Trofeul calitatii ARACO: Modernizarea si reabilitarea sediului Primariei Municipiului Bucuresti

Antreprenor general: ROTARY CONSTRUCTII SRL
Proiectant general: DESIGN UNIT SRL 

Cladirea, conceputa de Petre Antonescu, prezinta o semnificatie deosebita la scara urbana si a detaliului de arhitectura. Proiectul depus in anul 1906 pentru obtinerea autorizatiei de constructie nu a fost respectat intocmai. Documente de epoca ulterioare pun in evidenta faptul ca, pe parcursul lucrarilor, au fost operate o serie de modificari, unele reusite, altele mai putin.

In urma bombardamentelor din anul 1944 edificiul a suferit, pierzand extremitatea sudica a aripii de est. In consecinta, in 1949, proprietarul a decis reconstruirea identica a partii respective. Nu a fost, insa, materializat proiectul elaborat in acelasi an, sub conducerea lui Petre Antonescu insusi, proiect menit sa repare acoperisul si stresinile si sa refaca, pe tot edificiul, tencuielile distruse de aceleasi bombardamente. Un posibil motiv pentru care aceste ultime interventii nu au fost transpuse in practica a fost necesitatea de a creste suprafata utila – cea mai buna dovada in acest sens fiind actualul etaj 3, care, inevitabil, a modificat nu doar proportiile siluetei si ale volumetriei, ci si arhitectura anvelopantei exterioare. Sigur, inexistent in 1949 (documentele stabilind explicit faptul ca, pe atunci, cladirea dispunea de numai doua etaje) si construit in 1952 (dovada proiectul de amenajare a unei mansarde in spatiul sarpantei datat in anul respectiv), acest etaj 3 a fost asumat de catre Petre Antonescu – in ciuda faptului ca ancadramentele aferente, mult mai masive decat elementele de lexic arhitectural si decorativ de la nivelurile inferioare, ingreuneaza, in mod nefiresc, compozitia elevatiilor in partea superioara. Apoi, peste fatadele orientate spre curte, au fost adaugate lucarnele continue, din lemn, necesare mansardei proiectate in anul 1952, ceea ce nu a fost de natura sa rezolve decat problemele legate de lipsa spatiului.

Fata in fata cu aceste hotarari trecute si studiul de evaluare culturala elaborat pentru proiectul de interventie asupra partii supraterane a imobilului, a trebuit sa fundamenteze deciziile prezentului. Proiectul de arhitectura dedicat imobilului a fost elaborat, atat in privinta conservarii si restaurarii, cat si a interventiilor de refunctionalizare, respectandu-se cu strictete reglementarile formulate prin studiul istoric. Zonele cu valoare culturala, identificate prin acesta, au fost marcate explicit in proiect, fiind specificate modalitatile de interventie permise si interdictia de afectare prin interventii de consolidare. Toate componentele artistice existente in aceste spatii (stucaturi, vitralii, confectii metalice, pietrarie, pardoseli si tamplarii interioare ce au fost identificate ca tamplarii istorice cu valoare de patrimoniu si au facut obiectul proiectelor speciale de restaurare de componente artistice.

In afara zonelor cu valoare culturala, s-a incercat revenirea la compartimentarea initiala, prin identificarea si indepartarea peretilor si a altor elemente parazitare, executate in ultimii 50 de ani de functionare a cladirii. Spatii ale sarpantei fara utilizare initiala (poduri simplu circulabile) au fost introduse in circuitul functional. Un caracter spatial si arhitectural deosebit s-a obtinut prin deschiderea podului situat deasupra holului central al edificiului, spatiu care, ca urmare, beneficiaza de extradosul cupolei vitrate, ce a fost pusa astfel in valoare printr-o noua perspectiva, inedita, asupra obiectului arhitectural. In intreaga cladire s-a mentinut sarpanta existenta, desi este postbelica. Asupra ei s-a intervenit local, cu solutii de consolidare sau inlocuire a elementelor deteriorate, celelalte fiind curatate prin sablare, tratate pentru protectie insecto-fungicida si rezistenta la foc, fara sa fie afectat gradul de finisare a pieselor din lemn sau a celor metalice. Iluminarea naturala a mansardei s-a pastrat in formula anterioara, prin mentinerea lucarnelor longitudinale deschise in acoperis spre curtea interioara. Rezolvarea nou-adoptata este, insa, fundamental diferita, atat ca plastica arhitecturala, cat si ca functionalitate. Solutia proiectata prevede inlaturarea totala a lucarnei existente, evaluata cultural ca prezenta nociva, si introducerea unui registru de ferestre de tip continuu, cu o imagine interioara si exterioara unitara si radical contemporana, care asigura o iluminare net superioara fata de situatia anterioara, cu ferestre din lemn segmentate de plinuri interstitionate. Desi geometria lucarnelor este pastrata in forma prima, materialele din care sunt executate cele noi, atat la interior, cat si la exterior, sunt radical diferite. Invelitoarea, prevazuta din tabla striata de tip Rheinzink, a fost aleasa pentru a sublinia, impreuna cu registrul vertical vitrat, interventia moderna in contrast cu invelitoarea postbelica. Nu in ultimul rand, trebuie mentionata solutia adoptata pentru suplimentarea iluminarii naturale, prin introducerea in planul acoperisului, in zonele de asezare initiala a tiglei din sticla, a unor luminatoare cu calitati termo-tehnice moderne. Finisajele alese pentru refacerea pardoselilor comune din spatiile de circulatii sunt pietre naturale (granituri), in alcatuiri compozitionale ce innobileaza arhitectura interioara. Cromatica este alb-negru-gri, cu texturi si rugozitati de prelucrare diferite, astfel incat sa reprezinte indicatiile de contemporaneitate ale interventiei. Pardoselile spatiilor de birouri au fost finisate cu parchet masiv de stejar, in incaperile cu grad maxim de reprezentare fiind montate parchete decorative. Finisajele parietale ale tuturor zonelor de circulatii orizontale ce nu fac parte din zonele cu valoare culturala s-au placat cu lambriuri accentuat volumetrice, ritmate prin tablii incadrate de profilaturi-rama, nuturi si scafe luminoase. Plastica arhitecturala a lambriurilor a fost diferentiata pe etaje, in consonanta cu etapele istorice de constructie ale cladirii, parterul, etajul 1 si 2 reprezentand etapa prima, fiind tratate distinct fata de etajul 3, executat abia dupa Al Doilea Razboi Mondial. Prin modalitatea de realizare a tamplariilor aferente usilor dinspre coridoare, cu intercalarea unor suprafete vitrate, tamplarii integrate cu lambriurile perimetrale, s-a adus un benefic spor de lumina naturala in circulatiile altfel obturate. Prin amenajarea si reconfigurarea geometrica a salii de consiliu de la etajul 3 al corpului central s-a creat un nou spatiu de reprezentare cu destinatie functionala flexibila, atat pentru sedinte ale aparatului administrativ, cat si ca sala de conferinte si spectacole. Urmare a cerintei autoritatii contractante, a fost proiectata extinderea cladirii la nivelul infrastructurii, cu un parcaj subteran pe 3 niveluri, ce va adaposti 100 de locuri de parcare pentru personal. Parcajul a fost dispus in zona curtii interioare a imobilului, perimetrul acestei interventii inscriindu-se in cel determinat de limita de proprietate sudica si aliniamentele fatadelor interioare ale imobilului. Toate interventiile de arhitectura asupra fatadelor imobilului prevazute in proiect au avut in vedere exclusiv lucrari de restaurare efectuate conform specificatiilor proiectului de componente artistice aferent. In consonanta cu acesta s-au efectuat operatiunile de curatare si impermeabilizare a elementelor decorative din piatra naturala si caramida aparenta, precum si curatarea, repararea si refinisarea tencuielilor si profilaturilor din similipiatra.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 158 – mai 2019, pag. 44