Ideea acestui titlu mi-a incoltit plecand de la genericul unui mai vechi film american intitulat „Om bogat, om sarac”. Deci, tara bogata, tara saraca pentru ca tara este populata, desigur, de saraci si bogati. Incercand sa descifrez intimitatea expresiei de fata raman surprins, deloc placut, ca in zilele noastre de dupa `89 sensul s-a metamorfozat in rapacitatea cu care unii oameni de-ai nostri au catadicsit sa-si doandeasca bunuri si servicii in detrimentul altor membri ai societatii in care convietuiesc.
Si uite asa, netam-nesam, peste noapte adica, unii s-au trezit bogati fara scrupulele de rigoare. Nu au avut in vedere, insa, potrivit expresiei „incercarea moarte n-are” ca orice inceput are si un sfarsit, nu intotdeauna placut. Ca e asa o spune si o gluma transilvana potrivit careia „no… seara mancat bine, beut bine, dimineata sculat mort!”
Este clar ca finalul oricarui om de pe acest pamant se rezuma la o inhumare intre 4 scanduri brute sau, mai nou, slefuite si lacuite. Ei se ghideaza dupa faptul ca nu se stie ce-o fi pe lumea de dincolo, asa ca fac tot ce pot (chiar si lucruri nepermise). Ce vor? Sa traiasca numai ei in momentul de fata! Restul sine die.
Inainte de asa-zisa Revolutie din 1989 un om avea doar o casa (nu sase sau mai multe) si aceea cu chirie sau privata, eventual o masina Dacia, Trabant, Oltcit. Mai avea poate niste pamant primit mostenire de la parinti sau bunici, aflat insa si acesta la CAP sau IAS. Unii, poate, mai aveau ceva bani la CEC. Si cam atat. De valuta si alte obiecte pretioase, nici vorba.
Cum, deci, in 30 de ani unii s-au trezit cu averi fabuloase cu care ii sfideaza pe cei din jurul lor?
Raspunsul este vizibil, in mai toate cazurile, ca totul s-a realizat prin furt, delapidare, evaziune, excrocherie, inselatorie… etc.
Cine au fost pagubitii? Tara si cetatenii care o populeaza! De la ei si-au insusit acestia averile de care dispun: averi stabile si averi mobile pentru ca… o zicatoare spune „prostul daca nu e si fudul, parca nu e prost destul”. Apropo de masini ultramoderne, elicoptere, avioane si iahturi.
Tara bogata, tara saraca… Sau ce-a fost si ce ne-a mai ramas dupa trei decenii scurse pana in acest moment. Ce-am fost noi pana in `89…? O tara care prin sudoare, munca si privare de multe dorinte producea in propria ograda mai tot ce ii asigura existenta. Romania fabrica atunci de la ace si masini de cusut pana la tractoare, autocamioane, autoturisme, tancuri, elicoptere si avioane, produse chimice, siderurgice si metalurgice, nave comerciale si pescadoare, mobila, tesaturi si confectii, produse agricole si enumerarea ar putea continua.
Eram, deci, o tara bogata.
Eram, desigur, si asta nu convenea unora din tara si mai ales din afara ei. Cei care hulesc in prezent fara temei tot ceea ce a facut „ciuma rosie” nu se gandesc nici pe departe ca ea, „ciuma rosie”, a fost compusa din noi, cei de varsta a III-a, din parintii si bunicii nostri, din fratii si surorile noastre. Ei sunt autorii de fapt ai tuturor produselor si serviciilor de care mai beneficiem inca.
Te si miri cum suporta acesti tineri sau mai in varsta sa foloseasca fara jena spatiile in care isi desfasoara activitatea, cele in care locuiesc, cele unde isi trateaza si vindeca afectiunile, cele din educatie si multe altele, pentru ca ele sunt multe. Ca ne-a convenit sau nu este o alta problema, pentru ca toate ne-au costat multe lucruri pe care ni le-am fi dorit si s-ar exprima prin doua cuvinte: libertate si democratie.
Ei bine, dupa 1990 le-am avut si pe acestea si ne intrebam ce-am facut si ce facem cu ele. Unii cred ca libertatea este ceea ce face fiecare dupa capul lui nestiind sau uitand ca viata este si sociala. Stiti ce spune americanul despre libertate? Un lucru esential constand dintr-un joc de cuvinte: libertatea este libertatea de ati lua libertatea! Este clar ca daca nu intelegi ce poti face cu libertatea atunci societatea iti ia pe drept cuvant libertatea. Si stiti de ce? Pentru ca asa cum spuneam, viata este sociala fiind concretizata in cuvantul democratie. Adica pentru o buna desfasurare a intregii vieti, majoritatea domina minoritatea. Asta la noi, doar pe hartie… Pentru ca drumul parcurs pana acum, in care puteam si putem inca sa ne bucuram de foloasele libertatii si democratiei, a fost un drum fara cea mai vaga intentie de a ne incadra in lumea civilizata.
Da, afirmatia pare dura deoarece realitatea zilelor trecute, prezente sau, Doamne-fereste, viitoare nu ne face sa intrevedem solutii spectaculoase. Unii oameni ai acestor timpuri cred ca jocul la intamplare le convine de minune. Nu-i intereseaza deloc faptul ca unii, putini ca numar, huzuresc iar majoritatea trag mata de coada. Ei bine, sa nu ne insele imaginea ca daca sfaraie gratarele unde vrei sau nu vrei, ca masinile merg bara in bara, ca lumea se multumeste cu putin si mai ales intamplator, viata ar fi normala si ca toata suflarea tarii este „fericita si cu lacrimi pe obraz”.
Realitatea de zi cu zi arata cu totul altfel. Si asta o stiti prea bine.
Concret. Noapte de noapte colcaie barurile si cluburile de toate felurile frecventate doar de „spuma” actualei societati…. bazate, pe ce credeti?… pe libertate si democratie!
Milionari, miliardari in lei si euro dar mai ales odraslele lor, beizadelele adica, duc o viata vecina cu dezmatul. Ca sa nu mai vorbim despre un lucru stanjenitor instaurat dupa 1990. Care anume? Se stie clar ca Romania din 1947 este republica. Cu toate acestea azi nu mai ai loc de regi si regine, printi si printese, de vedete, fite si nici mai mult nici mai putin de… celebritati… Si stiti in ce domenii…? Manele, fitness, design, cosmetica, folclor… restul completati-l dumneavoastra pentru ca ti se face greata de ce a ajuns sa para pentru unii notiunea de celebritate.
Si pentru ca am ajuns aici si ca sa punem capac la toate au aparut o puzderie de oameni politici (multi dintre ei niste analfabeti din toate punctele de vedere) sa se considere si ei profesori, doctori, savanti prin ce fac si mai ales prin ce debiteaza pe care orala. Acestia, „pas cu pas”, cum silabiseste un celebru politician contemporan, fac tot ce pot pentru ca sa le fie lor bine in prezent iar noua, poate, in viitor.
Pensii speciale, indemnizatii, premii si alte surse de a-si duce viata linistit de la o zi la alta. Aceasta este singura lor deviza de capatai.
Tara bogata, tara saraca!
Romania este, dupa cum se stie, prin excelenta o tara bogata din punct de vedere al resurselor naturale, materiale si, desigur, al celor umane. Faptul ca in prezent nu vrem sa le valorificam in mod chibzuit ne arunca in cealalta extrema – de tara saraca.
Iata de ce „desteapta-te romane” trebuie sa fie deviza noastra pentru tot ceea ce trebuie sa facem de aici incolo. Numai asa putem deveni o tara bogata.
Aceasta pentru ca totul poate, si trebuie, sa se concretizeze prin a investi si, deci, a construi. Daca nu vom construi cat mai multe si in toate domeniile de activitate vom fi pe mai departe tributarii altora care n-au scrupule in a ne exploata la maximum slabiciunile noastre de tara saraca si incompetenta.
Cine are urechi de auzit ar trebui sa purceada la alte conceptii si practici de viata si societate competitiva si eficienta.
PS. Pana de curand erau bani la buget pentru a se face cat de cat ceva. Acum nu mai sunt. Si trebuie, vrem nu vrem, sa… strangem cureaua ca pe vremea stiti dumneavoastra cui… Ce sa-i faci „statul pe tusa” mai multi ani i-a infometat pe multi. Asa ca, in continuare, cine poate oase roade… cine nu, altadata… Pentru ca la noi „rotirea cadrelor” functioneaza bine-merci indiferent de politicienii aflati in fruntea tarii.
Autor:
Ciprian Enache
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 166 – ianuarie-februarie 2020, pag. 10
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns