«

»

FPSC: O speranta pentru constructii

Share

Este inutil sa insistam asupra importantei pe care sectorul constructiilor o are pentru economia unei tari. Din pacate pentru Romania, in ultimii ani ponderea constructiilor in Produsul Intern Brut a tot scazut. Cauzele, mai multe: distrugerea sistematica a societatilor romanesti, lipsa acuta a fortei de munca din cauza exodului specialistilor si muncitorilor din acest sector, care au preferat sa-si caute de lucru pe alte meleaguri, reducerea investitiilor Statului in infrastructura din cauza birocratiei excesive si de neinteles etc. etc.

In ceasul al 12-lea poate, una dintre Asociatiile care „coaguleaza” o buna parte a societatilor din Sector, respectiv Federatia Patronatelor Societatilor din Constructii (FPSC) a reusit sa convinga Guvernul Romaniei ca „asa nu mai merge” si ca trebuie adoptate o serie de masuri, care sa revigoreze acest sector vital pentru economia Romaniei. S-a „nascut”, astfel, Acordul intre Guvernul Romaniei si Federatia Patronatelor Societatilor din Constructii, acord care cuprinde 19 masuri ce „ating” cele mai multe dintre problemele cu care se confrunta in prezent Sectorul Constructiilor.

In editia din februarie a revistei am publicat in intregime acest Acord, care a prezentat un interes deosebit deoarece reprezinta o speranta pentru societatile care isi desfasoara activitatea in acest sector.

Astazi revenim cu cateva precizari pe marginea Acordului, precizari pe care le ofera dna Adriana Iftime – director general al FPSC.

 

Redactia: Care sunt, dupa parerea dumneavoastra, masura sau masurile din Acord, cu impactul cel mai mare pentru imbunatatirea activitatii in Sectorul de Constructii?

Adriana Iftime: Consider ca cea mai importanta masura mentionata in Acord este declararea constructiilor ca sector prioritar, de importanta nationala pentru economia romaneasca pe urmatorii 10 ani, incepand cu 01 ianuarie 2019. Aceasta prevedere permite elaborarea unei strategii pe cel putin 10 ani pentru sectorul nostru, sector care, din pacate, in ultimii 30 de ani nu a prezentat interes pentru niciunul dintre Guvernele care au condus Romania in aceasta perioada. Ordonanta 114/2018 reprezinta pentru noi, constructorii, primul pas in elaborarea acestei strategii.

 

Red.: Una dintre masurile scoase cel mai mult in evidenta este stabilirea la 3.000 RON a salariului minim brut in sectorul de constructii, insotita de facilitatile fiscale acordate. Cat de importanta va fi aceasta masura pentru rezolvarea lipsei de forta de munca din sector, una dintre cele mai grave probleme cu care se confrunta societatile din constructii?

A.I.: Este cunoscut ca cea mai mare problema pe care o au constructorii in acest moment este criza de forta de munca. De aceea, urmatoarea masura ca importanta din Acord ar fi gasirea unor solutii pentru oprirea exodului de forta de munca din Romania, concomitent cu masuri pentru reducerea evaziunii fiscale pe munca sau cu alte cuvinte, reducerea muncii „la gri”. Consideram ca, prin cresterea salariului minim in constructii, in paralel cu reducerea fiscalitatii pe munca, cei ce doresc sa plece pentru a munci in strainatate isi vor cantari mai mult decizia si chiar daca venitul nu este inca la fel de mare ca in vest, faptul ca sunt acasa, langa familie, ar putea sa constituie un imbold sa ramana aici. Din informatiile noastre cca 700 de mii de constructori romani lucreaza acum in strainatate, contribuind la PIB-ul altor tari. Daca doar cca 10% dintre acestia isi vor pune problema sa se intoarca acasa la familii iar cei ce nu sunt decisi sa plece vor aprecia ca este mai bine sa ramana in tara, atunci piata de constructii din Romania va avea de castigat.

 

Red.: Referindu-ne la modalitatile de rezolvare a lipsei fortei de munca, cat de important este importul de muncitori din alte tari? Deja unele societati lucreaza cu muncitori importati, in principal din Asia. Cum se desfasoara importul de muncitori si cum s-au adaptat si s-au incadrat acestia in activitatea de la noi?

A.I.: Sigur ca importul de forta de munca asiatica este o solutie dar nu rezolva problema. Nu este o solutie decat pentru firmele mari. Costurile cu forta de munca straina sunt mai mari, apar probleme suplimentare de cazare, costuri cu transportul, costuri cu bucatarul, pentru ca nu accepta mancarea europeana; apar, de asemenea, probleme legate de diferenta de cultura, religie, familie, comunicare etc. De aceea importul fortei de munca nu e o problema simpla; mai avantajos ar fi sa putem readuce in tara o parte dintre constructorii romani care lucreaza acum in strainatate.

 

Red.: De ce ati considerat necesar sa introduceti conditia ca, in constructii, sa nu se lucreze cu zilieri?

A.I.: In domeniul constructiilor, pentru ca, de regula, contractele se deruleaza pe termene lungi – luni, ani – munca cu zilieri nu este o practica ce ar trebui incurajata. Avem nevoie de muncitori stabili, pe perioade mai lungi. A fost mentionata, de asemenea, in Acord pentru a nu se constitui ca o sursa de evaziune.

 

Red.: Cunoasteti bine conditiile in care lucreaza conationalii nostri pe santierele din strainatate. Care sunt avantajele de care beneficiaza ei acolo, in comparatie cu cele din tara, avantaje care sa ii determine sa nu se intoarca pentru a lucra aici?

A.I.: Doar putini muncitori romani se simt la fel de bine ca muncitorii autohtoni, in tarile respective si ma refer, in mod special, la cei care si-au facut acolo prieteni, familii etc. Avantajele pe care multi romani sper sa le descopere prin punerea in aplicare a Acordului sunt evident din cresterea salariilor, care se vor apropia de cele din vest, dar mai ales de faptul ca vor ramane acasa, langa familii, langa parinti si langa copiii care au nevoie de prezenta lor.

 

Red.: De ani de zile va luptati pentru a convinge ca certificarea firmelor trebuie facuta de un organism neutru, alcatuit din membri ai organizatiilor patronale, organizatiile profesionale, institutii de invatamant si specialisti din domeniu. Iata ca ati reusit sa obtineti acest lucru, termenul de aplicare fiind 30 iunie 2019. Cat de importanta va fi aceasta certificare a societatilor din constructii si cum se va desfasura, practic, aceasta actiune?

A.I.: Certificarea profesionala a firmelor este o problema ceruta de constructori de cca 20 ani. Si asta pentru ca, dupa 1990, piata constructiilor s-a privatizat imediat, a fost foarte atractiva si pentru neconstructori, care au parazitat domeniul crezand ca este suficient sa castigi astfel bani. In realitate, acest domeniu este unul care impune profesionalism si multa responsabilitate. Constructorii vor da mai curand sau mai tarziu un examen de profesionalism cu domnul profesor „cutremur”, care nu intreaba cati bani ai castigat, ci daca ai construit conform normativelor tehnice. Pentru noi, certificarea profesionala a firmelor de constructii reprezinta masura care va pune ordine in piata constructiilor. Certificarea nu inseamna excluderea din piata a firmelor mici sau nou infiintate, cum se incearca a se interpreta de catre persoane ce nu doresc acest lucru, ci doar obtinerea unui document care sa arate transparent competenta fiecaruia si unde se afla in piata aceasta.

 

Red.: Una dintre problemele delicate cu care se confrunta societatile din constructii este desfasurarea licitatiilor, cu contestatii dupa contestatii care dureaza mai mult decat lucrarile propriu-zise. Considerati ca veti reusi sa imbunatatiti legislatia in asa fel incat, pe viitor, sa se evite toate problemele cu care se confrunta in prezent societatile care participa la licitatii?

A.I.: Legislatia pentru achizitii publice a fost si este capitolul cel mai dinamic in sensul modificarilor si adaptarii la piata. S-au produs multe blocaje, amanari, contestatii, procese etc., unele depasind si 3 ani. Am trimis propuneri de imbunatatire a legislatiei achizitiilor publice si trimitem in continuare. Unele probleme s-au ameliorat dar inca mai trebuie sa imbunatatim legislatia. In aceasta perioada lucram cu ANAP pentru a stabili o modalitate cat mai corecta pentru actualizarea pretului contractelor de achizitie publica.

 

Red.: Cat de importanta este masura de introducere a obligativitatii de acordare a avansului de 30% pentru lucrarile pe fonduri europene sau a contractelor cu valori de peste un milion de euro?

A.I.: Problema avansului de 30% pentru lucrarile finantate din fonduri publice, indiferent de sursa si restituirea acestuia, prin reduceri procentuale la fiecare factura, pana la finalizarea proiectului, abordata de FPSC in Acord, aduce intr-o logica nevoia de avans. Sunt contracte in care sunt prevazute utilaje tehnologice, confectii, lucrari speciale care trebuiesc comandate in afara firmei si care necesita avans la comanda. Sarcina aceasta poate sa afecteze constructorul fie ca nu primeste avans, fie ca primeste avans dar trebuie restituit dupa prima luna de lucru. De aceea, am cerut ca restituirea acestui avans sa se faca proportional, in fiecare luna, pe o perioada mai lunga, pentru a nu afecta bugetul contractului si nici pe cel al constructorului. Lucrurile trebuiesc privite totdeauna si prin prisma beneficiarului dar si prin prisma constructorului, altfel nu mai functioneaza echilibrul contractului.

 

Red.: De ce ati prevazut obligativitatea ca toti agentii economici din Sectorul Constructiilor sa fie membri ai unei organizatii patronale? Ce dezavantaje vor avea societatile care nu vor avea aceasta calitate?

A.I.: Ne-am dori foarte mult ca fiecare societate de constructii sa fie membra a unei organizatii patronale. Dupa o lunga perioada cand „exista cineva care avea totdeauna grija”, din 1990 lucrurile s-au schimbat dar mentalitatea a ramas in urma, iar acel cineva a disparut. Mai mult decat atat, cand o firma a avut probleme de orice fel, a incercat sa si le rezolve singura. Vorbim despre probleme generale, de breasla. In felul acesta sursa problemei se perpetueaza si nu va avea niciodata rezolvare. Credem ca problemele breslei nu pot fi rezolvate decat de breasla, de mediul asociativ, ai caror reprezentanti inteleg bine fenomenul si se incarca cu responsabilitatea de a-i face si pe decidenti sa inteleaga unde si cum  trebuie intervenit in perfectionarea cadrului legislativ.

 

Red.: Ce aduce nou Legea Casei Sociale a Constructorilor reactualizata?

A.I.: Legea Casei Sociale a Constructorilor reactualizata nu aduce multe modificari, dar unele sunt deosebit de importante. As mentiona adaptarea cotelor de participare la constituirea bugetului casei, prevazute a scadea atat pentru beneficiarul investitiei, cat si pentru societatea de constructii membra, concomitent cu cresterea cotei din salariu ce revine angajatului ca protectie sociala. Pentru a veni in sprijinul celor care doresc sa invete bine o meserie, noua forma a legii prevede extinderea protectiei sociale si in zona de pregatire profesionala. Practic, pe perioada declarata „timp friguros” in constructii, adica noiembrie – martie, muncitorii pot participa la cursuri de pregatire profesionala sustinute de Casa Sociala. Se stie ca pregatirea profesionala in timpul anului nu a avut succes in constructii. Angajatorii nu se pot lipsi de muncitori pentru a merge la cursuri iar muncitorii, dupa 8 sau 10 ore de munca in santier, nu mai pot sa se concentreze si la un curs de predare a unei meserii. Ori, plasarea acestor ore in perioada de timp friguros poate aduce beneficii din doua directii: muncitorii nu pot munci dar isi primesc salariul, inclusiv le sunt platite taxele pe salarii, si fac pregatire profesionala iar angajatorul va avea o forta de munca fidelizata si mai bine pregatita profesional.

 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 157 – aprilie 2019, pag. 8

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2019/04/01/fpsc-o-speranta-pentru-constructii/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.