Trista despartire… TIC-TAC…
TIC-TAC… Parca asa suna metronomul in lumea asta…
Cel mai trist este insa cand… TAC pune punct oricarui moment al vietii pe pamantul pe care locuim de milenii. Si daca in general ne pare rau ca a sosit, atunci cand este vorba de cineva apropiat, durerea este nemarginita. Ultimul… TAC inseamna si… gata, adica adio…
Asemenea sentimente si stari de suflet le traversam si noi toti cei apropiati celui care, trecand in nefiinta, se numeste Ionel Cristea.
El a fost de-a lungul vietii, asa cum se spune, un adevarat om de omenie prin tot ceea ce a facut si lasat in urma sa. Desi inginer energetician, el si-a dorit cu ardoare sa imbratiseze profesia de ziarist. Si soarta l-a ajutat sa-si vada visul cu ochii. Initial a vrut sa fie crainic sportiv pentru ca si vocatia lui pentru sport i-a fost prezenta pana in ultimele clipe ale existentei sale printre noi. Viata, asa cum este ea, a vrut insa sa-l indrepte spre alta directie.
Si astfel a devenit realizator de emisiuni economice la TVR, ajungand pana pe treapta de director de departament in cadrul aceleiasi institutii.
Nelinistit ca intotdeauna, dupa iesirea la pensie, si-a continuat activitatea jurnalistica infiintand publicatia tehnica de specialitate Revista Constructiilor pe care a coordonat-o pana in ultima clipa a vietii sale.
Incerc si eu din plin cele mai dureroase sentimente pentru ca alaturi de colegi, prieteni si colaboratori vom vorbi de acum despre el la timpul trecut. Ca si el, alti fosti pamanteni „populeaza” ceea ce numim generic „lumea de dincolo”…
Suntem alaturi de familia sa indoliata peste margini in aceste momente si-l vom pastra… „viu” in amintirea noastra pentru ca merita din plin aceasta recunostinta.
Adio… Ionel Cristea!
(Si nu fi trist pentru ca, asemenea tuturor fiintelor vii, omul se naste pentru ca apoi sa moara…)
Ciprian Enache
… si totusi
Putine sunt lucrurile noi pe care le putem spune acum, la despartirea de cel care ne-a fost mentor.
Multe generatii de constructori l-au cunoscut chiar mai bine decat noi, din perioada emisiunilor economice de la TVR. Pe altii i-a format, ca si pe noi, cat a lucrat in presa specializata.
An dupa an – ani mai buni sau mai grei – a continuat sa creada in nevoia unei Agora a constructorilor in Romania. Le-a oferit „microfonul” proiectantilor, furnizorilor de materiale, constructorilor si beneficiarilor, autoritatilor publice si asociatiilor profesionale, studentilor si formatorilor din mediul academic. S-a luptat, cu tenacitate si altruism, sa duca inainte o revista deschisa tuturor. O revista care sa promoveze toate punctele de vedere din domeniu, care sa imbine ofertele comerciale cu calcule tehnice elaborate, iar cele mai noi tehnologii si cele mai spectaculoase realizari din constructii sa le aduca la un loc cu un trecut la fel de valoros, pe care, adesea, l-am descoperit, cu totii, cu fericita uimire.
„Personalitati in constructii” vorbeste, de ani de zile, despre radacini. La fel, articolele dedicate „Monumentelor uitate”. Recuperarea unei memorii care sa dea fundament constructiilor prezente si viitoare…
„O mare pierdere pentru lumea constructorilor”, a rezumat acest trist septembrie un prieten drag, dl ing. Petre Badea.
Vocea „omului cu microfonul” a tacut. Dar lasa in urma sa alte voci, o echipa pe care a crescut-o sa-i continue crezul si sa duca mai departe mesajul. O echipa care spera sa fie la inaltimea mentorilor sai – Ionel Cristea si Ciprian Enache, ducand mai departe munca acestora aflata in slujba constructorilor din tara noastra.
Domeniul constructiilor din Romania are nevoie de un loc de intalnire.
Ne intalnim, deci, in paginile urmatoarelor numere ale revistei!
Multumim, Domnule Cristea!
Redactia
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 163 – octombrie 2019, pag. 3
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns