea, multe beneficii pentru mediu – crearea de habitate naturale, retentia apelor pluviale, reducerea directionarii acestora catre sistemele de canalizare si reducerea efectelor de insula de caldura urbana.

Procesul de proiectare a spatiilor verzi ce raspund cerintelor de certificare presupune urmatorii pasi:

• Calcularea suprafatei totale a sitului aflat in limita proprietatii;
• Calcularea suprafatei spatiului exterior si a zonei necesare acoperite cu vegetatie (folosirea Ecuatiei 1 pentru a determina suprafata necesara pentru spatiul exterior si a Ecuatiei 2 pentru a determina suprafata ce necesita acoperirea cu vegetatie);
• Proiectarea teraselor verzi.

Este necesara identificarea caracteristicilor spatiului exterior din fazele incipiente ale proiectului pentru a optimiza amplasarea cladirii si arhitectura peisagistica a sitului. Toate spatiile exterioare trebuie sa permita accesul si sa incurajeze folosirea de catre ocupantii cladirii dar nu este necesar sa devina un spatiu activ (fig. 1). Pentru indeplinirea cerintei de acoperire cu vegetatie in proportie de 25%, pot fi utilizate terasele verzi extensive sau intensive.  Terasele verzi pot fi considerate spatiu exterior, daca sunt accesibile pentru utilizatori iar cladirea are un coeficient de utilizare a terenului cel putin egal cu 1,5.

Intretinerea  acestor terase va fi necesara pentru a mentine plantele sanatoase iar structura in stare buna. Plantele artificiale nu sunt o optiune viabila pentru acoperisurile de acest tip. Alegerea plantelor trebuie sa fie una responsabila, cu accent pe cele cu dezvoltare buna in zona in care este situata cladirea; plantele locale, adaptative, prezinta un necesar redus de mentenanta, prin urmare apa folosita pentru irigare poate fi redusa considerabil. Pentru aceste terase, este preferabil de a incuraja interactiunea utilizatorilor prin crearea de semne, zone de mers sau zone de observare/repaus.

Un exemplu concret pentru un  teren de 10.000 de mp presupune setul de calcule conform Tabelului 1.

Este important de mentionat ca aceste calcule nu trebuie sa contrazica legile si normativele nationale si locale. Cerintele de proiectare a teraselor verzi impuse de certificarea LEED trebuie sa primeze doar atunci cand aceste cerinte sunt mai stringente decat normativele tarii unde se construieste proiectul. In caz contrar, ele oricum sunt respectate prin aplicarea normativelor.

Celelalte criterii importante unde proiectarea teraselor verzi contribuie la obtinerea de puncte LEED care atesta ca o cladire este sustenabila includ:

• crearea de habitate naturale si incurajarea interactiunii dintre utilizatori;
• managementul apelor de ploaie redirectionate de la canalizarea orasului catre mentenanta plantelor, prin colectare si reutilizare sau prin absorbtie directa;
• reducerea efectului de insula de caldura urbana si criteriul de evaluare a sitului ce include zonele acoperite cu vegetatie.

Scopul cladirilor cu impact redus asupra mediului este de a gestiona apele de ploaie cat mai asemanator ciclului natural, folosind tehnologii ale infrastructurilor verzi, precum solul si sistemele de vegetatie. Pe langa imitarea proceselor naturale ale ciclului hidrologic, cladirile cu impact redus, spatiile si terasele verzi ajuta la integrarea sitului cu bazinul hidrografic din jur, sunt adecvate pentru ecosistemul si climatul local si ofera alte avantaje, precum reutilizarea apei, crearea habitatelor si diversitatea speciilor.

Inainte de calcularea volumului de scurgere a apelor de ploaie din zona proiectului, proiectul este incurajat sa reduca volumul de scurgere prin protejarea resurselor naturale existente sau crearea de noi resurse prin terasele acoperite cu vegetatie, care servesc la reducerea directionarii acestor ape de ploaie catre infrastructura de canalizare a orasului.

Un alt criteriu important in care terasele verzi pot contribui la obtinerea de puncte se refera la reducerea efectului de insula de caldura urbana. Scopul acestui criteriu de certificare il reprezinta minimizarea efectelor nocive asupra microclimatelor si a habitatelor naturale. O optiune pentru a ne conforma acestui criteriu se refera la aplicarea Ecuatiei 3.

Aceste strategii de umbrire a zonelor de parcare prin vegetatie, de includere a materialelor de finisare a acoperisurilor cu un index ridicat de reflexie solara (ex. finisajele deschise la culoare) si terasele verzi extensive sau intensive contribuie la vegetalizarea zonei si totodata, reduc supraincalzirea sitului si a cladirii care va folosi implicit mai putina energie pentru racire vara.

Pentru o mai buna intelegere a termenilor utilizati, am folosit urmatoarele definitii:

Acoperisurile verzi extensive sunt caracterizate de un strat de sol redus (2,5-15 cm), suporta o greutate mica (60-250 kg/m2), cu nevoi de ingrijire minime, nu necesita un efort mare pentru cresterea si dezvoltarea plantelor. Sistemul este recomandat plantelor care se adapteaza cu usurinta conditiilor aspre, precum seceta sau vanturi puternice. In general, acestea nu permit accesul pentru utilizatorii cladirii.
Acoperisurile verzi intensive (invelitoare gradina) sunt caracterizate de un substrat de sol consistent (>15 cm – 4,5 m sau mai mult) si suporta o greutate >250 kg/m2. Varietatea plantelor folosite este foarte mare; se pot face asociatii intre arbori, arbusti si subarbusti, flori anuale si perene, mobilier de gradina (banci, pergole, corpuri de iluminat, foisoare, bazine) si alei din diferite materiale. Acest tip de terasa verde permite accesul utilizatorilor cladirii.
Infrastructura verde reprezinta o abordare bazata pe sol si vegetatie privind gestionarea apelor de ploaie, care sa fie rentabila, durabila si ecologica. Abordarile si tehnologiile de gestionare a infrastructurii verzi presupun un proces de infiltratie, evapotranspiratie, captare si reutilizare a apelor pluviale, pentru a mentine sau restabili sistemele hidrologice naturale.

Referinte
Parker, D. C., The Corporate Garden, in D. Relf (ed.), The Role of Horticulture in Human Well-Being and Social Development (Portland, Oregon: Timber Press, 1990);
LEED Reference Guide for Building Design and Construction, LEED v4 Edition, 2013 (updated 2016), United States Green Building Council, 2016.

Autor:
asis. drd. arh. Laura Amaiei, LEED AP BD + C 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 153 – noiembrie 2018, pag. 40