(Continuare din nr. 151 – septembrie 2018)
- Pod peste raul Bistrita, la Brosteni
Solutia arce cu calea la mijloc a fost adoptata si la podul peste Bistrita, la Brosteni, pe Drumul National Falticeni – Brosteni – Vatra Dornei, mentionat in Atlasul Geografic din 1924 si in Harta Cailor de Comunicatie – editia 1928, data la care Drumul National 17B, Poiana Teiului – Brosteni – Vatra Dornei, pe Valea Bistritei, nu figura in reteaua cailor de comunicatie. In prezent, drumul Falticeni – Brosteni – Vatra Dornei este clasificat ca drum judetean DJ174. Se apreciaza ca podul peste raul Bistrita, la Brosteni, a fost executat in perioada 1920 – 1925, in aceeasi etapa cu podurile de pe DN1 de pe sectorul Ploiesti – Predeal sau in perioada 1910 – 1914.
Podul peste raul Bistrita, la Brosteni, a fost executat sub conducerea ing. I. Dumitrescu de catre s.l. D. Serbescu (Foto 11, 12).
In Buletinul Societatii Politehnice din anul 1931, editat cu ocazia implinirii a 50 de ani de la infiintare, au fost gasite singurele marturii – doua imagini pe baza carora se pot face aprecieri asupra solutiei constructive. O imagine cu Bistrita si podul de la Brosteni se mai gaseste in Albumul Fotografic editat de N. lonescu, la 31 mai 1938 (Foto 12).
Podul avea doua arce cu sectiune plina, dreptunghiulara, cu sectiune variabila de la nastere la cheie, solidarizate la cheie cu 5-6 grinzi de tipul prevazut si la podul peste Jiu – si o sageata de cca. 14 m cu un raport f/L = 1/5,5.
Platelajul podului situat la cca. 1/3 din inaltime era impartit in 31 panouri de 2,50 m cu antretoaze si lonjeroane, suspendat de arce cu tiranti din beton armat de sectiune dreptunghiulara, cu latimea marita transversal podului.
Probabil partea carosabila a fost tot de 5,00 m, cu borduri de siguranta. Intrarile pe pod erau marcate cu cate doua obeliscuri in zona nasterilor si parapete masive cu zabrelute din beton (Foto 11, 12). Podul a fost distrus in timpul razboiului. O imagine a podului apare in albumul foto din anul 1938, probabil in circulatie la acea data.
Podul peste Bistrita, la Brosteni, a fost refacut in alta solutie – Grinda continua cu sectiune variabila, cu trei deschideri, in aval de podul vechi.
De la podul vechi se mai gasesc, de la culeea mal drept, elemente de la intrarea pe pod – fundatie obelisc si parapete beton armat (Foto 13, 14).
Din respect pentru solutia si etapa de executie a podului vechi, cea mai reprezentativa lucrare din tara noastra din perioada de inceput a folosirii betonului armat, era motivata totusi refacerea podului in aceeasi solutie – arce cu calea la mijloc.
Dupa anul 1950 a fost reluata actiunea de executie a unor poduri noi pentru refacerea podurilor distruse in timpul razboiului, inlocuirea podurilor provizorii si a podurilor din lemn.
In prima etapa, 1950 – 1970, toate podurile noi executate s-au realizat din beton armat si beton armat precomprimat.
La lucrarile cu deschideri mari, peste 50 – 60 m, s-a adoptat si solutia cu arce din beton armat cu calea la mijloc, la urmatoarele poduri.
- Pod peste raul Iza la Vadu Izei, judetul Maramures
In acea perioada, primul pod executat in solutia prezentata mai sus a fost podul peste Iza la Vadu Izei de pe DN18, Baia Mare – Sighetu Marmatiei, km 58 + 942, cu o deschidere de 66,00 m si 72,3 m lungime (Foto 15).
Podul are doua arce cu sectiune dreptunghiulara plina, la distanta de 8,35 m, cu latime constanta de 0,75 m si inaltime la cheie de 1,70 m si la nastere de 2,25 m, contravantuite la cheie, cu fundatii directe, comune (Fig. 5).
Platelajul podului are antretoaze la intervale de 4,00 m, tiranti metalici protejati cu beton armat, trei lonjeroane si un rost general in axul podului, cu o rezemare tip Gerber, parte carosabila de 7,00 m si trotuare exterioare de 1,00 m (Fig. 6, Foto 16). Podul a fost calculat pentru clasa l de incarcare si dimensionat dupa metoda rezistentelor admisibile.
Pe sectoarele nastere platelaj, arcele sunt solidarizate cu o diafragma din beton armat, iar platelajul este sustinut de timpane, situatie care a marit foarte mult rigiditatea sectoarelor cuprinse intre nastere si platelaj, reducand practic deschiderea efectiva la cca. 52 m la nivelul platelajului (Foto 17). Solutia adoptata, cu un rost central in platelaj, neobisnuita in general, transforma platelajul in doua console sustinute elastic de arce, influenteaza nefavorabil efectul conlucrarii si genereaza solicitari suplimentare la contactul platelajului cu arcele. In general, la asemenea structuri se prevad doua rosturi in platelaj in zona sferturilor. Se poate lua in considerare si solutia unui platelaj continuu cu rezemari fixe si mobile in zona de traversare a arcelor.
Se apreciaza ca aceasta solutie a influentat aparitia unor degradari in zona de contact arce – platelaj cu fisuri si infiltratii (Foto 18).
Efecte nefavorabile s-au constatat si la rezemarile tip Gerber de la rostul central al platelajului, care au impus consolidarea rezemarilor cu elemente metalice (Foto 19).
Mentionam ca solutia cu un singur rost general central a fost adoptata si la podul peste Bahna, la Varcorova, de pe DN6.
In situatia podului dezafectat ramas in lacul de acumulare nu s-au putut analiza efectele solutiei si la acest pod. Desfiintarea rostului initial si executarea unor rosturi transversale la sferturi ar fi favorabila pentru toata structura, o mai eficienta repartizare a solicitarilor creand in acest fel disponibil de incarcare suplimentara.
(Va urma)
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 153 – noiembrie 2018, pag. 60
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns