«

»

Constructii speciale pentru centrele de management al situatiilor de criza

Share

In ultimele decenii, problema managerierii situatiilor de criza a devenit din ce in ce mai apasatoare, in special in ceea ce priveste partea civila a acestui domeniu.

Ne confruntam acum cu ample si grave probleme mondiale, cum ar fi incalzirea globala sau crizele economice, dar si cu probleme mai mult sau mai putin locale, precum migrarea masiva a refugiatilor, atacurile teroriste sau calamitatile naturale.

Toate aceste aspecte sunt, sau ar trebui sa fie, atent monitorizate de diverse organizatii la nivel  international, regional sau local. Acest lucru se realizeaza prin Centrele de management al situatiilor de criza.

 

Daca centrele militare de management al situatiilor de criza au o rata de succes mai mare decat cele civile, ele fiind mai organizate si concentrate pe teluri directe fata de care actioneaza cu strategii predefinite, chiar si in urma unei crize neasteptate, centrele civile de management al situatiilor de criza sunt de cele mai multe ori incropite la nevoie, ceea ce, evident, nu permite o pregatire suficenta pentru a reactiona eficient.

Aici intervine atat lipsa de personal calificat, lipsa de comunicare intre diversele departamente sau organizatii care colaboreaza in cazul unui asemenea centru, cat si lipsa unui spatiu adecvat si anume construit pentru a servi drept sediu unui centru de management al situatiilor de criza.

Situatia este cu atat mai delicata atunci cand ne referim la centrele guvernamentale de management al situatiilor de criza.

Acestea sunt tot centre civile, ele neavand o parte militara integrata in organizarea lor, dar sunt centre care apartin si sunt bugetate fie de catre stat, fie de catre primarii. In acest caz este necesara o colaborare stransa cu alte institutii de stat cum ar fi Serviciul de pompieri, Serviciul de ambulanta, Politia etc.

Pentru astazi ma voi referi mai pe larg la Centrul de management al situatiilor de criza din orasul Bruxelles, un oras  special, cu nevoi speciale de securitate.

Se stie ca Bruxelles este un oras relativ mic dar care a fost intotdeauna controversat. Aflat la congruenta celor doua mari regiuni ce alcatuiesc Belgia – flamanda si valona – orasul a avut permanent rolul de a mentine un echilibru pasnic intre cele doua, care nu de putine ori s-au rasculat una impotriva celeilalte, amenintand integritatea tarii.

Bruxelles este nu doar capitala ci si orasul unde locuieste familia regala a Belgiei, iar dupa al doilea Razboi Mondial acesta a gazduit treptat sediile unora dintre cele mai importante organizatii internationale. Astfel, ajutat si de amplasarea relativ centrala in cadrul continentului, orasul a devenit, neoficial, capitala Europei. Acest statut aduce, bineinteles, multe avantaje dar cel putin la fel de multe amenintari.

Bruxelles este un oras suprasolicitat din punct de vedere politic, unic in lume, adunand pe teritoriul sau mai multi diplomati decat Washington DC. Fiind considerat capitala europeana, nucleul unora dintre cele mai importante organizatii de pe glob (NATO, Parlamentul European, Comisiile Europene etc.), Bruxelles este o tinta evidenta pentru terorism.

De foarte multe ori Bruxelles este la nivelul 4 (din 5) de alerta terorista si a fost chiar tinta unor atacuri teroriste soldate cu pana la 130 de morti si 350 de raniti. In plus, este un oras international, un oras relativ mic care concentreaza una dintre cele mai eterogene populatii din lume.

In acest context a fost necesara crearea unui Centru local de management al situatiilor de criza care sa fie implicat activ nu doar in monitorizarea ci si in educarea populatiei cu scopul prevenirii eventualelor crize.

Acest centru exista si functioneaza in momentul de fata, dar fara un sediu de sine statator, ceea ce ingreuneaza reactia rapida si eficienta la multiplele crize cu care se confrunta orasul.

De aici concluzia ca se simte nevoia elaborarii unor standarde multidisciplinare, cu un set de criterii bine stabilite pentru acest nou tip de constructie, realizate de catre arhitecti, urbanisti, constructori, experti in comunicare si alti specialisti, astfel incat, in orasele mari sau in zone intens populate, sa fie construite cladiri speciale pentru Centrele de Management al Situtiilor de Criza, cu un set de criterii bine stabilite pentru acest tip de constructii.

In prezent, in contextul in care, pe fondul crizelor economice si al tensiunilor externe, Europa este sub presiune si din ce in ce mai amenintata, se fac demersuri, mai ales la nivel national, pentru dezvoltarea unor centre locale de management al situatiilor de criza care sa se ocupe de toate aspectele care pot pune in pericol locuitorii tarii.

 

Evolutia atitudinii fata de conceptul de management al situatiilor de criza

O prima tentativa pentru crearea unei organiztii care sa protejeze civilii a venit dupa Primul Razboi Mondial cand, prin semnarea Tratatului de la Versailles in 1919, s-au pus bazele infiintarii Ligii Natiunilor. Acesta organizatie interguvernamentala a fost prima care avea ca scop declarat mentinerea pacii mondiale.

In Europa, a redevenit evidenta necesitatea gestionarii situatiilor de criza aparute odata cu sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial si al Holocaustului. Asa se explica aparitia, in octombrie 1945, a Organizatiei Natiunilor Unite  fondata pe baza Ligii Natiunilor, organizatie care avea sa se ocupe cu gestiunea tuturor situatiilor de criza internationala si ale carei eforturi au fost recunoscute prin obtinerea premiului Nobel pentru pace in 2001.

La infiintarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), precursoarea Uniunii Europene, statele nu au putut sa convina ce oras ar trebui sa gazduiasca institutiile noii comunitati.

In decembrie 2010 s-a decis infiintarea propriului centru de management al situatiilor de criza, EEAS (European External Action Service). Daca am face o paralela, considerand Uniunea Europeana o natiune de sine statatoare, atunci acest centru este o combinatie intre Ministerul Apararii si Ministerul Afacerilor Externe.

Motivul infiintarii EEAS este acela ca toate teritoriile din jurul UE sunt, intr-o masura mai mare sau mai mica, zone de criza. Orice situatie de criza nu poate fi rezolvata de un singur factor, fiind necesara o abordare multidisciplinara.

In ceea ce priveste sediul EEAS in Bruxelles, el se afla in asa-numita Triangle Building, in cartierul european. Inainte de construirea acestei cladiri, acest sit era o insula urbana.

 

Existenta unui intreg carier confera siguranta tuturor institutiilor intrucat pentru orice eveniment de mare amploare intregul cartier este blocat traficului civil iar in cazul unei crize neprevazute, exista planuri de evacuare comune pentru toate cladirile, ele comunicand prin tuneluri subterane.

Realizarea unor sedii pentru managementul situatiilor de criza, dupa niste criterii clare, definite de un scop bine determinat, ar creste exponential eficienta unor astfel de centre.

Insa, dintre centrele civile de management al situatiilor de criza, sunt relevante cele publice, acele centre care apartin fie organiztiilor internationale ce actioneaza pe plan global, fie centrele guvernamentale ce actioneaza pe plan local.

In timp ce primele au sedii individuale de mari dimensiuni si functioneaza deja destul de coerent, cele guvernamentale nu au sedii proprii si functioneaza ca departamente in cadrul diverselor servicii publice cu care colaboreaza. Acest aspect ingreuneaza activitatea, iar centrele acestea devin ineficiente si sunt de multe ori ignorate in fapt. Este foarte dificila, spre imposibila, conducerea unor exercitii sau instruirea in mod eficient a personalului cand colaborarea este ingreunata de  birocratie.

 

Cele mai reprezentative sedii, din punct de vedere arhitectural, ale unor institutii internationale de management al situatiilor de criza in spatiul european se afla in Bruxelles. Iata doua dintre acestea. 

Noul sediu NATO, Bruxelles

Dupa mai mult de jumatate de secol de cautari, NATO se stabileste in sediul permanent din Evere, Bruxelles. Pe un sit de 41 de hectare si cu o suprafata la sol de 250.000 mp, noul sediu reprezinta cea mai mare cladire de birouri din Belgia.

Dupa zece ani in care NATO se confrunta cu o criza de identitate, in 1999 s-a luat decizia construirii unui nou sediu pe partea opusa a bulevardului fata de sediul temporar.

Forma cladirii reprezinta doua maini, 8 „degete” cu posibilitatea de extindere la 10, ce se impreuneaza pentru a simboliza unitatea. Mai mult decat atat, intreaga fatada este din sticla, inclusiv lifturile, pentru a reprezenta transparenta institutiei. Desigur, acest concept al transparentei contravine intregului proces al organizatiei care se bazeaza in functionarea sa pe documente clasificate, insa reprezinta efortul constant pe care aceasta il face pentru intretinerea unei relatii deschise.

Din punct de vedere compozitional, cladirea este asezata in mijlocul sitului, pe un ax central, care face legatura cu centrul de agrement si cladirile industriale. De asemenea, intre cele 8 aripi lungi (degete), se intercaleaza volume mai mici care contin fie spatii de birouri, fie restaurante, magazine sau centrul de conferinte. Acest centru de conferinte este inima intregii organizatii bazate pe colaborare si comunicare. Este un centru masiv cu 10 sali de conferinte si doua amfiteatre si este amplasat chiar in mijlocul cladirii, vis-a-vis de „Piata publica” ce contine spatii pentru presa, restaurante, magazine, banca, biblioteca si alte spatii pe care publicul invitat le poate accesa.

Axul principal compozitional este marcat, in interiorul cladirii, de un atrium imens denumit in limbaj intern Agora, reprezentand un spatiu de trecere, de intalnire, de discutie. Acesta este cel mai reprezentativ spatiu din intreaga cladire. Aici se fac toate fotografiile oficiale si din interior se vad steagurile celor 29 de state membre arborate alaturi de statuia NATO in fata cladirii.

Acest sediu va gazdui peste 4.000 de angajati si 500 de vizitatori zilnic. Cu toate ca este o cladire imensa, ea tot poate parea neincapatoare uneori. Mutarea in acest sediu a fost demarata pe 19 martie 2018 si a durat 12 saptamani pentru ca toate documentele si echipamentul sa fie mutate peste drum, astfel incat activitatea organizatiei sa nu fie intrerupta.

In aceasta cladire s-a reusit formarea unei imagini reprezentative pentru organizatie, dar si sporirea functionalitatii spatiilor necesare pentru activitatea acesteia, inclusiv prezenta unui centru de management al situatiilor de criza partener SHAPE cu rol de supraveghere permanenta a evolutiei situatiei internationale. Avand in vedere ca NATO este o alianta politico-militara, acest sediu reprezinta partea politica a aliantei. Ca atare, relatia cu publicul este extrem de importanta.

Sediul Centrului de management al situatiilor de criza din cadrul UE – EEAS

Cu toate ca sediul efectiv al centrului de management al situatiilor de criza din cadrul UE – EEAS dezamageste din punct de vedere arhitectural, el nefiind construit anume pentru acest scop, intregul cartier european din inima Bruxelles-ului este un caz unic si trebuie tratat ca atare.

Acest cartier a schimbat complet imaginea orasului Bruxelles, transformand-ul, neoficial, in capitala Europei.

Ca si in cazul NATO, UE, prin construirea cartierului european, demonstreaza ca rolul reprezentativ al cladirilor sale primeaza. Totusi, cu toate ca Uniunea Europeana nu contine un element militar integrat, cladirile sale pastreaza cateva dintre elementele de baza preluate de la bazele militare, cel mai important fiind sistemul de acces securizat concentric cu trei bariere de securitate, acesta fiind totusi mai flexibil decat la sediul NATO si putandu-se extinde pana la limitele cartierului in cazul unor evenimente de mare amploare.

Poate cea mai reprezentativa cladire, din punct de vedere arhitectural, ce apartine cartierului european, este sediul Consiliului European. Forma actuala a acestei cladiri este o extindere realizata in  anul 2016, redenumita Europa Building (foto 4).

Cladirea initiala, Justus Lipsius Building, a fost proiectata la sfarsitul anilor 1980 si pusa in functiune in 1994. Aceasta a fost proiectata pe cand UE avea doar 12 state membre, si avea rolul de sediu permanent pentru Consiliul Europei. In prezent, numarul statelor membre a crescut la 28 iar cladirea a devenit insuficienta pentru scopurile organizatiei, mai ales pentru summit-urile ce urmau sa aiba loc aici. Intrucat summit-urile au devenit cele mai importante intalniri din intreaga activitate UE (ajungand pana la un numar de 15 astfel de intalniri pe an), trebuiau luate masuri rapid.

Astfel, s-a luat decizia extinderii cladirii Residence Palace, cu un centru de conferinte adecvat pentru toate intalnirile si summit-urile viitoare. Residence Palace este o cladire art-deco, proiectata intre anii 1922-1927.

Proiectul initial cuprindea apartamente si facilitatile aferente, insa dupa Al Doilea Razboi Mondial, acesta a fost convertit in cladire de birouri pentru cateva dintre departamentele guvernului belgian.

Designul propus pentru extindere pastreaza forma initiala de „L” a Residence Palace, si o completeaza cu doi pereti din sticla care o tranforma in cub. In interiorul cubului de sticla este amplasat un volum in forma unei lanterne chinezesti care contine toate salile de conferinte. Acest volum cuprinde planuri eliptice de suprafete diferite, ceea ce permite o ierarhizare a salilor in interiorul lui.

Fatadele de sticla sunt alcatuite din tocuri de geam din lemn, salvate din demolari ale cladirilor de pe teritoriul UE, ceea ce sustine atat caracterul sustenabil al cladirii, cat si unitatea prin diversitate pe care Uniunea Europeana o reprezinta.

Cladirea are o suprafata de 70.600 m2 si cuprinde trei amfiteatre cu peste 32 de cabine pentru traducatori fiecare, 10 sali de conferinte, spatii pentru presa si peste 250 de birouri. 

Concluzia care se desprinde din prezentarea acestor constructii speciale este aceea ca, in afara criteriilor ce tin de arhitectura sediului, cel mai important criteriu este accesibilitatea.

Un centru de management al situatiilor de criza, cu cat este mai accesibil, cu atat devine mai eficient. Acesta este un criteriu pe care absolut toate centrele si sediile institutiilor internationate sau guvernamentale il considera esential, fie ca vorbim de baze militare care au nevoie sa fie deservite de mici aeroporturi sau de drumuri anume construite, fie ca vorbim despre sedii ale unor institutii internationale deschise publicului, ce trebuie sa poata fi accesate pietonal.

Sunt deziderate la care sunt chemati sa contribuie nu numai arhitectii si constructorii, ci si alti specialisti, avand alaturi factorii decidenti ai autoritatilor.

Autor:
arh. Diana Voinea – Bruxelles 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 165 – decembrie 2019, pag. 46

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2019/12/01/constructii-speciale-pentru-centrele-de-management-al-situatiilor-de-criza/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa de email nu va fi publicata.