Actorii, care in decursul activitatii lor s-au remarcat prin talentul si pasiunea cu care au fermecat publicul, stralucind pe scenele teatrelor, ale cinematografelor sau ale televizoarelor, au fost premiati cu distinctii bine-meritate, fiind denumiti si „stele” in domeniu, in semn de rasplata pentru ceea ce au lasat drept mostenire societatii in care au trait.
Prin analogie, am considerat ca si in alte domenii de activitate au existat si inca mai exista si vor mai aparea profesionisti care s-au remarcat sau se remarca prin har si pasiune, necesare si folositoare omenirii.
Este suficient sa ne gandim doar la cativa dintre marii inventatori romani, care prin creatiile lor au revolutionat domenii de mare utilitate pentru intreaga omenire, stralucind in constelatia marilor personalitati ale poporului nostru romanesc: inginerul Henri Coanda – inventatorul primului avion cu reactie in anul 1910, care a revolutionat domeniul aviatiei; inginerul Anghel Saligny – creatorul complexului de poduri feroviare peste Dunare la Cernavoda si peste Borcea la Fetesti, fiind considerat cel mai lung pod din Europa (4.088 m) la data executiei si al treilea ca lungime din lume, construit in mai putin de 5 ani, cu un secol si peste trei decenii in urma; profesorul Nicolae Paulescu – descoperitorul insulinei (1921), prin care a salvat milioane de oameni de una dintre cele mai raspandite boli cronice, care afecta aproximativ a douazecea parte din populatia globului; inginerul Traian Vuia – inventatorul primului avion (1906); cercetatorul in medicina Ion Cantacuzino – inventatorul vaccinului contra tuberculozei; inginerul matematician Petrache Poenaru – inventatorul stiloului. Toti acestia si multi, multi altii au fost personalitati care au stralucit in domeniile in care au activat, aducand foloase si multumire oamenilor, precum actorii si artistii de toate felurile.
Asa s-a nascut articolul cu titlul „A mai apus o stea pe cerul Romaniei”, la plecarea dintre noi a reputatului academician profesor emerit, inginer Radu Voinea, fost rector al Institutului Politehnic Bucuresti, presedinte al Academiei Romane, fondator si primul presedinte al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania (ASTR), Doctor Honoris Causa al tuturor universitatilor cu caracter tehnic din tara, membru titular al „Academiei Europene de Arte, Stiinte si Litere”, presedinte a nenumarate comitete tehnico-stiintifice din tara si strainatate, autor a peste 150 de referate tehnico-stiintifice prezentate in tara si strainatate, autor sau coautor la 24 titluri de carte. Profesorul Radu Voinea a avut contributii originale esentiale pentru progresul Mecanicii Constructiilor si a indrumat nenumarate generatii de ingineri pentru obtinerea titlului de doctor–inginer, care la randul lor au devenit personalitati redutabile in domeniu. Pe scurt, profesorul Radu VOINEA a stralucit in tagma constelatiei inginerimii romanesti, meritand cu prisosinta titlul de „stea” in domeniu.
A urmat, apoi, un articol cu titlul similar „Inca o stea dispare de pe cerul Romaniei”, la plecarea spre cele sfinte a reputatului dr. ing. Octavian COSOVLIU, care a contribuit la executia si proiectarea a nenumarate constructii social – culturale, agricole si industriale, si a coordonat peste cinci decenii, in calitate de director tehnic si apoi consilier al Institutului de Proiectari Galati, mari si importante edificii, apreciate in mod unanim din punct de vedere tehnic si arhitectural si a avut contributii originale notabile in domeniul seismic si al consolidarii fundatiilor in terenuri loessoide. Expert in constructii, a elaborat numeroase expertize pentru reabilitarea si consolidarea unor importante edificii monumentale si de cult, pentru care a fost recompensat cu importante distinctii si medalii. Fondator si vicepresedinte al asociatiei profesionale CNCisC, a militat cu insistenta pentru convingerea factorilor de raspundere asupra importantei intretinerii si reabilitarii la timp a constructiilor, cu scopul cresterii durabilitatii si folosirii rationale a fondurilor pentru investitii.
Un alt articol cu titlu similar „Dispar pe rand stele de pe cerul Ramaniei” s-a referit la plecarea, dintre noi, a reputatului cercetator stiintific Felician Eduard Ioan HANN, eminent expert, cu contributii notabile in domeniul testarii nedistructive a materialelor de constructii, fondator si presedinte cu vizibila notorietate in tara si strainatate al asociatiei profesionale „Comisia Nationala Comportarea in situ a Constructiilor (CNCisC)”, care si-a dedicat cu multa daruire si pasiune intreaga sa activitate prezervarii, in cele mai bune conditii, a fondului national de investitii, considerat ca fiind o importanta valoare de patrimoniu.
In fine, a urmat un alt articol cu titlul similar la despartirea de reputatul academician profesor inginer Panaite MAZILU, un nume de rasunet pentru intreaga comunitate inginereasca, la numai doua luni dupa sarbatorirea centenarului, in semn de respect si consideratie pentru o personalitate de exceptie recunoscuta unanim pe plan national si international. Despre aceasta importanta personalitate nu voi aminti prea multe, deoarece este bine cunoscuta, iar activitatea profesionala de peste sapte decenii nu poate fi cuprinsa in preambulul acestui articol.
Acum, sub titlul de mai sus (care a devenit un fel de serial), voi scrie cu aceasi amaraciune despre inca o stralucita personalitate care ne-a parasit de curand: inginerul Eugen IORDACHESCU, recunoscut in intreaga lume pentru inventiile sale de mare utilitate pentru economia unei natiuni.
Eugen IORDACHESCU s-a nascut la 9 noiembrie 1929 in municipiul Braila, unde a absolvit cursurile elementare si liceul N. Balcescu. In anul 1949 s-a inscris la cursurile Facultatii de Poduri si Constructii Masive din cadrul Institutului de Constructii Bucuresti, pe care a absolvit-o cu brio in anul 1953, devenind inginer.
Datorita pregatirii sale profesionale de exceptie si calitatilor native cu inclinatii spre conceptie, a lucrat inca de la inceput ca inginer proiectant, participand cu succes la elaborarea proiectelor pentru constructii civile si industriale, precum hale, cladiri de productie si administrative pentru diverse fabrici importante din tara (fabrica Guban din Timisoara, fabrica de tesaturi din orasul Sf. Gheorghe si altele).
In perioada 1958-1962 a lucrat in executie, pe santierele de constructii din Bucuresti, parcurgand toate treptele ierarhice, de la sef de lucru la sef grup de santiere.
Pe baza experientei acumulate in proiectare si in executie, a fost angajat la Primaria Municipiului Bucuresti, unde timp de 10 ani (1962–1972), a lucrat la Sectia de Investitii, apoi la Directia Generala de Dezvoltare si Administratie Locativa, ocupand functiile de director tehnic si director general.
Inclinatia sa catre conceptie l-a indreptat catre Institutul Proiect Bucuresti, institutie de elita in domeniul proiectarii constructiilor civile, industriale si agricole, unde a participat, in calitate de director tehnic, la coordonarea a numeroase blocuri de locuinte in marile ansambluri locative din capitala (Drumul Taberei, Pantelimon, Colentina, Lacul Tei, Berceni, Soseaua Giurgiului si altele).
Totodata, a coordonat proiectarea unor importante edificii social – culturale si sportive in cartierele de locuinte mai sus mentionate, precum scoli, gradinite, sali de gimnastica, complexe comerciale etc.
Dupa cutremurul din 4 martie 1977 a facut parte din echipa de expertizare si proiectare a lucrarilor de expertizare si elaborare a proiectelor de consolidare pentru constructiile afectate de seism.
In anul 1976 s-a inscris la doctorat sub indrumarea reputatului profesor emerit Panaite MAZILU, membru de onoare al Academiei Romane si membru fondator al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, alaturi de remarcabilul academician Radu Voinea, obtinand titlul stiintific de doctor inginer, in anul 1984, cu tema „Conceptia, calculul, proiectarea si tehnologia lucrarilor de deplasare a cladirilor.”
Activitatea care l-a consacrat si l-a asezat in elita marilor ingineri constructori din Romania (si nu numai), a fost tocmai obtinerea unor succese notabile, prin aplicarea celor trei inventii referitoare la mutarea prin translatie a nenumarate cladiri si monumente importante, care au fost salvate, astfel, de tavalugul demolarilor, actiune caracteristica unei perioade sumbre din istoria tarii noastre.
Voi enumera, in ordinea de realizare, principalele cladiri mutate prin translatie, fara a intra in detalii care fac obiectul proiectelor respective:
- Biserica Buna Vestire-Schitul Maicilor din Bucuresti, str. Antim Ivireanu nr. 49 (monument istoric datand de la inceputul secolului al XVIII-lea);
- Biserica Olari din Bucuresti, str. Olari, nr. 6, Sector 2 (monument istoric datand de la jumatatea secolului al XVIII-lea);
- Casa memoriala Anton Pan din Rm. Valcea, str. Stirbei Voda, nr. 4, construita in secolul al XVIII-lea;
- Bloc de locuinte din Bucuresti, str. Aurel Vlaicu, nr. 166, avand 7 nivele;
- 2 blocuri de locuinte din Bucuresti, str. Stefan cel Mare, nr. 18, avand 7 nivele si respectiv 4 nivele (fara evacuarea locatarilor);
- Sediul Bancii Nationale din Miercurea Ciuc (monument istoric), acum pe Str. Constantin Silvestru, nr. 79, mutata pentru a face loc Bulevardului Unirii;
- Imobilul din Bucuresti, B-dul Republicii, nr. 237, cu 5 nivele;
- Biserica Mihai Voda din Bucuresti, str. Sapientei, nr. 4 (monument istoric din secolul al XVI-lea, ctitorie a lui Mihai Viteazul);
- Biserica ortodoxa „Petru Iacob” din centrul Resitei (monument istoric datand din secolul al XIX-lea;
- Palatul Sinodal de la Manastirea Antim din Bucuresti, str. Antim Ivireanu, nr. 29, sector 5, (monument istoric si de arhitectura datand de la inceputul secolului al XX-lea);
- Biserica Sfantul Ioan Nou din Bucuresti, B-dul I. C. Bratianu, nr. 39, (monument istoric datand din secolul al XVII-lea);
- Biserica Sfantul Gheorghe-Capra din Bucuresti, str. Fantanica nr. 2, de langa Soseaua Pantelimon (monument istoric datand din secolul al XIX-lea);
- Sanatoriul Dermato-Venerian din Craiova, Calea Bucuresti;
- Blocul A2 din Alba Iulia (cladire paravan construita in anul 1964 pentru a camufla Catedrala Reintregirii Neamului de pe Platoul Romanilor), mutat in 1987, pentru asigurarea vizibilitatii pretiosului monument;
- Biserica Sfantul Stefan – Cuibul de barza din Bucuresti, str. Stirbei Voda, nr. 97 (monument istoric datand din secolul al XVIII-lea);
- Biserica Ramet, jud. Alba, prin ridicarea Bisericii Vechi (monument istoric datand din anul 1377) pe o inaltime de 2,08 m, in vederea protectiei impotriva viiturilor raului Geoagiu;
- Blocul 57 din Petrila de pe strada Republicii;
- Statuia Domnitei Balasa (in incinta Bisericii Domnita Balasa din Bucuresti);
- Turn metalic la mina de carbuni Campul lui Neag, avand inaltimea de 75 m si greutatea de 250 tf;
Toate aceste constructii au fost mutate pentru a fi salvate de la demolare, sau pentru a crea spatiu pentru largirea anumitor artere de circulatie, printr-o tehnologie de deplasare prin ridicare si translatie care a constituit si tema celor trei brevete de inventie ale eminentului inginer Eugen IORDACHESCU: „Procedeu si instalatie pentru ridicarea si deplasarea constructiilor”; „Procedeu si instalatie pentru ridicare, rotire si deplasare a constructiilor”; „Procedeu si dispozitive pentru protectia antiseismica a constructiilor”.
Pe baza ultimei inovatii a realizat si protectia antiseismica a acceleratorului de la Centrul de Fizica Nucleara Magurele, prin folosirea izolatorilor antiseismici tip Gerber.
Procedeul de deplasare prin translatie a constructiilor pare simplu: se creeaza o structura spatiala portanta din beton armat sub constructia existenta; se ridica, cu vinciuri hidraulice si calaje de urmarire si se aseaza pe boghiuri de tren; se realizeaza o platforma-fundatie pe care sunt pozate caile de rulare corespunzatoare; se trage, cu trolii electrice, folosind palane de multiplicare a fortei sau se impinge, cu vinciuri hidraulice, pana in amplasamentul dorit; se ridica, pentru recuperarea boghiurilor si se coboara cu ajutorul vinciurilor hidraulice si a calajelor de urmarire in pozitia dorita; se face amenajarea zonei inconjuratoare a constructiei.
In realitate, proiectul de executie a acestor operatii este mult mai complex, bazandu-se pe: studii, calcule si cercetari atente ale structurii existente, ale terenului de fundare a constructiei, ale terenului pe care se face deplasarea si ale noului amplasament; calcule si detalii de alcatuire a structurii portante, a instalatiilor de ridicare si de deplasare; expertizarea, calculul si eventuala consolidare a constructiei care urmeaza a fi mutata; o serie de lucrari si calcule privind sapaturile si consolidarea acestora; esalonarea realizarii lor si a betonarii structurii portante; amenajarea zonei de actiune si multe altele.
Meritul major al inginerului Eugen Iordachescu este acela ca nu a conceput doar documentatiile de executie, ci a participat si condus personal lucrarile de executie, ceea ce a asigurat succesul acestora.
Pasionat si neobosit in activitatea sa creativa, a colaborat si in invatamantul superior, pentru a impartasi si altora din experienta sa deosebit de utila societatii. In acest sens, trebuie amintit faptul ca a activat si ca asistent la Institutul de Petrol, Gaze si Geologie, Catedra de Rezistenta Materialelor si Mecanica Aplicata (1960–1969) si la Institutul de Constructii Bucuresti, Catedra de Rezistenta Materialelor (1970-1974).
Totodata a publicat cartile: „Culegere de probleme de rezistenta materialelor” (coautor), Vol. I (1969) si Vol. II (1975) si „Translatia constructiilor” (1986).
Altruist din fire precum era cunoscut, si-a impartasit experienta in peste 30 de articole publicate in reviste de specialitate din tara si alte 10 articole in strainatate, precum: New Civil Engineer (Marea Britanie), Construction Todays (SUA), Electronul (Grecia), Fukushima Mintezs (Japonia), Neuer Weg si EDR.
Totodata a participat, cu comunicari, la Stanford – California (1979), Paris (1998), Chisinau (1999) etc.
Impreuna cu fiul sau, dr. ing. Adrian IORDACHESCU, a inscris la OSIM brevetul de inventie intitulat „Procedeul de izolare a bazei constructiilor”.
A obtinut 10 premii locul I la Saloanele de inventii organizate in tara si o mentiune la Salonul de Inventii de la Seoul (Coreea de Sud) in 1993.
Pe plan profesional, trebuie amintit si faptul ca a fost membru fondator al Asociatiei Medical-Crestine (CHRISTIANA), coordonator proiect PHARE-Ramet, vicepresedinte al Corpului Expertilor Tehnici din Romania, secretar general al Asociatiei Inginerilor Constructori din Romania (AICR), presedinte al Comisiei de Monumente Istorice – AICR, expert tehnic si verificator de proiecte atestat MLPAT.
Inginerul Eugen IORDACHESCU nu s-a bucurat de aprecierile bine-meritate din partea oficialitatilor statului, primind doar Ordinul Muncii cl. a III-a, desi activitatea sa fructuoasa a adus beneficii remarcabile societatii romanesti, precum: salvarea a 13 monumente istorice de valoare inestimabila, din cele 40 propuse pentru demolare; mutarea altor 26 de constructii fara evacuarea locatarilor si intreruperea activitatii acestora; colaborarea si coordonarea a numeroase proiecte de realizare a multor ansambluri de locuinte si importante edificii social-culturale, sportive si industriale; impartasirea bogatei experiente in sprijinul progresului din domeniul constructiilor si implicit al economiei nationale in general.
Prin intreaga sa activitate dedicata binelui societatii, inginerul Eugen IORDACHESCU a stralucit in constelatia inginerilor constructori, meritand, cu prisosinta, titlul de „Stea” in domeniu.
Dr. ing. Eugen IORDACHESCU a fost gratulat de Patriarhia Romana cu diplome de onoare si elogiat de Academia Romana cu o diploma conferita de Inaltul For prin academicianul Razvan Theodorescu – presedintele Sectiei de Arte, Arhitectura si Audiovizual, in cadrul unei expozitii cu principalele sale proiecte, deschisa la data de 17 martie 2015 pentru o perioada de 10 zile, organizata cu ocazia aniversarii a 86 de ani la Biblioteca Academiei Romane, cu sprijinul Muzeului „Carol I” din Braila – orasul natal al inginerului.
Disparitia eminentului dr. ing. Eugen IORDACHESCU lasa un mare gol in breasla inginerilor constructori creatori de bunuri materiale folositoare societatii noastre, care se va resimti pregnant, pana cand vor aparea alte minti sclipitoare, in masura sa-i urmeze calea.
Asa cum recunoaste intr-un interviu, „Valoarea creatiilor sale nu a fost recunoscuta corespunzator in timpul vietii, dar va fi, cu adevarat, recunoscuta abia dupa disparitia sa”. Adevar crud caracteristic societatii noastre. Eminentul inventator merita mai multa atentie din partea societatii pe care a slujit-o cu daruire si credinta timp de peste sase decenii.
A ramas, totusi, in inima si constiinta profesionistilor din domeniu care l-au cunoscut si l-au apreciat la adevarata sa valoare.
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!
Cu nespusa piosenie, autorul
Aduc respectuoase multumiri neobositului profesor-scriitor Hristache POPESCU pentru valoroasa sa carte enciclopedica „Personalitati romanesti in constructii” – sursa pretioasa de cunoastere si de inspiratie privind activitatea marilor personalitati din domeniul constructiilor din tara noastra.
Autor:
ing. Victor Popa – membru titular al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, presedinte CNCisC
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 155 – ianuarie-februarie 2019, pag. 52
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns