In cadrul vesnicelor discutii despre infrastructura rutiera – slaba calitativ si prost dimensionata, vinovatii sunt adesea „drumarii” care – remarcam, dezaprobator, „nu respecta termenele de executie”. Uneori, vinovat este si „Statul”, care „nu face investitii”. Si, cu aceasta, am transat problema. Doar ca problema drumurilor – proaste sau absente – este ceva mai complexa si trebuie analizata in dinamica ei, iar, de curand, Federatia Patronatelor Societatilor din Constructii, prin vocea dnei Irina Forgo, a adus in discutie o noua complicatie aparuta pe traseul de la proiect la drumul modern la care visam cu totii.
„Cand vorbim despre drumuri, dupa ce ne plangem de starea sau absenta lor, incercam sa gasim vinovati, pe care ii identificam, de cele mai multe ori, in „curtea vecina”. Prea putin vorbim insa de legislatie, despre lacunele legislative sau interpretarile acesteia, intotdeauna in dezavantajul antreprenorului. Prea putin vorbim de lipsa de predictibilitate, de incapacitatea autoritatilor de a intelege sau a rezolva problemele din piata constructiilor. Una dintre problemele prea putin cunoscute in mass-media, care explica in parte lipsa de drumuri si blocajele existente in executia acestora, este cresterea exagerata a pretului de achizitie a bitumului si imposibilitatea de a actualiza corespunzator valoarea contractului. Este o tragedie despre care nimeni nu vorbeste, iar autoritatile pun o presiune injusta si imposibil de suportat pe firmele de drumuri, de a suporta cresteri de pret la bitum de pana la dublul valorii de ofertare. Legiuitorul refuza sa acorde baza legala pentru actualizare (desi a facut-o, timp de 4 luni) ducand firmele in pragul falimentului. Societati care au obtinut prin acte aditionale aceasta posibilitate, si eventual au primit banii, sunt nevoite sa ii returneze, aceasta in conditiile in care banii primiti acopera numai partial pierderile drumarilor.
In decembrie, Instructiunea ANAP 2/2018 recunostea – just, de altfel – ca situatie imprevizibila cresterea exagerata a pretului de achizitie la materiale de constructii si permitea, in anumite conditii, actualizarea contractelor de executie. In aprilie, cu o simpla rasucire pe calcai, parca pentru a demonstra ca daca ceva functioneaza trebuie sa fie stricat, Instructiunea 1/2019 anuleaza aceasta posibilitate. Daca in decembrie se reusea indreptarea unei situatii abuzive si gasirea unei solutii pentru a acoperi cresterile exagerate ale pretului la materiale care depasesc cu mult orice estimare in faza de ofertare, in aprilie ANAP se razgandeste. Ce implicatii are aceasta miscare? Nu conteaza. Au fost respectate regulile de predictibilitate si transparenta decizionala? Nu, dar nici asta nu conteaza.
Cei mai afectati de aceasta situatie sunt drumarii, din cauza imposibilitatii de a suporta dublarea pretului de achizitie a bitumului, si odata cu ei, bineinteles, drumurile noastre, ale tuturor, aproape toate lucrarile pe drumuri, intretineri, reparatii poduri sau segmente de autostrazi fiind blocate la acest moment.
Pretul la bitum, un produs rezidual obtinut din prelucrarea petrolului, care, in functie de tipul de lucrare poate sa detina o pondere de pana la 60% in asfalt, a ajuns sa se dubleze in numai 2 ani de zile, cu o crestere accelerata incepand din primavara lui 2018. Dependenti de surse din afara tarii si de preturile de achizitie impuse de acestea, in conditiile in care numai 20% din necesarul de bitum este produs in Romania, drumarii nu mai au resurse sa acopere pierderile, dar – cel mai rau – incepand cu aprilie 2019, nici sansa de a-si acoperi, macar partial, sumele facturate pentru achizitia bitumului. Autoritatile contractante ridica din umeri si arata catre Agentia Nationala pentru Achizitii Publice, care simplifica totul la riscul constructorului: ai semnat un contract, iti asumi toate riscurile!!!
Evident ca lucrurile nu pot sa stea asa, fiindca orice risc are o limita, situatiile imprevizibile sunt recunoscute chiar de legislatia achizitiilor publice, iar echilibrul contractual ar trebui sa fie mentinut in orice conditii. Drumarii nu mai pot finaliza lucrarile la pretul din 2016, 2017, 2018 si risca nu numai sa isi piarda garantia de buna executie, dar si sa primeasca documente constatatoare negative, care nu le-ar mai permite sa participe la licitatii publice desi nu exista nicio problema cu calitatea executiei, doar cu majorarea valorii lucrarii la un nivel care nu mai poate fi acoperit de constructor.
Un lant de erori, care incepe cu contracte de lucrari la pret fix, intarzieri majore – de cele mai multe ori independente de executant – si, peste toate, o Instructiune care blocheaza toate lucrarile de drumuri aflate in derulare.
Ce urmeaza? Falimentul firmelor romanesti de drumuri? Reluarea licitatiilor actualizate la noile valori de pe piata? Alti ani de asteptare pentru atribuirea contractelor? Alte amanari? Caci, nu-i asa, incepem sa ne obisnuim cu neputinta, cu monologul, cu lipsa de speranta, cu legislatia stramba. Drumurile noastre, poate, le vom intalni vreodata….” (Irina Forgo, Director FPSC)
Ce spun, in aceasta situatie, „drumarii”, cu date exacte si exemple concrete, ce eforturi au fost siliti sa faca pentru a putea continua lucrul in cadrul contractelor aflate deja in derulare si cat timp considera ca mai pot face aceste eforturi, vom vedea in numarul viitor al revistei.
(Va urma)
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 162 – septembrie 2019, pag. 52
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns