Dedic acest articol memoriei profesorului universitar Alexandru Tohaneanu si tatalui meu, inginerul constructor Nicolae Dimitriu
Alexandru Tohaneanu a fost unul dintre intelectualii romani de elita care au dedicat activitatea intregii lor vieti stiintei si practicii pedagogice. Plecat dintr-un sat romanesc cuibarit pe valea raului Buzau, in zona de curbura a Carpatilor, el a avansat prin munca si talent, parcurgand pe timpul a 44 de ani toate treptele profesoratului si reusind sa ajunga un valoros profesor al Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti.
Viata lui Alexandru Tohaneanu a fost, in primul rand, dedicata profesoratului si pedagogiei. Il descoperim mai intai ca profesor de desen, care nu se limiteaza doar la atributiile stricte care ii revin la catedra, ci accede la cele ale unui indrumator care a inteles sa-i studieze pe marii pedagogi ai vremii sale, pentru ca apoi sa le prezinte ideile valoroase, dar si pe cele originale ale sale, in eseuri si manuale pe care le-a publicat sau ni le-a transmis sub forma de manuscris, cum ar fi Diagnosticarea aptitudinilor la desen, 1947, Cursul de metodica desenului si caligrafiei si Desenul in scoala, Sufletul copilului oglindit in desen, Sufletul copilului si cunoasterea lui, aparute in revista „Copilul” in 1940 si Metodica predarii desenului la clasele V-X scoala generala, in colaborare cu Maria Ilioaia, lucrare aparuta la Bucuresti in 1971.
Il regasim ca artist plastic complet in expozitii personale si de grup, din perioada interbelica si dupa 1947.
O data interesanta din viata profesorului Alexandru Tohaneanu este ziua de 25 august 1962, cand, in varsta de 55 de ani, a inceput sa intocmeasca un jurnal zilnic, intitulat de el la inceput File de Jurnal, iar apoi Caiete-jurnal. Scris pe caiete scolaresti de 200 file cu hartie velina, jurnalul contine insemnari privind activitatile sale ca profesor si artist, viata de familie, problemele de sanatate, actiunile de informare, distractiile, cam tot ce insemna in acea vreme viata de toate zilele a unui intelectual roman, locuitor al Bucurestiului.
Interesul deosebit pe care il prezinta acest jurnal, intocmit in continuare pe parcursul a cel putin 28 de ani, este dublu. In primul rand, el reprezinta o relatare sincera a intamplarilor marunte, cu micile bucurii ale vietii de familie si ale activitatii profesorale, dar si cu scaderile specifice ale vietii bucurestene a vremii, expuse cu o anumita retinere, dar si cu o ironie bonoma, usor de descifrat. In al doilea rand, jurnalul este ilustrat, pagina cu pagina, prin desene in penita, executate cu un talent artistic evident, dublat de cunostintele aprofundate ale unui specialist al artei desenului. Ilustratiile sunt deosebit de numeroase si de variate. Ele cuprind autoportrete ale profesorului, portrete de familie, ale unor prieteni sau cunoscuti, cladiri, peisaje, scene din viata de familie si din cea profesionala, scene simbolice. Jurnalul ilustrat, intocmit cu grija de el, ni-l dezvaluie pe autor cu toate preocuparile sale, transformandu-l intr-un zugrav fidel, sincer si atent al fiecarei zile.
Ca autor real al unei fresce a vietii cotidiene, l-a preocupat arhitectura orasului, care in perioada in care el realizeaza jurnalul era in plina schimbare, el insa deseneaza, ceea ce toti apreciem pana astazi, constructiile iconice ale capitalei tarii, caci regasim in creatiile rapide ale acestui artist plastic specificul urbanistic al capitalei noastre prin redarea unor detalii-marca bine fixate in constiinta locuitorilor.
Astfel, Ateneul Roman, cladire simbol a culturii nationale, CEC-ul si Palatul Postei, devenit Muzeul de Istorie Nationala, alaturi de Aeroporul Baneasa si imagini din Mogosoaia sunt redate cu rapiditate si siguranta. Casa Scanteii, singura cladire construita in anii 1950 pe care o gasim ilustrata in Jurnal l-a impresionat, probabil, datorita noutatii pe care o aducea stilul pe care il promova. Putem remarca faptul ca niciunul dintre desenele sale nu are comentarii adaugate, posibil sa fi fost interesat exclusiv de valoarea lor artistica.
Acest Jurnal ilustrat, care se pastreaza la Biblioteca Academiei Romane sub cota A 3619, este format din 123 de caiete de schite in cerneala, pe care el insusi le-a daruit cu speranta valorificarii la un moment dat si din care noi am selectat cateva imagini reprezentative de cladiri care amintesc de stralucirea sfarsitului de secol si care si-au pastrat si sporit importanta, farmecul si prospetimea.
Pictorul Alexandru Tohaneanu a imortalizat, cu darul si daruirea sa, repere ale Bucurestiului infaptuite din intalnirea fericita dintre conceptul de urbanism, posibilitatile si geniul constructiv si incantatoarele solutii arhitecturale ale vremii.
Autor:
Oana-Lucia Dimitriu – Bibliograf la Biblioteca Academiei Romane
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 169 – mai 2020, pag. 62
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns