Odata cu caderea comunismului la noi, in 1990, Romania a intrat in „Clubul liberei circulatii”.
Compatriotii nostri au inceput sa plece ca sa munceasca, pentru salarii mai mari si alte avantaje, in tarile mai dezvoltate. In tarile care nu avusesera ghinionul sa fie plasate – atunci, la Yalta – in zona totalitarismului, de catre „mai marii lumii”. Ca de aia sunt ei mai marii lumii, ca sa hotarasca soarta popoarelor! Atunci, ca si acum!
La noi, in schimb, au inceput sa soseasca investitorii straini, atrasi de „mana de lucru ieftina” dar mai ales de piata de desfacere oferita de un popor de peste 20 de milioane. O piata de desfacere generoasa, dovada cum „le merge” sutelor de supermarket-uri straine care ne-au impanzit tara. Pentru ca, o stie orice antreprenor: cel mai greu nu e sa fabrici un produs, ci sa-l vinzi.
Ce ne-au adus noua investitorii straini?
Daca ne referim la industrie sau comert: capital, tehnologie bine pusa la punct, organizare, management, disciplina, locuri de munca mai bine sau mai prost platite…
Ce ne-au adus, insa, firmele straine in constructii? O ramura care, in Romania, trebuie sa precizam, in primii ani dupa 1990 era deja, in totalitate, privatizata. Si, mai ales, o ramura ce beneficia de o experienta vasta si demna de invidiat, daca ne gandim la ceea ce au proiectat si construit, cu propriile forte, specialistii si muncitorii romani timp de zeci si zeci de ani.
Si atunci, cu ce ne-am ales in constructii de la firmele straine, venite, in general, doar cu cativa specialisti pentru a construi la noi, tot cu muncitori romani, pe care sa-i plateasca, cum, cand si cu cat hotarau dansii. Muncitori pe care, acum, nici nu-i mai prea gasesc.
Si asa s-a ajuns ca autostrazile, de pilda, sa se construiasca intr-un ritm de 2-3 km pe an. Intr-un domeniu, deci, in care, cu o singura exceptie, toti antreprenorii generali sunt straini. Sigur, nu ei sunt principalii vinovati. Ei, ca orice om de afaceri, si-au urmarit doar propriile interese.
Principalii vinovati suntem noi, romanii. In primul rand am conceput legi proaste si le-am si aplicat prost.
Despre vreun ajutor din partea Statului pentru constructorii romani, nici nu poate fi vorba. Mai mult, pe romani i-am si „haituit” sistematic pentru ca la a „ne manca” intre noi suntem specialisti. Nu suntem noi autorii bancului cu „capra vecinului”?
Iar aceasta situatie a fost facilitata si de faptul ca o asemenea ramura puternica nu a fost unita, pentru ca numai unita si-ar fi putut apara, cu succes, interesele.
Adaugati si un tratament inegal si inechitabil de care au „beneficiat” constructorii romani, in comparatie cu cei straini, din partea Bancilor. Iar cauzele ar putea continua!
Se pare ca, putin, am inceput sa ne trezim in ultima perioada. Sa speram ca nu e prea tarziu!
Acordul semnat intre Guvernul Romaniei si Federatia Patronatelor Societatilor din Constructii cuprinde o serie de masuri care, transpuse in practica, poate constitui premisele unui nou inceput pentru aceasta ramura extraordinar de importanta pentru orice economie.
Un dram de optimism, deci, ne permite o asemenea situatie. Un dram, doar atat!
Autor:
Ionel Cristea
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 158 – mai 2019, pag. 3
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns