Tronsonul de pe DN18 ce leaga Baia Mare de Sighetul Marmatiei este o ruta care strabate o zona de munte alcatuita preponderent din roci vulcanice ce prezinta un grad variabil de alterare. Tinand cont de riscul asociat desprinderii de blocuri de roca sau al alunecarii stratului de suprafata de pe roca de baza, fenomene potentiale intalnite cu precadere in zona Pasului Gutai, prin proiectul de reabilitare a acestui sector de drum s-a impus implementarea unor solutii eficiente de protectie impotriva hazardurilor naturale.
Sectorul de drum dintre Baia Mare si Sighetul Marmatiei a fost supus reabilitarii, C.N.A.I.R. adjudecand investitia „Reabilitare DN18 Baia Mare – Sighetul Marmatiei, km 3+522 – 6+234” companiei S.C. AKTOR S.A. Ca urmare a actiunii fortelor dezvoltate de fenomenul de inghet si insolatie coroborate cu prezenta elementelor de discontinuitate (stratificatie, sistuozitate, fisuratie), unele dintre taluzurile situate in vecinatatea carosabilului au prezentat urme ale unor fenomene de alunecari ale deluviului de pe roca de baza precum si desprinderi ale unor blocuri din masiv si pierdere a stabilitatii lor (foto 1). In contextul unui cadru natural variat si prevazut pe alocuri cu masuri de protectie vechi si depasite de situatia actuala, a fost necesara o evaluare atenta a zonelor cu risc potential de desprindere si/sau alunecare. Atfel, s-a decis sa se intervina asupra a 6 zone din cadrul proiectului, fiind propuse masuri de protectie impotriva desprinderilor de blocuri de roca si de prevenire a alunecarilor de teren.
S-a decis ca asupra a 5 zone sa se instaleze un sistem performant de protectie si stabilizare ce a constat in plasa ancorata realizata din otel de inalta rezistenta in combinatie cu placi si tije de ancoraj care conlucreaza exercitand o tensionare activa a suprafetei cu o forta medie de 5 kN/m2. Negasindu-se indicii referitoare la probleme de stabilitate globala, aceasta s-a considerat ca fiind satisfacuta, astfel ca in calculele de dimensionare s-au analizat numai instabilitatile de suprafata. In acest scop s-a utilizat programul RUVOLUM® ce analizeaza instabilitatile locale dintre tijele de ancoraj precum si pe cele paralele cu panta din jurul fiecarei tije de ancoraj, fiind aplicata metoda coeficientilor partiali de siguranta conform EUROCOD 7 (fig. 1). In functie de conditiile geo specifice fiecarei zone, din calcule a rezultat necesitatea prevederii de sisteme tip Tecco® G45/2 si respectiv Tecco® G65/3, in combinatie cu tije de ancoraj tip bara plina Ø 25 – 28 mm (foto 2). Respectandu-se legislatia in domeniu, a fost necesara realizarea de teste la tractiune pe cate 3 ancoraje distincte aferente fiecarei zone in parte, teste ce au avut ca rol confirmarea capacitatii de transfer catre teren, prin intermediul ancorajelor, a fortelor rezultate din calculul de dimensionare (foto 3).
In cadrul ultimei pozitii din proiect, pozitia 6, s-a dispus instalarea unei bariere de protectie impotriva caderii blocurilor de roca de 500 kJ de tip GBE 500A, L= 70 m si H = 2,0 m (foto 4). Litera „A” reprezinta clasa barierei in functie de inaltimea reziduala a acesteia in urma unui eveniment cu 100% din energia maxima luata in considerare la proiectare, in aceasta clasa fiind incluse barierele a caror inaltime utila remanenta este mai mare de 50%. Pentru determinarea energiei cinetice si deci a tipului de bariera, cu ajutorul unor programe de calcul specializate, se ruleaza simulari de caderi de blocuri de roca, simulari care, prin metode probabilistice, ofera o serie de informatii legate de traiectoria blocurilor, salturile maxime ale acestora sau energiile cinetice maxime (fig. 2). In urma interpretarii rezultatelor obtinute, se recomanda dispunerea unui anumit tip de bariera.
In general, tehnologia de foraj utilizata a fost de tip roto-percutant cu recuperarea carotierei iar materialul de injectie, de tip suspensie de ciment. In cazul barierei, dispunerea in teren a ancorajelor a fost fixa, fiind conditionata de distanta dintre stalpi si sablonul placii de baza a acestora. In schimb, in cazul sistemelor de protectie si/sau stabilizare a versantilor, plasa imbraca in mod optim suprafata neregulata de roca si faciliteaza libera alegere a pozitionarii ancorelor, permitand astfel adaptarea optima a ancorajului, conform situatiei si topografiei specifice proiectului. Pentru montajul tuturor sistemelor s-au folosit alpinisti utilitari cu experienta anterioara in astfel de aplicatii.
Protectia anticoroziva a sistemelor instalate in cadrul proiectului este una performanta, de tip Aluminiu – Zinc care, avand in vedere si categoria de agresivitate a mediului respectiv (C2, conform EN ISO 14713-1:2009), confera sistemelor durate de viata de ordinul zecilor de ani, costurile de mentenanta fiind cat se poate de reduse.
De asemenea, impactul asupra mediului, si aici nu vorbim doar de cel vizual, ci mai degraba de emisiile de CO2 eliminate in atmosfera ca urmare a adoptarii acestor tipuri de solutii, este cat se poate de redus, acest gen de solutii avand un impact de 4 – 5 ori mai mic comparativ cu solutiile de tip rigid precum torcretul, zidurile de sprijin, polatele sau copertinele.
Autor:
ing. George CORBESCU – project manager Departamentul Tehnic, Geobrugg AG Geohazard Solutions
Contact:
Iridex Group Plastic
Bulevardul Eroilor 6-8 | Cod 077190 | VOLUNTARI | Judetul Ilfov
Tel./Fax: 021.240.40.43
E-mail: dmc@iridexgroup.ro
www.iridexplastic.ro
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 167 – martie 2020, pag. 42
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Faci un comentariu sau dai un răspuns?