«

»

Arhitectura fara limite… (XXIX)

Share

Dupa Zaha Hadid, ne vom opri astazi asupra unui alt „titan” al arhitecturii mondiale: Frank Gehry.

Frank Owen Goldberg s-a nascut la 28 februarie 1929 in Toronto, Canada. Tatal sau se nascuse in New York din parinti evrei emigranti din Rusia iar mama sa, tot evreica de origine, era nascuta in Polonia.

Fiind un copil creativ, a fost incurajat de bunica sa din partea mamei, impreuna cu care construia orase din resturile de materiale pe care le obtinea din magazinul bunicului sau. Tatal sau il indruma la desen iar mama sa l-a introdus in lumea artei.

In 1947 familia a emigrat in SUA si s-a stabilit in California unde traieste si in prezent. Aici, Gehry urmeaza liceul „Los Angeles City College” si experimenteaza mai multe meserii in diverse domenii de activitate: sofer de tir, crainic la radio sau inginerie chimica.

Dupa toate aceste incercari s-a intors la pasiunile din copilarie si a urmat Universitatea de Arte din California.

La 28 de ani si-a inceput activitatea ca arhitect, proiectand prima resedinta, urmata de altele in California:

  • Cabrillo Marine Aquarium in San Pedro – 1981;
  • California Aerospace Museum de la Muzeul de Stiinta si Industrie din Los Angeles – 1984;
  • Norton House din Venice, California – 1984.

In 1989 a primit premiul Pritzker Architecture Award, juriul aseamanandu-l cu Picasso pentru hotararea, maturitatea si, totodata, deschiderea spre experimentare.

Incepand cu anul 1991, Frank Gehry isi exinde activitatea pe plan international proiectand alte cladiri cu un stil original, unele dintre ele prezentate, deja, in acest ciclu:

  • Muzeul Frederick Weisman de Arta , Minneapolis , Minnesota – 1993;
  • Cinemateca franceza, Paris – 1994;
  • Casa dansului, Praga – 1996;
  • Centrul Vontz pentru studii moleculare din campusul Universitatii din Cincinnati, Massachusetts – 1999;
  • Muzeul culturii pop, Seattle – 2000;
  • Peter B. Lewis Building – Weatherhead School of Management – Cleveland, Ohio – 2002;
  • Sala de concerte Walt Disney, Los Angeles – 2003;
  • Richard B. Fischer Center – Annandale on Hudson, New York – 2003;
  • Jay Pritzker Pavilion si podul pietonal de la Millennium Park , Chicago – 2004;
  • Muzeul de Design Vitra si Marta Herford, Germania – 2005;
  • Hotel Marqués de Riscal – Elciego, Spania – 2006;
  • Galeria de Arta a orasului Ontario, Toronto – 2008;
  • Lou Ruvo Center, Las Vegas, SUA – 2010;
  • New World Center, Miami Beach – 2011;
  • Turnul Beekman de pe Strada Spruce 8, New York City – 2011;
  • Biomuseu, Panama City – 2014;
  • Memorialul National Dwight D. Eisenhower – 2014;
  • Universitatea de Tehnologie, Sydney – 2014;
  • Fundatia Louis Vuitton, Paris – 2014;
  • Muzeul Guggenheim, Bilbao, Spania – 1997. Acesta cladire este apreciata de catre publicatia The New Yorker ca o „capodopera a secolului al XX-lea” iar de legendarul arhitect Philip Johnson drept „cea mai spectaculoasa cladire a timpului nostru”.

Proiectele recente ale lui Gehry includ o noua unitate Guggenheim in Abu Dhabi, precum si noul sediu Facebook din California.

Stilul sau postmodernist si deconstructivist este o respingere a minimalismului si o explorare dincolo de principiile folosite anterior in arhitectura. Cu toate acestea, el si-a manifestat preferinta pentru materialele mai ieftine, cum ar fi placajul brut sau metalul ondulat. Exercitiul sau de „arhitectura ieftina„ a devenit una dintre semnaturile operei sale.

O expozitie retrospectiva la Muzeul Whitney din New York, din 1988, a aratat ca este, de asemenea, un artist clasic sofisticat, care cunoaste istoria artei europene, sculptura si pictura contemporana.

Studiul mondial de arhitectura din 2010 l-a numit cel mai important arhitect al epocii noastre iar lucrarile sale sunt considerate printre cele mai importante ale arhitecturii contemporane.

Spuneam ca am prezentat deja, in acest ciclu, cateva cladiri proiectate de Frank Gehry, printre care una de referinta: Muzeul Guggenheim din Bilbao.

Alte cateva le vom prezenta in editia de astazi a revistei.

 

Muzeul de Design Vitra – Weil-am-Rhein, Germania

Muzeul de Design Vitra – situat in coltul de sud-vest al Germaniei, aproape de granita cu Elvetia – este un muzeu ce cuprinde cele mai reprezentative piese de mobilier pentru toate perioadele si stilurile majore de la inceputul secolului al XIX-lea. Muzeul face parte din Campusul Vitra, un complex de fabrici de mobilier, birouri, showroom-uri si galerii.

In 1981 Campusul Vitra a fost distrus in urma unui incendiu. Pentru refacerea sa, s-a solicitat celor mai celebri arhitecti si designeri ai secolului XX, printre care Tadao Ando, ​​Alvaro Siza, Zaha Hadid si Frank Gehry, sa contribuie cu proiecte. In final, i se incredinteaza acestuia din urma refacerea cladirii muzeului.

Frank Gehry realizeaza o lucrare inconfundabila, acesta fiind primul sau proiect din Europa.

Conceput in colaborare cu arhitectul german Günter Pfeifer, Muzeul de Design reprezinta o tranzitie clara intre proiectele deconstructiviste de dimensiuni mai mici ale lui Gehry si estetica mai grandioasa, mai eleganta, pentru care este mai bine cunoscut. Nu este nici complet inclinata, nici complet curbata, ci un amestec de volume care se intersecteaza in unghiuri superficiale in intreaga structura. Curbele inclinate, finisate cu tencuiala alba, sunt probabil o referinta la „Notre Dame du Haut” proiectata de Le Corbusier, situata in apropiere de granita cu Franta.

Placarea acoperisului si a unor pereti cu aliaj de zinc exemplifica perioada de tranzitie a lui Gehry catre constructiile acoperite cu metale stralucitoare.

In ciuda faptului ca spatiul de expunere este relativ modest pentru un muzeu, Muzeul de Design Vitra este, totusi, una dintre cele mai importante institutii de design din lume.

Interiorul cladirii cuprinde: 4 galerii principale de expunere desfasurate pe doua etaje, zone de productie, un laborator de testare, o cafenea, o camera multifunctionala si birouri. Cerintele functionale ale acestor spatii au contribuit la dictarea dimensiunilor turnurilor, podurilor si cuburilor volumetrice care compun forma cladirii.

Desi Gehry si-a folosit stilul sculptural pentru cladirea muzeului, el nu a optat pentru amestecul obisnuit de materiale si s-a limitat la tencuiala alba si un aliaj de titan-zinc. Pentru prima data, a permis formelor curbate sa creeze o structura fluida si dinamica a volumelor.

Muzeul de design Vitra si-a deschis portile publicului in 1989 si s-a bucurat de o larga recunoastere in cele aproape trei decenii care au urmat.

 

New York by Gehry – New York City, SUA

In 2004 Forest City Ratner devine proprietar al terenului pe care, intre 2006 si 2010, s-a construit primul zgarie-nori proiectat de Frank Gehry.

Turnul, cunoscut initial ca „Beekman Tower” iar apoi ca „New York by Gehry”, a marcat o noua era a turnurilor rezidentiale din New York City, reinterpretand limbajul de design al cladirii clasice din Manhattan.

La inaugurare, cu cele 76 de etaje ale sale, a fost una dintre cele mai inalte cladiri rezidentiale din lume, ridicandu-se deasupra reperelor din centrul orasului, cum ar fi Cladirea Woolworth.

Structura de otel rasucit este realizata din 10.500 de panouri din otel, aproape fiecare in parte cu o forma diferita. Acestea reflecta lumina schimbatoare, transformand aspectul cladirii pe tot parcursul zilei. Estetica distinctiva a lui Gehry se regaseste si in spatiile si amenajarile interioare, prin mobilier si instalatii personalizate.

Cladirea cuprinde o scoala, organizata pe 5 etaje, 3 etaje pentru spatii publice iar resul consacrate apartamentelor, un lucru cu totul special pentru zona Manhattanului, unde turnurile gazduiesc mai ales birouri.

Costul constructiei a fost de 680 milioane de dolari.

Cadrul structural al zgarie-noriului este realizat din beton armat iar din punct de vedere formal, se incadreaza in stilul arhitectural al deconstructivismului.

Prin folosirea pe o scara atat de mare de materiale inovatoare, publicatia New York Times a denumit constructia „un zgarie-nor al epocii digitale”.

 

Cladirea Fundatiei Louis Vuitton – Paris, Franta

In 2001, Bernard Arnault, presedintele LVMH (Moët Hennessy Louis Vuitton), l-a intalnit pe Frank Gehry si i-a povestit despre planurile sale privind o noua cladire pentru Fundatia Louis Vuitton pentru creatie, cladire pozitionata la marginea cartierului Bois de Boulogne. Proiectul a fost prezentat pentru prima data in 2006, costurile constructiei fiind estimate la aproximativ 100 de milioane de euro.

Frank Gehry a imaginat o arhitectura inspirata de sticla de la Grand Palais, precum si de structurile din sticla Palmarium, folosite pentru construirea cladirii Jardin d’Acclimatation in 1893. Santierul este proiectat dupa principiile fondatoare ale gradinilor amenajate in secolul al XIX-lea si conecteaza cladirea cu Jardin d’Acclimatation, la nord si Bois de Boulogne spre sud.

Construit pe marginea unei gradini cu apa creata special pentru proiect, cladirea cuprinde un ansamblu de blocuri albe, cunoscute sub denumirea de „aisberguri”, placate cu panouri din beton armat. ”Aisbergurile” sunt inconjurate de douasprezece felii imense de sticla, sustinute de grinzi de lemn. Acestea au forma panzelor unei corabii umflate de vant. Velele ofera constructiei Fundatiei Louis Vuitton transparenta si simtul miscarii, permitand, in acelasi timp, cladirii sa reflecte apa, padurea si gradina inconjuratoare.

Structura cu doua etaje are 11 galerii de dimensiuni diferite (in total 41.441 mp), un auditoriu voluminos de 350 de locuri la parter si terase pe mai multe nivele, pentru evenimente.

Peste 400 de persoane au lucrat la planurile de proiectare si constructie, pe un model digital 3D.

Cele 3.600 de panouri de sticla si 19.000 de panouri din beton care formeaza fatada au fost simulate si apoi turnate de roboti industriali.

Firma Studios Architecture a fost arhitectul local al proiectului, care a pus bazele tranzitiei de la proiectarea schematica a lui Gehry la construirea spatiului.

Consultantii pentru auditoriu au fost Nagata Acoustics iar pentru acustica s-a lucrat cu firma AVEL Acoustics si scenograful DUCKS Scéno.

Autor:
Catalina Cristea 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 156 – martie 2019, pag. 52

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2019/03/01/arhitectura-fara-limite-xxix/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa de email nu va fi publicata.